Doar 49% dintre galateni si-au facut analizele gratuite in cadrul Programului National de Evaluare a Starii de Sanatate a Populatiei a declarat, duminica, directorul Casei Judetene de Asigurari de Sanatate Galati (CJAS), Olimpia Buzia.

Aceasta a precizat ca in cele 12 luni de la demararea programului, la nivelul judetului Galati, au fost evaluate doar aproximativ 282.000 de persoane, dintr-un total de peste 690.000.

Peste 4.000 de galateni au aflat, in urma acestor analize, ca sufera de unele afectiuni grave de care nu au stiut pana acum, 28% dintre acestia confruntandu-se cu risc de diabet zaharat iar 7% cu boli cardio-vasculare.

Olimpia Buzia a mai spus ca au fost returnate la CJAS Galati aproape 85.000 de taloane pentru analizele gratuite, pentru ca foarte multi galateni fie si-au schimbat domiciliul in alt judet, fie au plecat in strainatate.

Programul National de Evaluare a Starii de Sanatate a fost prelungit pana la finalul acestui an pentru a acoperi un procent cat mai mare din populatie.

Olimpia Buzia a mai precizat ca exista posibilitatea ca acest program sa fie extins pentru urmatorii cinci ani, astfel incat in fiecare an sa fie evaluati aproximativ 20% dintre romani.

Sursa: Agerpres

Cancerul pulmonar face cele mai multe victime in randul femeilor dintre toate tipurile de cancer, depasindu-l pe cel de san, a anuntat Directia suedeza pentru sanatate si afaceri sociale, relateaza AFP.

„Rata mortalitatii (numarul deceselor la 100.000 de locuitori) la femeile decedate de cancer pulmonar a fost de 31,0 morti in 2006, fata de 17,7 in 1987”, o crestere cu 75%, devenind cel mai periculos pentru femei, potrivit unui raport.

La barbati, in schimb, decesele de cancer pulmonar au scazut cu 11% intre 1987 si 2006.
Aceste cifre „nu sunt surprinzatoare, ele urmeaza tendinta” cresterii numarului de fumatoare in ultimii 20 de ani, a indicat Göran Boethius, purtator de cuvant al asociatiei suedeze „Medici impotriva fumatului”, precizand insa ca aceste statistici sunt scazute in comparatie cu media internationala.

„Femeile fumeaza mai mult ca barbatii” si chiar daca „au redus consumul in ultimii ani, aceasta nu se va regasi in statistici decat mult mai tarziu”, a adaugat Boethius.

Cancerul de piele este o alta forma a bolii care provoaca din ce in ce mai multe decese, potrivit raportului. Cresterea a fost de 20% la femei si de 40% la barbati din 1987.

Sursa: Agerpres

Saracia si pierderea statusului social, disponibilitatea crescanda catre consumul de droguri, alaturi de haosul din sistemul de sanatate au insotit tranzitia de la socialismul de stat la economia de piata si au contribuit la raspandirea virusului HIV in Europa de Est, apreciaza joi Inter Press Service (IPS).

„Tranzitia a dus la o delocalizare economica si sociala, creand un mediu care permite inflorirea pietelor de droguri ilicite injectabile si riscul (infectarii cu) HIV”, spune Tim Rhodes, cercetator in sociologia sanatatii publice la Imperial College din Londra.

Potrivit lui Rhodes, disponibilitatea crescuta pentru drogurile injectabile si raspandirea culturii occidentale a drogurilor au coincis cu slabirea infrastructurii sanitare publice, erodarea comunitatilor locale, migratia si amestecul populatiilor si dificultatile economice in Europa de est – toate aceste aspecte contribuind la raspandirea HIV.

Romania este un caz exceptional in estul Europei, continua analiza agentiei de presa citate, pentru ca prima epidemie de HIV a fost descoperita la inceputul anilor 90, obligand astfel autoritatile si organizatiile nonguvernamentale sa se mobilizeze mai devreme, fata de alte tari. Potrivit raportului national din 2008, autoritatile sanitare monitorizau la inceputul anului trecut 7.000 de adolescenti diagnosticati pozitiv la virusul HIV – acestia fiind considerati supravietuitori pe termen lung, dupa ce au fost infectati in anii 1987-1991.

