25 mai, Ziua Mondială a Tiroidei. Care sunt cele mai frecvente afecțiuni ale glandei tiroide

Ziua Mondială a Tiroidei este marcată în fiecare an la 25 mai, pentru a aduce în prim-plan informații privind sănătatea și afecțiunile glandei tiroide, dar și provocările cu care se confruntă persoanele care suferă de aceste afecțiuni.

Această zi este promovată din anul 2008 de către Thyroid Federation International. 

Demersul este susținut de societăți medicale din Europa, America Latină, Asia, Canada și Statele Unite.

Cele mai frecvente afecțiuni ale glandei tiroide sunt: hipertiroidismul (creșterea anormală a activității metabolice a glandei endocrine), hipotiroidismul (scăderea anormală a activității glandei tiroide), tiroiditele (afecțiuni caracterizate prin inflamația de diferite cauze a țesutului glandei endocrine) și cancerul tiroidian.

O meta-analiză publicată în 2014 apreciază pentru Europa o prevalență de 6,71% pentru disfuncțiile nediagnosticate ale glandei tiroide, această cifră reprezentând aproximativ jumătate din totalul afecțiunilor tiroidei. 80% dintre aceste afecțiuni nediagnosticate se află în stadiul subclinic, fiind posibilă depistarea lor doar prin analize de laborator și/sau evaluări imagistice.

O altă meta-analiză efectuată în 2019, care a inclus 20 de studii, a arătat o prevalență de 4,7% a hipotiroidismului total nediagnosticat (subclinic plus clinic) în Europa, cu o prevalență de 0,65% a hipotiroidismului clinic nediagnosticat și 4,11% prevalența hipotiroidismului subclinic nediagnosticat.

În România, în 2016 s-au înregistrat 83.413 cazuri noi de afecțiuni ale glandei tiroide, de două ori mai mult decât în anul 2010. Dintre acestea, 12.577 au fost cazuri noi de hipotiroidie şi 9.575 au fost cazuri noi de hipertiroidie. În 86% din cazuri pacienții au fost femei.

În multe cazuri, simptomele afecțiunilor tiroidiene pot fi confundate cu efectele unui stil de viață dezorganizat, motiv pentru care pacienții întârzie prezentarea la medic.

Semnele problemelor endocrine includ, dar nu sunt limitate la:

  • Fluctuaţii ale greutăţii, constipaţie;
  • Oboseală cronică (starea de oboseală ce durează mai mult de 6 luni, însoţită de dureri ale muşchilor, migrene şi probleme ale digestiei);
  • La femei, ciclu menstrual neregulat şi scăderea libidoului;
  • Depresie/ iritabilitate
  • Somnolență/insomnii
  • Palpitații

Nediagnosticate, bolile tiroidiene pot cauza afecţiuni grave. Atât secreţia scăzută de hormoni tiroidieni (hipotiroidia), cât şi cea ridicată (hipertiroidia) afectează în primul rând metabolismul pacientului. De aceea, afecţiunile tiroidiene cauzează cel mai des boli ale sistemului cardiovascular (HTA, arteroscleroza) şi duc la mărirea riscului de accident cardiovascular. De asemenea, şi tulburările psihice bipolare sunt asociate cu bolile endocrine.

Tiroida este o glandă în formă de fluture situată la baza gâtului, în faţa traheei şi este esenţială în buna funcţionare a organismului. Aceasta pentru că hormonii tiroidieni influenţează consumul de energie, temperatura corpului şi ritmul bătăilor inimii.

 

 

 

Studiu: Roșiile modificate genetic ar putea fi o sursă vegană de vitamina D

O echipă de cercetători condusă de oameni de ştiinţă de la John Innes Centre din Norwich a editat materialul genetic al roşiilor pentru a deveni o sursă robustă de vitamina D, care reglează nutrienţi cum ar fi calciul, esenţial pentru a menţine oasele, dinţii şi muşchii sănătoşi, informează Reuters.

Deşi vitamina D este produsă în organism după expunerea la razele soarelui, sursa sa majoră se află în alimentaţie, mare parte în produse lactate şi în carne.

Niveluri scăzute de vitamina D – asociate cu o serie de afecţiuni, de la cancer la boli cardiovasculare – afectează circa un miliard de persoane la nivel global, au spus cercetătorii.

Frunzele de roşii conţin în mod natural unul dintre componentele constitutive ale vitaminei D3, denumit 7-DHC. Vitamina D3 este considerată cea mai potrivită pentru creşterea nivelurilor de vitamina D din organism.

Oamenii de ştiinţă au folosit instrumentul CRISPR – proiectat pentru a funcţiona asemenea unei perechi de foarfece genetice – pentru a optimiza genomul plantei astfel încât 7-DHC să se acumuleze în principal în fruct, în aceeaşi măsură ca şi în frunze.

După ce frunzele şi fructul feliat au fost expuse la lumină ultravioletă timp de o oră, o roşie conţinea niveluri de vitamina D echivalente cu două ouă medii sau cu 28 de grame de ton, au scris cercetătorii într-o lucrare publicată în revista Nature Plants.

Cele mai multe suplimente de D3 provin din lanolină, extrasă din lâna de oaie. Întrucât oaia rămâne în viaţă, este o alegere potrivită pentru vegetarieni, dar nu şi pentru vegani.

Oamenii de ştiinţă evaluează în prezent dacă lumina soarelui, şi nu razele ultraviolete, ar putea converti în mod eficient 7-DHC în vitamina D3.

