Infecția cu SARS-CoV-2 lasă urme la nivelul plămânului, chiar și după vindecare, adică după ce testul COVID iese negativ. Potrivit șef lucr. dr. Beatrice Mahler, managerul Institutului de Pneumoftiziologie Marius Nasta, în ultima lună de evoluție a pandemiei COVID s-a putut observa în rândul pacienților cu sindroame post-COVID leziuni cronice și fibrotice care se instalează la nivel pulmonar. Acestea  asociază și predispun suprainfecția bacteriană, ceea ce induce apariția simptomatologiei aproape similară cu cea din perioada de evoluție a infecției SARS-CoV-2.

”Infecția cu SARS-CoV-2 și mai ales manifestarea și impactul pe care îl are la nivelul aparatului respirator, la nivelul plămânului se vindecă cu defect. Adică acei săculeți cu aer care sunt impactați de citokinele secundare ale infecției cu SARS-CoV-2 rămân blocați cu acest material proteic și după ce infecția a fost declarată vindecată, adică după ce testul SARS-CoV-2 iese negativ. Resorbția acelui material proteic se realizează dificil, pacientul necesită poate săptămâni de evoluție în ciuda tratamentului pe care îl acordăm. Cel mai frecvent expuși la acest tip de evoluție sunt pacienții cu forme severe sau pacienții cu forme critice, pacienți care pe timpul spitalizării în perioada acută a bolii au avut nevoie de asistență cu debite mari de oxigen sau chiar asistență în Secția de Terapie Intensivă, pacienți care după externare au nevoie de asistență în Secția de Pneumologie. Modul de evoluție al acestor sindroame respiratorii este diferit. Sunt pacienți care în momentul externării pot să își continue activitatea zilnică cu un aport de oxigen cu debit mic și o terapie minimală. Sunt pacienți care au nevoie de terapii cu doze mari de oxigen și o caracteristică pe care am observat-o aș putea spune în ultima lună de evoluție a pandemiei COVID la pacienții cu sindroame postCOVID. Leziunile cronice și fibrotice care se instalează la nivel pulmonar asociază și predispun suprainfecția bacteriană, ceea ce induce apariția simptomatologiei aproape similară cu cea din perioada de evoluție a infecției SARS-CoV-2, adică cu febră, tuse, stare generală alterată. Dar, de data asta nu mai vorbim de o infecție SARS-CoV-2, ci vorbim de o suprainfecție de tip pneumonic bacterian a leziunilor secundare infecției SARS-CoV-2. Toți acești pacienți au nevoie de evaluarea medicului pneumolog, de instituirea tratamentului rapid și de o evaluare corectă a agentului etiologic care determină pneumonia”, a explicat șef lucr. dr. Beatrice Mahler, managerul Institutului de Pneumoftiziologie Marius Nasta, pentru Sănătatea.TV și RoHealthReview.ro.

În ceea ce privește evaluarea, aceasta se realizează în funcție de dimensiunile sechelelor și de saturația pacientului.

”Dacă sechelele sunt minimale și saturația pacientului este în parametri optimi și pacientul știe că a avut o formă de afectare pulmonară, dar saturația este în parametri optimi, evaluarea se face undeva la trei luni. Însă, dacă starea pacientului nu este bună și simptomatologia persistă într-un mod evident după externarea pacientului dintr-o secție COVID, el trebuie să se prezinte în prima lună de evoluție la medicul pneumolog pentru evaluare, evaluare care obligatoriu trebuie să fie și una imagistică și una de laborator pentru a stabili exact care este etiologia și modalitatea de impactare a plămânului și, nu în ultimul rând, de a stabili care este funcția pulmonară pe care o are plămânul după infecția cu SARS-CoV-2. Ce trebuie să ținem minte este că vindecarea plămânului se face printr-un proces lent și că acest impact pe care îl are infecția SARS-CoV-2 nu este un impact definitiv, că există procese de vindecare și de recuperare ale unor alveole care nu au fost folosite la procesul respirator și că pacientul poate să recupereze din funcția pulmonară, iar evaluarea finală a modului în care plămânul a fost impactat de infecție trebuie să o facem la un an de evoluție”, a mai precizat dr. Beatrice Mahler.

În ceea ce privește reinfectarea, managerul Institutului Marius Nasta a declarat: ”Diagnosticarea reinfecției nu poate să se facă la un pacient care are o evoluție sub trei luni din momentul primei infecții. Reinfecția înseamnă aceeași boală, infecția cu SARS-CoV-2, dar cu o altă tulpină. Iar această diferențiere se poate face numai printr-o analiză extrem de complexă pe care o facem în laborator, o analiză de secvențiere genică, o analiză care ne permite să vedem exact dacă tulpinile de coronavirus nou care au infectat pacienții prima dată sau a doua oară sunt identice. Acest lucru în România încă nu poate fi făcut. Și atunci este extrem de important când vorbim de infecția cu SARS-CoV-2 și de pacienții care trec prin această infecție să avem o evaluare de laborator a impactului și a răspunsului imun pe care l-au avut acești pacienți. Dozarea anticorpilor est eextrem de utilă. Sunt în acest moment pacienți care nu au un răspuns imun după trecerea prin infecția SARS-CoV-2. De aceea, din punctul meu de vedere, evaluarea nivelului titrului de anticorpi după infecție este importantă, pentru că ne aduce un tablou complex al modului în care este protejat organismul cel puțin pentru o perioadă de timp.”