Pana in 2007, in Romania fusesera inregistrate 16.877 de cazuri de infectii cu virusul HIV, la o populatie de 23 de milioane de locuitori; din 2004, epidemia s-a stabilizat, incidenta cazurilor scazand semnificativ in randul copiilor. Cu toate acestea, autoritatile sanitare mai au un drum lung de parcurs, estimeaza IPS. Majoritatea fondurilor pentru programele de prevenire a infectarii provin in prezent de la fondul global pentru combaterea HIV, tuberculozei si malariei, iar organizatiile neguvernamentale raman cei mai importanti actori in prevenire si oferirea de asistenta psihologica si sociala.

in majoritatea celorlalte state din Europa de est, epidemia de HIV a atins varful in anii 2000-2001, iar de atunci, eforturile de a stabiliza situatia au avut succese partiale. Potrivit Onusida (Programul Natiunilor Unite pentru SIDA), numarul persoanelor din estul Europei si Asia centrala care au HIV a crescut cu 150% in perioada 2001-2007 – de la 630.000 la 1,6 milioane. Peste jumatate din cazurile nou aparute au fost diagnosticate in Rusia, si peste 20% in Ucraina.

Statele baltice au anuntat izbucniri ale epidemiei in 2001, iar majoritatea cazurilor au fost inregistrate in randul celor care se drogau, de obicei tineri din zonele urbane; desi de atunci a scazut numarul celor nou infectati, epidemia s-a raspandit insa la alte sectoare ale societatii, femeile reprezentand un risc crescand.

in Estonia, numarul celor infectati cu HIV (peste 6.000, la o populatie de 1,3 milioane de locuitori, desi Onusida estimeaza ca numarul real ar putea fi dublu) se explica prin introducerea tardiva a programelor de utilizare a acelor de unica folosinta, lipsa continuarii tratamentelor pentru pacientii depistati pozitiv, dar neasigurati si pentru ca guvernul a lasat prea multe pe seama organizatiilor neguvernamentale, asa cum arata un studiu din 2004.

Desi in Bulgaria nu a existat o izbucnire masiva a epidemiei, incidenta cazurilor s-a dublat in decurs de sase ani (de la 49 la 91 de cazuri intre 2000 si 2006). Cu factori de risc similari, tari din Europa Centrala, cum ar fi Cehia sau Ungaria au reusit sa impiedice izbucnirea de epidemii.

in toate cazurile prezentate, preocuparea principala se refera la capacitatea institutiilor nationale de a se ocupa pe deplin de programele de prevenire si combatere finantate de Natiunile Unite; majoritatea rapoartelor care au contribuit la elaborarea raportului Onusida pe 2008 prezinta nevoia de a coordona mai bine diversii actori statali si ai societatii civile.

Sursa: Agerpres

Multe denumiri de strazi si de statii de metrou sunt periculoase pentru dezvoltarea Rusiei si a sanatatii psihice a tinerei generatii. O asemenea declaratie rasunatoare a fost facuta, in cadrul unei conferinte de presa ce s-a desfasurat la Moscova, de catre liderii miscarii sociale „Vozvrasenie” /Revenirea/, cunoscuti istorici si deputati ai Dumei de Stat, noteaza cotidianul rus Trud.

„in ultimii 15-20 de ani, tara noastra s-a schimbat foarte mult, in schimb denumirile de orase, strazi si piete au ramas aceleasi, comuniste”, explica liderul „Vozvrasenie”, Iuri Bondarenko. „Rezulta ca si la ora actuala eroii nostri sunt Lenin, Kirov, Sverdlov, Voikov… Functionarii ne explica: si aceasta face parte din istoria noastra. in aceasta logica de idei, si Cikatilo /Andrei; ucigas in serie si canibal din fosta URSS, care a torturat si ucis peste 30 de copii si tineri/ face parte din istoria noastra, insa cui sa-i treaca prin cap sa-i ridice monumente…”.