Noi reglementări în vigoare în Marea Britanie le-au permis oamenilor de ştiinţă să evalueze această teorie, însă ar putea trece o vreme până când vor ajunge pe rafturile supermarketurilor.

Pentru a compensa lipsa actuală în aportul de vitamina D din surse alimentare, două roşii modificate genetic de mărime medie ar trebui să fie suficiente a spus autorul principal al studiului, Jie Li, care a mai precizat că este dificil de distins între o roşie modificată genetic şi o roşie sălbatică.

”Au gust de roşii”, a adăugat Cathie Martin, o altă semnatară a studiului.

Proiect MS: Cum va fi distribuită iodura de potasiu populației eligibile

Iodura de potasiu va fi distribuită gratuit populaţiei eligibile, prin farmacii cu circuit deschis, pe baza prescripţiei medicale de la medicul de familie, însă medicamentul va fi administrat numai la indicaţiile autorităţilor şi doar în caz de eveniment sau incident nuclear, potrivit unui proiect de ordin, publicat în transparență decizională de Ministerul Sănătăţii.

Pacienţii eligibili vor semna la preluarea iodurii de potasiu un acord privind administrarea tratamentului, acord care va fi păstrat în farmacie împreună cu formularul original al prescripţiei medicale emisă de medicul de familie.

Lista farmaciilor care distribuie medicamentul iodură de potasiu 65 mg comprimate va fi postată pe site-ul Ministerului Sănătăţii.

Vă prezentăm proiectul de Ordin, publicat pe site-ul Ministerului Sănătății:

Art. 1 Ministerul Sănătății distribuie populației medicamentul iodură de potasiu 65 mg comprimate, în scop preventiv, prin intermediul farmaciilor cu circuit deschis. Lista farmaciilor cu circuit deschis care distribuie medicamentul iodură de potasiu 65 mg comprimate se publică pe pagina web a Ministerului Sănătății.

Art. 2 (1) În termen de 7 zile de la intrarea în vigoare prezentului ordin, direcțiile de sănătate publică județene și a municipiului București predau, pe bază proces verbal de predare-primire, medicamentul iodură de potasiu 65 mg comprimate către farmaciile din lista prevăzută la art.1.

(2) Direcțiile de sănătate publică județene și a municipiului București pun la dispoziția farmaciilor din lista prevăzută la art.1, odată cu medicamentul iodură de potasiu 65 mg comprimate, Ghidul de Informare Generală din anexa nr. 1 la prezentul ordin, cu scopul ca fiecare farmacie să primească, odată cu medicamentul iodură de potasiu 65 mg comprimate, toate informațiile necesare despre condițiile de administrare a acestuia.

(3) Cantitățile distribuite către farmaciile din lista prevăzută la art.1 se stabilesc de către direcțiile de sănătate publică județene și a municipiului București, cu avizul Ministerului Sănătății.

Art. 3 Medicul de familie, începând cu prima consultație acordată, inclusiv pentru consultațiile programate, eliberează, ca măsură strict preventivă, prescripția medicală pentru ridicarea din farmacia comunitară a medicamentului iodură de potasiu 65 mg comprimate pentru pacient, dacă acesta este eligibil. Pentru pacientul minor aflat în evidența proprie, medicul de familie eliberează reprezentantului legal al acestuia, prescripția medicală pe numele pacientului minor. După eliberarea prescripției medicale, medicamentul iodură de potasiu 65 mg comprimate se ridică din farmaciile din lista prevăzută la art.1.

Art. 4 Farmaciile din lista prevăzută la art.1 eliberează medicamentul iodură de potasiu 65 mg comprimate în mod gratuit, exclusiv în baza prescripției medicale emisă de medicul de familie în formatul original. Odată cu medicamentul iodură de potasiu 65 mg comprimate, farmaciile pun la dispoziția pacientului sau a aparținătorului și informațiile privind modul de administrare, conform Fișei informative pentru pacienți cu privire la medicamentul iodura de potasiu 65 mg comprimate, prevăzută în anexa nr. 2 la prezentul ordin.

Art. 5 La ridicarea din farmacie, persoanele semnează Acordul pacientului privind administrarea tratamentului cu medicamentul iodură de potasiu 65 mg comprimate, prevăzut în anexa nr. 3 la prezentul ordin. Acordul semnat se păstrează în farmacie împreună cu formularul original al prescripției medicale emisă de medicul de familie.

Art. 6 (1) Medicii de familie prescriu o singură dată comprimatele de iodură de potasiu 65 mg pacienților eligibili aflați în evidența proprie precum și pacienților eligibili care nu au medic de familie, utilizând formularul de rețetă simplă tip PRF. Pentru pacientul minor, medicul de familie eliberează reprezentantului legal al acestuia prescripția medicală pe numele pacientului minor.

(2) Persoanele care nu au medic de familie, respectiv reprezentanții legali ai minorilor care nu au medic de familie se pot prezenta la orice cabinet de medic de familie și completează, în vederea obținerii prescripției, declarația pe propria răspundere prevăzută în anexa nr. 4, în fața medicului de familie.

Art. 7 În cazul pierderii prescripției medicale, medicul de familie eliberează un duplicat, la solicitarea scrisă a pacientului pe numele căruia a fost eliberată prima prescripție medicală sau pe numele minorului, după caz, menționându-se distinct pe formular “DUPLICAT”.

