Prof. dr. Alexandru Rafila a declarat miercuri, după audierea în Parlament pentru funcția de ministru al Sănătății, cu privire la Institutul Cantacuzino că ”se pot găsi soluții ca el să poată să participe și la efortul legat de controlul pandemiei și la o perspectivă legată de asigurarea unei producții de vaccinuri”.

”Este prima dată din 1989 când Institutul Cantacuzino este în subordinea unei instituții, adică a Ministerului Apărării de această dată. El niciodată nu a fost în subordinea niciunui minister, el a fost tot timpul în coordonare. Avea un fel de autonomie și, din păcate, această autonomie nu a fost dublată și de o competență managerială care să îl facă funcțional. Eu nu am spus ca Institutul să treacă în subordinea Ministerului Sănătății și nici nu cred că este momentul acum, dar cu siguranță de pot găsi soluții ca el să poată să participe și la efortul legat de controlul pandemiei și la o perspectivă legată de asigurarea unei producții de vaccinuri”, a declarat prof. dr. Alexandru Rafila, întrebat dacă Institutul Cantacuzino ar trebui să treacă în subordinea Ministerului Sănătății.

Totodată, ministrul propus la Sănătate a mai precizat că și România ar trebui să aibă măcar o unitate în care să se poată produce vaccinuri.

”Capacitatea de a produce vaccinuri nu se referă numai la capacitatea tehnologică intrinsecă, ci și la personalul calificat. Sigur că acum Institutul Cantacuzino este o unitate militară, este la Ministerul Apărării Naționale. Dacă putem ajuta la acest efort, cu siguranță o vom face. Dar trebuie și România să aibă măcar o unitate care în situații de urgență epidemiologică să poată să producă… sigur că acum cel mai simplu răspuns este producerea de vaccin anti-gripal, dar la parametri de calitate și siguranță. Și cantitativ trebuie crescută producția încât să existe un preț competitiv pentru Institutul Cantacuzino”, a mai subliniat prof. dr. Alexandru Rafila.

Ministrul propus la Sănătate, prof. dr. Alexandru Rafila, a declarat miercuri, în cadrul audierii în Parlament, că există în acest moment și o nevoie de construcție a sistemului de sănătate.

”În afară de perioada critică pe care o traversăm, există și nevoia de construcție a sistemului de sănătate. Noi trebuie să ne regăsim ocazia construcției în România, în general, și a sistemului de sănătate, în special, și să lucrăm modest, asumat și perseverent încât oamenii din țara noastră să aibă acces la servicii de sănătate. Există un obiectiv ambițios proclamat de Națiunile Unite și Organizația Mondială a Sănătății, ca agenție specializată, ca până în anul 2030 toată populația lumii să aibă acces universal la servicii de sănătate și la medicamentele de care are nevoie. Teoretic, acest lucru se întâmplă și în România deja de acum, pentru că suntem țară membră a Uniunii Europene și ar trebui să avem în mod evident nu numai în atenție, dar să și fi fost rezolvată în bună măsură această problemă. Din păcate nu este și corelez lucrul acesta cu ceea ce se întâmplă în timpul pandemiei. S-a demonstrat că oamenii nu au acces la servicii ambulatorii de foarte multe ori, iar lucrul acesta are un impact negativ pentru că a supraaglomerat spitalele și a dus la o mortalitate extrem de mare din cauza prezentării tardive în serviciile de asistență medicală spitalicească, accesul la medicație a fost limitat de foarte multe ori și trebuie să ne gândim că dacă vrem să avem un sistem de sănătate sănătos și accesibil trebuie să apropiem serviciile de sănătate de populație”, a declarat prof. dr. Rafila.

Ministrul propus la Sănătate a subliniat și necesitatea unor noi spitale și reabilitarea celor existe, afirmând că ”aceste lucruri nu se pot întâmpla însă peste noapte și necesită o anumită planificare”, dar că există oportunitatea PNRR-ului.

Totodată, prof. dr. Alexandru Rafila a pus accent și pe dezvoltarea unei rețele naționale de centre medicale comunitare.

”Există o oportunitate majoră acum, este acest PNRR prin care să demarăm măcar construcția unor spitale sau renovarea altor spitale și, ce cred eu că este prioritar pentru prima etapă, dezvoltarea unei rețele naționale de centre medicale comunitare care să fie oarecum standardizată și care să adune resursa umană, pentru că problema legată de resursa umană este destul de puțin discutată și cred că ea trebuie readusă foarte serios în discuție, încât dezvoltarea infrastructurii în sănătate să fie corelată cu o politică de resurse umane care să poată să acopere toate aceste nevoi de servicii de sănătate în locațiile deocamdată ipotetice. Dar sperăm să putem oferi cetățenilor din România posibilitatea de a accesa servicii medicale în comunitatea lor, să poată accesa servicii ambulatorii de specialitate și să poată să ajungă și în spitalele care au fost reabilitate sau construite. Este un termen relativ scurt acest termen de 3 ani de zile, dar cred că dacă începem și ne punem serios pe treabă, în parteneriat cu autoritățile locale, putem să facem acest lucru”, a mai subliniat prof. dr. Rafila.