Cele mai inversunate dispute s-au iscat in jurul denumirii statiei de metrou „Voikovskaia” /de la comisarul sovietic Piotr Voikov, care a participat la asasinarea familiei tarului rus Nicolai al II-lea/ in capitala tarii, Moscova. „Aceasta depaseste limitele rationalului”, considera deputatul rus, Vladimir Medinski. „De fapt, ne asteptam ca in preajma zilelor de comemorare a 90 de ani de la asasinarea familiei regale, statia de metrou careia i s-a pus pus numele ucigasului lor sa primeasca, in sfarsit, o alta denumire. insa acest lucru nu s-a intamplat”, si-a exprimat regretul Medinski.

in opinia participantilor la conferinta de presa, prin pastrarea denumirii „Voikovskaia”, autoritatile Moscovei nu doar promoveaza terorismul si ridica in slavi asasini lipsiti de mila, ci si lezeaza sentimentele celor credinciosi: Nicolai al II-lea, asasinat de Voikov, a fost canonizat de Biserica Ortodoxa Rusa.

„Denumirile de strazi si orase oglindesc ideologia statului”, considera directorul-adjunct al Institutului de Istorie din cadrul Academiei de Ştiinte a Rusiei, Vladimir Lavrov. „in acest sens, Rusia a ramas pana la aceasta ora o tara cu valori comuniste”.

insa, noteaza Trud, in pofida faptului ca argumentele in favoarea schimbarii unor denumiri sunt evidente, acest lucru poate fi facut doar la o initiativa „de jos”, din partea adunarilor legislative orasenesti si a parlamentelor regionale. Acestea, insa, nu par sa se grabeasca.

in final, ziarul rus precizeaza ca printre obiectivele carora ar trebui sa li se schimbe numele, membrii miscarii „Vozvrasenie” includ regiunea Leningrad – in regiunea Sankt Petersburg, regiunea Sverdlovsk – in regiunea Ekaterinburg, orasul Volgograd – in Ţaritin, „Strada 1905” – in „Novoierusalimsk”, iar „Biblioteca Lenin” pur si simplu in „Biblioteca”.

Sursa: Agerpres

Pana la 69% dintre barbatii care urmeaza terapii antihormonale in cazul cancerului de prostata vor resimti intr-o oarecare masura o afectare a functiilor cognitive, cum ar fi abilitatea de a se concentra, informeaza Reuters conform Agerpres.

Barbatii care sufera de cancer la prostata avansat sau recurent, pot fi trecuti pe o terapie hormonala in scopul blocarii producerii de testosteron, intr-o incercare de a bloca sau de a incetini cresterea tumorii.

„Avem dovezi clare ca terapiile antihormonale ce vizeaza blocarea producerii de testosteron, duc la un declin subtil, dar semnificativ al functiilor cognitive ale barbatilor care sufera de cancer la prostata”, a declarat Dr. Christian J. Nelson, de la Memorial Sloan-Kettering Cancer Center din New York, intr-un material publicat in revista Cancer.

Dr. Nelson a solicitat realizarea unor studii mai mari pentru a confirma aceste date si a recomandat ca in cadrul acestor studii sa fie monitorizat felul in care creierul este afectat de aceste terapii.

Sursa: Agerpres

Noul medicament Rember aduce un important pas inainte in lupta impotriva maladiei Alzheimer, fiind cel putin de doua ori mai eficient decat tratamentele medicamentoase folosite pana in prezent si reusind sa incetineasca intr-o maniera semnificativa avansarea dementei, informeaza cotidianul britanic The Times conform Agerpres.

Cercetatorii de la University of Aberdeen au ajuns la concluzia ca acest nou medicament incetineste avansarea maladiei Alzheimer cu pana la 81%., in urma unor teste clinice desfasurate pe pacienti care au luat acest medicament de trei ori pe zi timp de 50 de zile.

Expertii au intampinat cu entuziasm aceste rezultate, considerand medicamentul Rember drept o reusita majora in lupta impotriva acestei maladii ce afecteaza peste 26 de milioane de oameni din intreaga lume. Conform prognozelor medicale, numarul persoanelor care vor suferi de maladia Alzheimer va depasi 106 milioane pana in anul 2050.

Noul medicament a fost prezentat in cursul acestei saptamani, la Chicago, cu ocazia Conferintei Internationale asupra maladiei Alzheimer.
Coordonatorul acestui studiu, Claude Wischik si colegii sai de la University of Aberdeen, au descris rezultatele obtinute drept „fara precedent”. a€œAm demonstrat pentru prima oara ca este posibil sa incetinim foarte mult evolutia acestei boli”, a precizat el.