Art. 8 Perioada maximă de stocare a medicamentului iodură de potasiu 65 mg comprimate în farmaciile din lista prevăzută la art.1 este de 6 luni de la data recepției. La finalul perioadei de 6 luni farmaciile din lista prevăzută la art.1 predau către direcțiile de sănătate publică județene și a municipiului București cantitățile rămase în stoc, precum și acordurile pacientului privind administrarea tratamentului și prescripțiile pe baza cărora au eliberat medicamentul iodură de potasiu 65 mg comprimate, pe baza de proces verbal de predare-primire.

Art. 9 În primele 5 zile lucrătoare ale fiecărei luni farmaciile din lista prevăzută la art.1 trimit către direcția de sănătate publică județeană, respectiv a municipiului București în raza căreia se află, o situație care va cuprinde numărul de persoane cărora le-au fost eliberate în baza prescripției medicale comprimate de iodură de potasiu 65 mg, precum și numărul de comprimate eliberate, conform modelului prevăzut în anexa nr. 5.

Art. 10 Direcțiile de sănătate publică județene și a municipiului București au obligația de a centraliza și monitoriza distribuția și consumul medicamentului iodură de potasiu 65 mg comprimate din farmaciile din lista prevăzută la art.1.

Art. 11 Prelucrarea datelor cu caracter personal se realizează cu respectarea dispozițiilor Regulamentului (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE, ale Legii nr. 190/2018 privind măsuri de punere în aplicare a Regulamentului (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecția datelor), cu modificările ulterioare, precum și a altor prevederi legale naționale incidente în domeniul prelucrării datelor cu caracter personal.

Art. 12 Este interzisă orice campanie publicitară care să facă referire la anumite beneficii, recompense şi/sau alte facilităţi legate de distribuirea catre populație a medicamentului iodură de potasiu 65 mg comprimate, fiind permise doar afişarea informării asupra activităţii de distribuire catre populatie a acestui medicament, la loc vizibil în farmacia cu circuit deschis care distribuie, publicarea pe pagina web a Ministerului Sanatatii sau publicarea campaniilor de informare desfăşurate de autorităţile publice centrale.

 

Tedros Adhanom Ghebreyesus, ales pentru al doilea mandat la conducerea OMS

Etiopianul Tedros Adhanom Ghebreyesus a fost reales în funcția de director general al Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), pentru un mandat de încă cinci ani, informează Reuters.

Votul a fost secret și a avut loc în cadrul unei reuniuni la Geneva, Elveția, la care au participat reprezentanții celor 194 de state membre ale OMS.

Doctorul Tedros Adhanom Ghebreyesus, în vârstă de 57 de ani, a fost singurul candidat la funcţia de director general al Organizației Mondiale a Sănătății (OMS).

Tedros Adhanom Ghebreyesus este specialist în malarie şi imunologie, doctor în sănătate comunitară, fost ministru al Sănătăţii şi fost şef al diplomaţiei etiopiene. Este totodată primul director general al OMS ales, în 2017.

Candidatura sa a fost prezentată de 28 de state membre, atât din Uniunea Europeană, dar şi de Indonezia, Kenya, Rwanda, a precizat OMS.

Medicament experimental eficient în tratarea autismului, schizofreniei, bolii Alzheimer, descoperit de cercetători israelieni

Cercetătorii israelieni de la Universitatea din Tel Aviv au identificat un mecanism împărtăşit de mutaţii prezente în genele ADNP şi SHANK3 care cauzează autism, schizofrenie şi alte afecţiuni. În plus, ei au descoperit că un medicament experimental s-a dovedit eficient în experimente de laborator în cazul acestor mutaţii şi poate fi potrivit pentru tratarea unei game de sindroame rare ce afectează funcţiile cerebrale, informează marţi agenţia TPS.

Potrivit cercetătorilor, rezultatele încurajatoare pot avea drept rezultat tratamente eficiente pentru o serie de sindroame rare ce afectează funcţiile creierului şi provoacă autism, schizofrenie şi boli neurodegenerative precum Alzheimer.

Conducătoarea studiului, prof. Illana Gozes, de la Departamentul de Genetică Moleculară Umană şi Biochimie de la Facultatea de Medicină Sackler şi Şcoala de Neuroştiinţe Sagol din cadrul Universităţii din Tel Aviv, a explicat că „unele cazuri de autism sunt cauzate de mutaţii în diferite gene”.

„Astăzi ştim despre mai bine de 100 de sindroame genetice asociate cu autismul, dintre care zece sunt considerate relativ comune. În laboratorul nostru ne concentrăm în principal pe unul dintre acestea, sindromul ADNP, cauzat de mutaţii ale genei ADNP, care perturbă funcţia proteinei ADNP, ducând la defecte structurale în scheletul neuronilor din creier”, a detaliat cercetătoarea.

„În studiul actual, am identificat un mecanism specific ce provoacă această deteriorare în mutaţii din două gene diferite: ADNP şi SHANK3 – o genă asociată cu autismul şi schizofrenia. Potrivit estimărilor, aceste două mutaţii sunt responsabile pentru mii de cazuri de autism din întreaga lume”, a declarat Gozes.

Cercetătorii, care au prelevat celule de la pacienţi cu sindrom ADNP, au descoperit că în cazul în care proteina ADNP este afectată se formează neuroni cu defecte structurale, care afectează funcţiile cerebrale.

„Am descoperit că, în unele mutaţii, o secţiune adăugată la proteină o protejează şi reduce daunele prin conectarea într-o zonă de control neuronal. Ştim că aceeaşi zonă de control se găseşte şi pe SHANK3 – o proteină intens studiată, cu mutaţii care sunt asociate cu autismul şi schizofrenia. Am concluzionat că această capacitate de legare de SHANK3 şi de alte proteine similare oferă o anumită protecţie împotriva efectelor dăunătoare ale mutaţiei”, a precizat Gozes.