Echipa coordonata de prof. Wischik a realizat o serie de teste clinice cu noul medicament pe un esantion de 321 de persoane aflate in stadiul incipient sau moderat al maladiei Alzheimer, din Marea Britanie si Singapore. Acestia au fost impartiti in 4 grupuri, trei dintre aceste grupuri primind doze diferite de Rember, in timp ce al patrulea grup a primit un placebo.

Persoanele din grupul care a primit o doza zilnica de 60mg de Rember au inregistrat o incetinire cu 81% a procesului de pierdere a functiilor cognitive, comparativ cu grupul ce a primit un placebo. De asemenea, in cazul celor care au primit acest medicament, nu s-au inregistrat pierderi semnificative ale functiilor mentale timp de 19 luni, spre deosebire de pacientii din grupul de control la care boala s-a agravat.
Medicii vor mai realiza o serie de teste finale ale acestui nou medicament in cursul anului viitor. in cazul in care si aceste teste vor fi trecute cu succes, medicamentul Rember va fi scos pe piata incepand cu anul 2012.

Sursa: Agerpres

inainte de deschiderea Olimpiadei de la Beijing noile perspective aduse de genetica pentru imbunatatirea semnificativa a performantelor atletilor dar si identificarea unor metode prin care ar putea fi depistati sportivii care folosesc acest tip de dopaj, sunt in atentia autoritatilor si organismelor de control sportiv, consemneaza publicatia The Economist, conform Agerpres.

Odata cu aparitia primelor competitii sportive, a aparut si tentatia de a trisa pentru a ajunge la glorie. De multe ori aceste modalitati de a trisa au fost descoperite si aplicate cu ajutorul medicilor. Daca marea majoritate a substantelor de dopaj introduse in organism prin pastile pot fi identificate la un control antidoping, medicina moderna si genetica s-ar putea sa le ofere sportivilor oportunitati nebanuite de „performante” si de a scapa fara a fi descoperiti.

Terapia genetica functioneaza pe baza principiului introducerii mai multor copii ale unei anumite gene in organism. Aceste copii, cunoscute drept „transgene” pot suplini disfunctionalitatea anumitor gene sau pot regla activitatea acestora in organism. Desi terapiile genetice nu sunt inca perfectionate si nu sunt folosite in practica medicala curenta, in prezent se desfasoara pretutindeni in lume peste 1.300 de teste clinice, iar acest domeniu este considerat a reprezenta chiar viitorul medicinii.

in ceea ce priveste lumea sportului, principala transgena ce ar putea fi folosita pentru imbunatatirea performantelor atletice este gena eritropoietinei (EPO – un hormon care regleaza producerea de globule rosii in sange, celule ce oxigeneaza sangele si maresc capacitatea de efort a organismului) conform lui Jim Rupert, un expert anti-doping de la University of British Columbia. Pastilele cu EPO au aparut inca din anii ’80 si au fost folosite de competitori in intreceri sportive ce necesita rezistenta crescuta la efort, asa cum este spre exemplu ciclismul. insa daca organismul atletului ar putea fi stimulat sa produca mai multa eritropoietina prin intermediul transgenelor, aceasta forma de dopaj ar fi imposibil de detectat, cel putin in prezent, fiind astfel de preferat variantei de a introduce in organism un surplus de eritropoietina prin intermediul pastilelor.

Inducerea in organism a unui surplus de eritropoietina este considerata dopaj si este interzisa. insa aceste interdictii nu pot fi aplicate decat in cazul in care exista metode de testare care pot distinge intre eritropoietina produsa in mod natural in organismul atletului si eritropoietina sintetica introdusa in organism prin consumarea unor pastile. in acest moment acest lucru este posibil doar pentru ca eritropoietina sintetica are o compozitie putin diferita de cea naturala. insa eritropoietina suplimentara produsa in urma unei terapii genetice va fi mult mai greu de depistat pentru ca ea va fi produsa chiar in organismul atletului.

De fapt, aceasta ultima varianta a terapiei genetice care sa induca in organism un surplus de eritropoietina ar putea sa fie deja o realitate inca din 2006, asa cum apare din cazul antrenorului german Thomas Springstein ce a fost acuzat ca si-ar fi dopat elevii cu Repoxygen, un produs experiemental din domeniul terapiei genetice, produs ce contine gena ce sintetizeaza eritropoietina in organism si care putea deja sa fie achizitionat de pe piata neagra. Repoxygen-ul provoaca o eliberare controlata de EPO in organism dar numai in cazul in care organismul resimte un nivel scazut al oxigenului in sange, asa cum s-a demonstrat in urma testelor realizate pe cobai.

Dar exista si alte variante pentru sportivii care incearca sa se dopeze. Ca si EPO, factorul vascular endotelial de crestere (VEGF – o glicoproteina) are rolul de a mari productia de globule rosii si astfel imbunatateste oxigenarea tesuturilor in conditii de efort. Gena care determina producerea de VEGF este in prezent subiectul mai multor studii medicale si in curand ar putea fi folosita si de sportivi.

IGF-1 este de asemenea un factor de crestere, insa duce la o crestere a tesutului musuclar si nu a numarului de globule rosii din sange. Prin injectarea genei care controleaza producerea de IGF-1 intr-un anumit grup muscular, un sportiv va fi sigur ca nu va afecta decat grupul muscular vizat. Specificitatea acestui gen de dopaj l-ar face alegerea perfecta pentru un jucator de tenis sau pentru un aruncator cu sulita.
Nu in ultimul rand studiile pe animale asupra unor gene care produc analgezicele naturale denumite endorfine sugereaza faptul ca acestea pot fi folosite pentru a limita perceptia durerii – un alt element dezirabil pentru atleti.

Agentia Mondiala Anti-Doping (WADA) a sesizat de mai multi ani directia spre care ar putea evolua felul in care atletii se dopeaza si a formulat inca din 2003 o rezolutie prin care interzice „folosirea in scopuri neterapeutice a genelor, elementelor genetice si/sau a celulelor care au capacitatea de a imbunatati performantele atletice. Ramane de vazut daca si metodele de depistare a cazurilor de dopaj vor evolua cu aceasi rapiditate cu care apar noi metode, din ce in ce mai greu de depistat, de dopare.

Sursa: Agerpres

Richard Dawkins, un biolog de la Oxford University, incearca sa explice diversitatea religiilor considerand ca religia este asemanatoare unei boli virale pentru ca se imprastie asemenea unui virus, numai ca acest virus este mai degraba similar virusilor informatici – fragmente de informatii de tip cultural care preiau controlul asupra calculatorului central – creierul, constituind cauzele comportamentului irational asociat actelor si credintelor religioase, informeaza in ultimul sau numar revista Proceedings of the Royal Society, conform cotidianului The Economist, conform Agerpres.

Corey Fincher, cercetator la la University of New Mexico, este sustinatorul unei ipoteze diferite privind diversitatea religiilor. El considera ca religiile nu se disemineaza intr-o populatie asemenea unor boli virale ci ca toate comportamentele religioase au aparut ca o reactie la amenintarea diferitelor boli reale. Daca el are dreptate, atunci oamenii care sustin ca religia lor ii apara de rele ar putea sa nu fie departe de adevar, desi fundamentele acestui sistem defensiv sunt diferite de acea influenta supranaturala pe care ei sustin ca o percep.

Prof. Fincher sustine asadar ca protectia in fata bolilor este principala functie a religiilor, alti biologi sustin insa ipoteze diferite si nu toti urmeaza spre exemplu abordarea diseminarii de tip patologic a ideilor religioase, asa cum face Dr Dawkins. Unii vad in religie o modalitate de a promova solidaritatea de grup intr-o lume ostila, sau chiar inteleg religia ca pe o consecinta accidentala a acestei solidaritati care-l facea pe Aristotel sa-l numeasca pe om „zoon politikon” (animal social).

Totusi aceasta perspectiva a promovarii si conservarii solidaritatii de grup constituie unul dintre punctele de plecare ale argumentatiei lui Fincher. Celalalt punct de plecare este ca bacteriile, corpurile virale si parazitii constituie din punct de vedere biologic principale motoare ale evolutiei. Multi biologi considera spre exemplu ca actul sexual este un raspuns la parazitism. Combinarea continua de gene in urma imperecherii duce la o crestere a sanselor ca macar unii dintre urmasi sa fie imuni din punct de vedere genetic in fata unei anumite boli.