În următoarea etapă a studiului, cercetătorii au identificat şi alte locuri de pe proteina ADNP care se pot conecta cu SHANK3 şi cu proteine similare. Unul dintre acestea se află pe NAP, o secţiune din ADNP care a fost dezvoltată într-un medicament experimental, de către laboratorul condus de prof. Illana Gozes.

Cercetătorii au demonstrat cu succes că tratamentul prelungit cu Davunetide a îmbunătăţit semnificativ comportamentul animalelor-model cu autism cauzat de SHANK3.

„În studii anterioare am demonstrat că Davunetide este eficient pentru tratarea modelelor cu sindrom ADNP. Noul studiu ne-a determinat să credem că poate fi eficient şi în cazul sindromului Phelan McDermid, cauzat de o mutaţie la nivelul SHANK3, precum şi a altor sindroame ce provoacă autism prin acelaşi mecanism”, a notat cercetătoarea, conform Agerpres.

Medicamentul experimental a fost recunoscut de Administraţia americană pentru alimente şi medicamente (FDA) drept un medicament pediatric pentru tratamente viitoare ale sindromului de dezvoltare ADNP.

Variola maimuței: Focarul este ”controlabil”, susține OMS. Câte cazuri au fost confirmate

Un număr de 131 de cazuri de variola maimuţei au fost confirmate de la primul caz raportat pe 7 mai în afara ţărilor în care această boală se răspândeşte de obicei.

Alte 106 cazuri sunt suspecte, a declarat, marţi, Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS), informează Reuters.

Cu toate că focarul este unul neobişnuit, el rămâne „controlabil”, a precizat OMS, care convoacă noi reuniuni pentru a veni în ajutorul statelor membre cu mai multe sfaturi legate de modalitatea de gestionare a focarului.

Variola maimuţei este o infecţie virală de obicei uşoară, endemică în regiuni din vestul şi centrul Africii. Se răspândeşte în principal prin contact direct, iar până la focarul recent a apărut doar rar în alte zone ale lumii. Majoritatea cazurilor recente au fost raportate în Europa.

„Vă încurajăm pe toţi să sporiţi monitorizarea variolei maimuţei pentru a vedea unde sunt nivelurile de transmisie şi pentru a înţelege în ce direcţie merge”, a declarat Sylvie Briand, aflată la conducerea gestionării riscurilor infecţioase în cadrul OMS.

Aceasta a precizat că nu este clar dacă respectivele cazuri sunt „vârful aisbergului” sau dacă apogeul transmisiei a trecut deja.

Vorbind în cadrul Adunării Mondiale a Sănătăţii, în desfăşurare la Geneva până pe 28 mai, Briand a reiterat poziţia OMS conform căreia este puţin probabil ca virusul să fi suferit mutaţii, însă a notat că transmiterea poate fi determinată de o schimbare a comportamentului uman, în special pe măsură ce oamenii revin la activităţi ce implică socializarea odată cu ridicarea restricţiilor asociate COVID-19.

Simptomele includ febra şi o erupţie cutanată distinctă. Tulpina de variola maimuţei din Africa de Vest, cea identificată în cadrul focarului actual, are o rată de mortalitate de aproximativ 1%.

Există vaccinuri şi tratamente disponibile pentru variola maimuţei, a adăugat Briand, care a solicitat măsuri de izolare adecvate, mai multe cercetări şi o colaborare la nivel global. „Să nu facem din ţânţar armăsar”, a subliniat ea.

Procedură nouă la Spitalul ”Victor Babeş” Timişoara: Chirurgia toracoscopică video-asistată, folosită pentru rezecţia de tumori pulmonare

0

Rezecţia unor tumori pulmonare beneficiază de o nouă metodă de intervenţie chirurgicală, la Spitalul de Boli Infecţioase şi Pneumoftiziologie ”Victor Babeş” din Timişoara, bazată pe toracoscopie video-asistată, care înlocuieşte clasicele tăieturi mari şi are o durată de recuperare mult mai scurtă, primii cinci pacienţii fiind deja operaţi cu succes prin noua metodă.

Dr. Tudor Mateescu, medic chirurg la Spitalul de Boli Infecțioase și Pneumoftiziologie ”Victor Babeş” din Timişoara a declarat, marţi, că operaţia clasică, toracotomia convenţională, presupunea riscuri post operatorii, iar perioada de recuperare a pacientului era îndelungată.

„Majoritatea intervenţiilor se făceau pe cale deschisă, care presupune o incizie de toracotomie, care înseamnă plasarea pacientului pe lateral şi efectuarea unei incizii mai jos de axilă, destul de mare, cu lezarea spaţiului şi a nervului intercostal. Durerea era semnificativ crescută faţă de o intervenţie toracoscopică, iar riscul post operator era mult mai mare”, a explicat dr. Tudor Mateescu.

Dotarea Spitalului „Victor Babeş” din Timişoara cu aparatură de ultimă generaţie a permis implementarea procedurii de chirurgie toracoscopică video-asistată, care presupune folosirea unei camere video speciale, numite toracoscop, care transmite imagini din interiorul cutiei toracice. Calitatea şi claritatea imaginii sunt foarte bune şi asigură chiar o vizionare de 360 de grade a cavităţii pleurale. Chirurgul realizează câteva incizii mici, la nivelul toracelui, prin care sunt introduse camera video şi instrumentele de tăiere.

„Sunt câteva incizii la nivelul cadranului toracic, prin care noi lucrăm. Operăm prin intermediul unor instrumente care se introduc în torace şi vizualizăm totul pe monitoare. Referitor la incizie, aceasta este minimă. Cumulate, practic sunt patru-cinci mici înţepături. De aceea, recuperarea este rapidă şi pacientul are o durere foarte mică postoperatorie”, detaliază dr. Tudor Mateescu.

Mai mult, intervenţia presupune o perioadă scurtă de spitalizare, o calitate foarte bună a actului operator, limitele de rezecţie sunt mult mai bine conturate, iar intervenţia chirurgicală în sine este de mai scurtă durată.

Procedura depinde însă şi de localizarea tumorii, tipul histopatologic şi comorbidităţile bolnavului.

Spitalul de Boli Infecţioase şi Pneumoftiziologie „Victor Babeş” din Timişoara se numără printre puţinele unităţi sanitare din ţară în care se utilizează o asemenea procedură chirurgicală. Chirurgia toracoscopică video-asistată este folosită de medicii Clinicii de Chirurgie Toracică pentru eliminarea tumorilor pulmonare, dar şi pentru diagnosticarea altor tipuri de cancer toracic.

MS: Pe teritoriul României nu a fost înregistrat niciun caz de variolă a maimuței sau suspiciune de îmbolnăvire

Pe teritoriul României nu a fost înregistrat niciun caz de variolă a maimuței sau suspiciune de îmbolnăvire, a informat, duminică, Ministerul Sănătății.

”Urmare a informațiilor apărute în mediul online cu privire la un posibil caz de variolă la Spitalul Municipal din Rădăuți, județul Suceava, precizăm următoarele: Cazul de la Rădăuți este din punct de vedere clinic și epidemiologic al unei paciente de 49 de ani cu varicelă, infectată după contactul cu copii, membri de familie, care au avut această boală, conform șefului secției de boli infecțioase de la spitalul din localitate, dr. Angelica Popescu”, a transmis Ministerul Sănătății.

Sursa citată afirmă că variola maimuței nu se răspândește cu ușurință între persoane și necesită un contact apropiat. Virusul intră în organism prin pielea sau mucoasele lezate, tractul respirator, ochi, nas sau gură și prin fluide corporale.

”Principalul mod în care poate fi răspândit este în timpul contactului fizic apropiat și prelungit cu o persoană care are variola maimuței. Nu există elemente care să sugereze în vreun fel posibilitatea infectării pacientei din Rădăuți cu virusul variolei maimuței”, arată sursa citată.

Pentru mai multe informații legate de variola maimuței, Ministerul Sănătății a pus la dispoziția publicului un material recent pe această temă elaborat de către Biroul Regional pentru Europa al OMS.

Ministerul Sănătății, informații despre variola maimuței, după recomandările OMS: Întrebări și răspunsuri despre boală

Ministerul Sănătății a transmis, duminică, o informare a Organizației Mondiale a Sănătății despre cazurile confirmate sau probabile de variola maimuței (monkeypox) raporate în regiunea europeană a OMS.

”Mai multe țări din regiunea europeană a OMS au raportat cazuri confirmate sau probabile de variola a maimutei (monkeypox) de la începutul lunii mai 2022. Acesta nu este un eveniment obișnuit. În afară de unul, toate celelalte cazuri raportate recent nu au călătorit într-o zonă endemică. Acest lucru este neobișnuit și de aceea sunt în curs de desfășurare investigații suplimentare pentru a determina sursa probabilă și amploarea infecției pentru a limita răspândirea ulterioară”, potrivit sursi citate.

OMS colaborează cu țările în cauză, facilitând schimbul de informații și sprijinind supravegherea, testarea, prevenirea infecțiilor, managementul clinic, comunicarea riscurilor și implicarea comunității.

”Oricine are contact apropiat cu cineva cu variola maimutei se poate infecta. Este important să înțelegeți că variola maimutei nu se răspândește cu ușurință între oameni, ci necesită un contact apropiat. Majoritatea cazurilor recente s-au prezentat la clinicile pentru boli cu transmitere sexuală unde au fost testati negativ pentru infecții cu transmitere sexuală obismuite.
Simptomele pot fi ușoare sau severe, iar leziunile pot fi foarte pruriginoase sau dureroase. Acestea includ erupții cutanate veziculoase pe întreg corpul sau leziuni concentrate pe orice parte a corpului. Majoritatea cazurilor care s-au prezentat recent la clinicile de sănătate sexuală din Europa au prezentat erupții cutanate și leziuni la nivelul organelor genitale și anusului. Erupția cutanată sau leziunile pot fi însoțite de febră, durere în gât, ganglioni limfatici umflați și leziuni la nivelul gurii și ochilor. Majoritatea pacienților se recuperează în câteva săptămâni, fără tratament”, se precizează în informare.

Orice persoană care prezintă o erupție cutanată neobișnuită ar trebui să consulte medicul.

”Orice pacient cu suspiciune de variola maimutei trebuie investigat și izolat în timpul perioadelor infecțioase presupuse și cunoscute, adică în timpul stadiilor prodromale și cu erupții cutanate ale bolii. Urmărirea în timp util a contacților, măsurile de supraveghere și comunicarea riscurilor între furnizorii de servicii medicale sunt destinate prevenirii apariției altor cazuri și gestionării eficace a epidemiei actuale”, mai arată sursa citată.

Organizația Mondială a Sănătății a realizat o serie de întrebări și răspunsuri despre variola maimuței.