Prof. Fincher si colegul sau Randy Thornhill, adeptii unui determinism pe care l-am putea numi maladiv, se intreaba daca bolile nu sunt cumva responsabile si pentru determinarea altor aspecte importante ale comportamentului social uman. Ei sustin ca in zone in care exista un factor crescut de risc de imbolnavire, indivizii nu intretin relatii sexuale intre ei decat atunci cand este strict necesar, pentru a reduce riscul de contaminare. Ei au ajuns astfel la concluzia ca acele pattern-uri comportamentale care promoveaza exclusivitatea unui grup in raport cu alte grupuri (asa cum fac religiile) devin foarte puternice in zone unde exista riscuri crescute de imbolnavire – asa cum erau orasele din Antichitate si Evul Mediu. Avand in vedere faptul ca diferentele dintre religii intra in aceasta categorie a exclusivitatilor de grup sau casta, ei sustin ca numarul diferitelor religii emergente intr-o anumita zona este direct proportional cu cel al bolilor care ameninta populatia din acea zona.

Folosind apoi definitiile cele mai raspandite ale religiei care se opresc asupra caracteristicilor de unicitate, exclusivitate, autonomie si superioritate ale fiecarei religii in raport cu celelalte, ei au calculat ca numarul mediu de religii sau culte dintr-o tara este de 31, putand insa varia enorm de la minim 3 pana la nu mai putin de 643, in functie de gradul de polarizare sociala, etnica, tribala al respectivei tari..Spre exemplu in Coasta de Fildes sunt 76 de religii si culte, in timp ce Norvegia are 13, iar Brazilia si Canada au 159 si respectiv 15. Ei au aplicat apoi acelasi model logic pentru incidenta bolilor parazitare pentru fiecare tara. Media constatata a fost de 200, cu o variatie intre 178 si 248 de boli. Din punct de vedere statistic, relatia dintre raspandirea bolilor si a religiilor sau cultelor intr-un anumit teritoriu este impresionanta, existand mai putin de 1/10.000 sanse ca aceasta relatie sa se fi produs accidental.

Cei doi cercetatori au examinat apoi aceasta ipoteza si din punct de vedere antropologic, cautand sa observe gradul de mobilitate al oamenilor din societatile traditionale (non-urbane) care se deplasau dintr-o regiune in alta. Ei au observat ca in societatile cu o diversitate religioasa mai mare, si implict mai afectate de boli, oamenii migreaza pe distante mai scurte decat in societatile mai sanatoase si mai monotone din punct de vedere al religiilor si cultelor. Conform acestei descoperiri, diversitatea religioasa ii apropie pe oameni in cadrul grupului din care fac parte, crescand coeziunea lor de grup si facand sa creasca securitatea in fata pericolului contaminarii cu germenii bolilor asociate exteriorului si „necredinciosilor” ori „infidelilor”.

Desigur ca o astfel de corelare ipotetica nu este la fel de intangibila ca evidentierea unei relatii cauza – efect. insa religia nu este singurul fenomen social si cultural care ii impiedica pe oamenii din grupuri diferite sa se amestece intre ei. Limbajul are acelasi efect. Mai mult decat atat, xenofobia pare sa fie legata din punct de vedere psihologic de frica de imbolnavire, strainul de comunitate fiind considerat murdar si aducator de molime.

Sursa: Agerpres

O tanara din Aiud, mama de tripleti, a reusit sa obtina in instanta de trei ori suma oferita de stat pentru cresterea copiilor, adica 2400 de lei.

in prezent, proaspetele mamici primesc lunar, 600 de lei, indemnizatia de crestere copil si o alocatie pentru bebelus in valoare de de 200 de lei, suma insuficienta in situatia in care trebuie sa hranesti, sa cumperi scutece si imbracaminte pentru trei in loc de unul.

La inceputul acestui an, tanara a dat in judecata Directia de Munca si Protectie Sociala, cerand egalitate in drepturi pentru cele trei fetite ale sale. Pana acum, Tribunalul si Curtea de Apel Alba Iulia i-au dat castig de cauza tinerei, procesul fiind in prezent pe rol la inalta Curte de Casatie, de unde se asteapta un raspuns in urmatoarele zile.

Daca femeia obtine o noua victorie, putem sa vorbim despre un precedent.

Desi exista foarte multe petitii de acest fel pe internet, Ministerul Muncii a anuntat ca legea va ramane nemodificata, deocamdata.

Sursa: SanatateaTV