1. Ce este variola maimutei?

Variola maimutei este o infecție virală rară, cu infectare umană accidentală, care apare, de obicei, în principal în părțile împădurite din Africa Centrală și de Vest în urma contactului cu rezervorul animal. De asemenea, se poate răspândi de la persoană la persoană.

Este cauzată de virusul variolei maimutei, care aparține familiei ortopoxvirusului.

Există două tipuri de virus variolei maimutei, cel din Africa de Vest și cel bazinul Congo (Africa Centrală). Deși tipul vest-african al virusului variolei maimutei duce uneori la boli grave la unele persoane, boala este de obicei auto-limitată.

În medie, 1% dintre cei infectați cu tipul vest-african și până la 10% dintre cei infectați cu virusul din bazinul Congo au decedat.

2. Care este situația actuală cu epidemia din regiunea europeană?

Cel puțin patru țări din regiunea europeană au raportat până în prezent cazuri confirmate sau suspectate de variola maimutei– Portugalia, Spania, Suedia și Marea Britanie. Cazuri au fost raportate și în Canada și Statele Unite.

3. Cum a început această epidemie recentă?

Investigațiile sunt în curs de desfășurare. Cazurile sporadice de variola maimutei în țările europene în rândul călătorilor care se întorc din țările în care boala este endemică sunt bine cunoscute.

Cu toate acestea, multe dintre cazurile depistate în prezent în întreaga Europă nu au călătorit într-o zonă endemică. Cele mai multe cazuri sunt depistate prin intermediul serviciilor de supraveghere a bolilor cu transmitere sexuala. Acest lucru este neobișnuit și sunt în curs de desfășurare investigații suplimentare pentru a determina sursa probabilă de infecție, ce evenimente ar fi putut contribui la amplificarea transmiterii și cum să se limiteze răspândirea ulterioară.

4. Care sunt simptomele?

Simptomele sunt adesea ușoare, deși leziunile pot fi pruriginoase sau dureroase. Acestea includ erupții cutanate veziculoase sau leziuni pe orice parte a corpului – inclusiv în contextul actual particular – în jurul organelor genitale și anusului, febră, durere în gât, ganglioni limfatici umflați și leziuni la nivelul gurii și ochilor.

5. Cum se răspândește?

Variola maimutei nu se răspândește în mod normal cu ușurință între persoane și necesită un contact apropiat. Virusul intra în organism prin piele lezată, tract respirator, ochi, nas sau gură; și prin fluide corporale.

Principalul mod în care poate fi răspândit este în timpul contactului fizic apropiat prelungit cu o persoană care are variola maimutei sau contact prelungit cu obiecte contaminate. Cu toate ca variola maimutei nu a fost documentata anterior ca o infecție cu transmitere sexuală, transmiterea în timpul contactului sexual este în concordanță cu modul în care acum virusul poate fi transmis de la o persoană la alta.

Focare de variola maimutei au apărut de obicei în populațiile care trăiesc în zonele rurale și care vânează, manipulează și consumă carne de vânat. În ultimii ani, au apărut cazuri din ce în ce mai mult în zonele urbane din țările endemice. Cazuri de import din Africa de Vest către Marea Britanii și alte trei țări au fost inregistrate în ultimii ani.

Variola maimutei poate fi transmisa prin contact direct și prin expunerea la picături mari eliminate prin expiratie. Perioada de incubație a variola maimutei-ului este de obicei de la 6 la 13 zile.

Variola maimutei necesită, de obicei, un contact personal strâns cu o persoană simptomatică infectată. Boala este adesea auto-limitantă, cu simptome ce dispar spontan în 14 la 21 de zile.

6. Am citit că pot lua variola maimutei prin tuse și strănut. Este adevărat acest lucru?

Transmiterea între oameni poate apărea prin picături respiratorii mari. Deoarece picăturile nu pot ajunge departe, este necesar un contact prelungit față în față.

7. Cum poate fi redusă transmiterea virusului?

Trebuie subliniată importanța igienii mâinilor folosind apă și săpun sau dezinfectant pe bază de alcool. Este important ca o persoană cu suspiciune de variola maimutei să fie izolată și ca cei care o îngrijesc să utilizeze măsuri de protecție personală adecvate.
În timp ce un vaccin a fost aprobat pentru prevenirea variola maimutei, iar vaccinul tradițional împotriva variolei oferă protecție, trebuie mentionat ca aceste vaccinuri nu sunt disponibile pe scară largă. Populațiile din întreaga lume cu vârsta sub 40 sau 50 de ani nu mai beneficiază de protecția oferită de programele anterioare de vaccinare împotriva variolei.
În cele mai multe cazuri boala este ușoară și majoritatea oamenilor se recuperează în termen de câteva săptămâni, fără tratament.

8. Cât de grava este variola maimutei pentru o persoană infectată?

Tratamentul pentru variola maimutei este în principal de susținere. Boala este de obicei ușoară și majoritatea celor infectați se vor recupera în câteva săptămâni, fără tratament.
Există două tipuri de variola maimutei – unul din Africa de Vest și celălalt din Africa Centrală. Virusul raportat în regiune europeană este varianta vest-africană care este mortală pentru aproximativ 1 din 100 de persoane.

9. Cine este cel mai expus riscului de a face variola maimutei?

Oricine are contact apropiat cu o persoană cu variola maimutei se poate infecta. Cu toate acestea, familia unei persoane cu variola maimutei prezintă un risc mai mare de infecție din cauza contactului apropiat.

Persoanele ale căror profesii sau comportamente le pun la risc mai mare de expunere, ar trebui să ia măsuri pentru a înțelege semnele și simptomele și să aibă grijă suplimentară pentru a preveni infecția. Printre aceștia se numără personalul medico-sanitar care pot intra în contact cu pacienți infectați, lucrătorii sexuali și bărbații care întrețin relații sexuale cu bărbați, având în vedere recentul grup de cazuri în rândul celor care se autoidentifică ca atare.

10. Există un vaccin?

În timp ce un vaccin a fost aprobat pentru prevenirea variola maimutei, vaccinul tradițional împotriva variolei oferă, de asemenea, protecție. Aceste vaccinuri nu sunt disponibile pe scară largă. Populațiile din întreaga lume cu vârsta sub 40 sau 50 de ani nu mai beneficiază de protecția oferită de programele anterioare de vaccinare împotriva variolei.

11. Care sunt teoriile principale cu privire la clusterele fără istoric de călătorie într-o zonă endemică?

Identificarea variolei maimutei fără istoric direct de călătorie într-o zonă endemică nu este obișnuita, iar investigațiile suplimentare – inclusiv în rândul barbatilor care au relatii sexuale cu barbati – sunt în curs de desfășurare pentru a determina sursa probabilă de infecție și pentru a limita răspândirea ulterioară.

12. Spuneți că bărbații care întrețin relații sexuale cu bărbați ar putea fi responsabili pentru epidemie?

Asistăm la o creștere a cazurilor de variola maimutei în anumite comunități. Deși calea exactă de transmitere nu este clară încă, contactul intim, cum ar fi contactul prelungit și, eventual, o serie de activități sexuale, pot fi factori importanți.

Focare variola maimutei au apărut de obicei la populațiile africane care trăiesc în zonele rurale care vânează, manipulează și consumă carne de vânat (carne de tufiș).

Dar este posibil ca aceia care intră în contact apropiat cu o persoană infectată cu variola maimutei să se infecteze ei înșiși. Pentru că încă mai sunt multe lucruri pe care încă nu le înțelegem, este important să studiem toate căile posibile de transmitere, astfel încât să putem proteja sănătatea publică.

13. Dacă o persoană suspectează că are virusul, ce ar trebui să facă?

Orice boală în timpul călătoriei sau la întoarcerea dintr-o zonă endemică trebuie raportată unui medic specialist, inclusiv informații despre toate călătoriile și istoricul recent de vaccinare.
Rezidenții și călătorii în țările endemice ar trebui să evite contactul cu animalele bolnave (moarte sau vii) care ar putea fi infectate cu virusul variola maimutei (rozătoare, marsupiale, primate) și ar trebui să se abțină de la consumul sau manipularea vânatului sălbatic.
Orice persoană care face o erupție neobișnuită ar trebui să consulte medicul.

14. Ar trebui să fie izolată o persoană cu variola maimutei?

Un pacient cu variola maimutei trebuie izolat, evitând contactul apropiat cu alte persoane și trebuie să i se ofere îngrijire de susținere în timpul perioadelor infecțioase presupuse și cunoscute, adică în timpul stadiilor prodromale (semne timpurii) și, respectiv, celor cu erupții cutanate ale bolii.

Personalul medico-sanitar care îngrijește pacienții cu variola maimutei suspecți sau confirmați trebuie să pună în aplicare măsuri de precauție standard, de control al infecțiilor de contact și prin picături respiratorii. Aceasta include întregul personal medico-sanitar, cum ar fi personalul de curățenie și spălătorie, care poate fi expus în locul de îngrijire a pacientului, la lenjeria de pat, la prosoape sau obiecte personale.

Probele prelevate de la persoane cu suspiciune de variola maimutei sau de la animale cu suspiciune de infecție cu virusul variola maimutei trebuie să fie gestionate de personal instruit care lucrează în laboratoare echipate corespunzător.

15. Este recomandată urmărirea contracților?

Urmărirea în timp util a contacților, măsurile de supraveghere și comunicarea riscurilor către furnizorii de servicii medicale, către contacții din gospodării și către comunitate sunt esențiale pentru prevenirea apariției altor cazuri și gestionarea eficientă a epidemiei actuale. Se poate lua în considerare implementarea contramăsurilor farmaceutice în temeiul protocoalelor experimentale.

16. Care este sfatul OMS pentru autoritățile sanitare din Regatul Unit și pentru alte țări?

Măsurile intensive de sănătate publică ar trebui să continue în Regatul Unit.

Pe lângă urmărirea continuă a contacților și identificarea surselor, ar trebui consolidată căutarea cazurilor și supravegherea locală a bolilor cu erupții cutanate în comunitatea afectată și în general, precum și în unitățile medicale.

Orice pacient cu suspiciune de variola maimutei trebuie investigat și trebuie izolat în timpul perioadelor infecțioase presupuse și cunoscute, adică în timpul stadiilor prodromale și, respectiv, a celor cu erupții cutanate ale bolii.

Alte țări ar trebui să fie în alertă pentru semnalele legate de pacienții care prezintă erupții cutanate veziculoase sau pustuloase neobișnuite, adesea asociate cu febra, într-o serie de medii comunitare și de îngrijire a sănătății, inclusiv, dar fără a se limita la asistența medicală primară, spitale, servicii de sănătate sexuală și clinici de dermatologie.

Călătorii ar trebui încurajați să raporteze boala în timpul călătoriei sau la întoarcerea din călătorie unui cadru medical, inclusiv informații despre istoricul recent de călătorie și vaccinare.

Rezidenții și călătorii în țările endemice ar trebui sfătuiți să evite contactul cu animalele bolnave (moarte sau vii) care ar putea fi infectate cu virusul variola maimuței (rozătoare, marsupiale, primate) și ar trebui să se abțină de la consumul sau manipularea vânatului sălbatic. Trebuie subliniată importanța igienei mâinilor prin utilizarea săpunului și a apei sau a dezinfectantului pe bază de alcool.

Personalul medico-sanitar care îngrijește pacienții suspectați sau confirmați cu variola maimuței ar trebui să primească recomandări pentru a pune în aplicare măsuri de precauție standard, de protecție de contact și de control al infecțiilor transmise prin picături. Probele prelevate de la persoane cu suspiciune de variola maimuței sau de la animale cu suspiciune de infecție cu virusul variola maimuței ar trebui să fie gestionate de personal instruit care lucrează în laboratoare echipate corespunzător.

17. Ar trebui restricționate călătoriile și comerțul internațional?

OMS nu recomandă nicio restricție privind călătoriile și comerțul pe baza informațiilor disponibile în acest moment.

18. Este aceasta o boală care afectează doar bărbații care fac sex cu bărbați?

În timp ce cazurile inițiale raportate sunt predominant în rândul persoanelor care se identifică ca barbati care fac sex cu barbati, acest lucru se poate datora doar amplificării în timpul festivalurilor și evenimentelor recente care au reunit această comunitate. Pe măsură ce intrăm în vara europeană, cu adunări și festivaluri care reunesc mulți tineri, activi sexual, profilul cazurilor se poate extinde. Trebuie să înțelegem că virusul se va răspândi prin contact prelungit și strâns, indiferent de naționalitatea, sexul sau preferințele sexuale.

Variola maimuței: Avem motive de îngrijorare? Precizările RO Vaccinare

0

„Monkeypox – variola maimuței nu e o boală care să ne îngrijoreze din cale-afară, în condițiile în care au fost depistate mii de cazuri în Africa în cursul ultimilor 50 de ani. Se știe că boala n-are nici pe departe transmisibilitatea variolei sau a SARS-CoV-2 și că este mult mai puțin patogenă decât variola”, se arată pe pagina Facebook a RO Vaccinare, care citează declarațiile dr. Cristian Apetrei, profesor român în Departamentul de Microbiologie și Genetică Moleculară, membru în Centrul pentru Cercetarea Vaccinului și în Programul Postuniversitar în Microbiologie și Imunologie (PMI) de la Universitatea din Pittsburgh, SUA.

Dr. Cristian Apetrei afirmă că boala nu are transmisibilitatea variolei, dar se transmite de la om la om, mai ales prin secreții.

„Asta înseamnă și saliva sau secrețiile respiratorii din tuse sau strănut, și cum noi știm că sunt ceva probleme cu comportamentul pe stradă, asta înseamnă că trebuie oarecare prudență”, potrvit sursei citate.

Mortalitatea, spune medicul, nu este cea din variolă (de până la 30%), dar nici nu-i „floare la ureche”.

„Se estimează că, în cursul ultimilor 10-20 de ani, ratele cumulate ale mortalității prin monkeypox au fost undeva între 3-6%. Din nou, totul se reduce la R0. Care în cazul monkeypox a fost calculată a fi în jur de 0.32-0.35. Suficient de jos pentru ca să nu se producă răspândire explozivă. Reamintesc: un R0=0.32 înseamnă că, într-o populație complet susceptibilă, un individ cu monkeypox poate infecta cu success 0.32 alți indivizi. Asta prin definiție nu ridică probleme”, spune dr. Cristian Apetrei.

„Evident, sunt întotdeauna posibile clusteruri. Dacă virusul se transmite prin secreții și intră într-o populație susceptibilă cu obiceiuri la risc, vom putea vedea numeroase transmiteri secundare.
După cum am tot spus timp de 2 ani, mortalitatea nu este măsura de referință în cazul niciunei boli. Nu uitați că, și așa cu semne clinic mai minore, simptomatologia monkeypox este tot cea de variolă”, a completat medicul.

Se pare însă, afirmă dr. Cristian Apeteri, că rezervorul natural al virusului sunt rozătoarele. „Ceea ce înseamnă că populația unde șobolanii aproape au ajuns animale de companie (mă refer acum doar la număr, nu la dimensiunile lor care sunt acelea ale unui cățel mai mititel) e la risc major. Faptul că unii cetățeni ai planetei se așteptau ca monkeypox să înceapă să zburde nu-i face pe aceștia nici conspiratori și nici vrăjitori. După cum am mai spus, e suficient să pui mâna pe orice carte de boli emergente și ai să găsești acolo informația”.

În aceeași postare este publicată și lista infecțiilor cu cel mai mare potențial pandemic:

a. Febra hemoragică de Crimea-Congo
b. Bolile filovirale (i.e., Ebola & Marburg)
c. Coronavirusurile emergente înalt patogene relevante pentru om (MERS Co-V & SARS)
d. Febra de Lassa
e. Nipah și Hendra
f. Virusul febrei Vaii Rift
g. Monkeypox.

„Nu e nicio mare resetare, nicio mare vrăjitorie, nici gut feeling, biocurenți sau vreo previziune de-a lui Nostradamus. Au fost doar experți din toate domeniile legate de emergența patogenilor și răspândirea lor în populațiile umane, care au judecat la rece și pe bază de modelare”, se arată în postare.