17.1 C
București
luni, septembrie 7, 2026
More

    Ministerul Sănătății, informații despre variola maimuței, după recomandările OMS: Întrebări și răspunsuri despre boală

    Ministerul Sănătății a transmis, duminică, o informare a Organizației Mondiale a Sănătății despre cazurile confirmate sau probabile de variola maimuței (monkeypox) raporate în regiunea europeană a OMS.

    ”Mai multe țări din regiunea europeană a OMS au raportat cazuri confirmate sau probabile de variola a maimutei (monkeypox) de la începutul lunii mai 2022. Acesta nu este un eveniment obișnuit. În afară de unul, toate celelalte cazuri raportate recent nu au călătorit într-o zonă endemică. Acest lucru este neobișnuit și de aceea sunt în curs de desfășurare investigații suplimentare pentru a determina sursa probabilă și amploarea infecției pentru a limita răspândirea ulterioară”, potrivit sursi citate.

    OMS colaborează cu țările în cauză, facilitând schimbul de informații și sprijinind supravegherea, testarea, prevenirea infecțiilor, managementul clinic, comunicarea riscurilor și implicarea comunității.

    ”Oricine are contact apropiat cu cineva cu variola maimutei se poate infecta. Este important să înțelegeți că variola maimutei nu se răspândește cu ușurință între oameni, ci necesită un contact apropiat. Majoritatea cazurilor recente s-au prezentat la clinicile pentru boli cu transmitere sexuală unde au fost testati negativ pentru infecții cu transmitere sexuală obismuite.
    Simptomele pot fi ușoare sau severe, iar leziunile pot fi foarte pruriginoase sau dureroase. Acestea includ erupții cutanate veziculoase pe întreg corpul sau leziuni concentrate pe orice parte a corpului. Majoritatea cazurilor care s-au prezentat recent la clinicile de sănătate sexuală din Europa au prezentat erupții cutanate și leziuni la nivelul organelor genitale și anusului. Erupția cutanată sau leziunile pot fi însoțite de febră, durere în gât, ganglioni limfatici umflați și leziuni la nivelul gurii și ochilor. Majoritatea pacienților se recuperează în câteva săptămâni, fără tratament”, se precizează în informare.

    Orice persoană care prezintă o erupție cutanată neobișnuită ar trebui să consulte medicul.

    ”Orice pacient cu suspiciune de variola maimutei trebuie investigat și izolat în timpul perioadelor infecțioase presupuse și cunoscute, adică în timpul stadiilor prodromale și cu erupții cutanate ale bolii. Urmărirea în timp util a contacților, măsurile de supraveghere și comunicarea riscurilor între furnizorii de servicii medicale sunt destinate prevenirii apariției altor cazuri și gestionării eficace a epidemiei actuale”, mai arată sursa citată.

    Organizația Mondială a Sănătății a realizat o serie de întrebări și răspunsuri despre variola maimuței.

    1. Ce este variola maimutei?

    Variola maimutei este o infecție virală rară, cu infectare umană accidentală, care apare, de obicei, în principal în părțile împădurite din Africa Centrală și de Vest în urma contactului cu rezervorul animal. De asemenea, se poate răspândi de la persoană la persoană.

    Este cauzată de virusul variolei maimutei, care aparține familiei ortopoxvirusului.

    Există două tipuri de virus variolei maimutei, cel din Africa de Vest și cel bazinul Congo (Africa Centrală). Deși tipul vest-african al virusului variolei maimutei duce uneori la boli grave la unele persoane, boala este de obicei auto-limitată.

    În medie, 1% dintre cei infectați cu tipul vest-african și până la 10% dintre cei infectați cu virusul din bazinul Congo au decedat.

    2. Care este situația actuală cu epidemia din regiunea europeană?

    Cel puțin patru țări din regiunea europeană au raportat până în prezent cazuri confirmate sau suspectate de variola maimutei– Portugalia, Spania, Suedia și Marea Britanie. Cazuri au fost raportate și în Canada și Statele Unite.

    3. Cum a început această epidemie recentă?

    Investigațiile sunt în curs de desfășurare. Cazurile sporadice de variola maimutei în țările europene în rândul călătorilor care se întorc din țările în care boala este endemică sunt bine cunoscute.

    Cu toate acestea, multe dintre cazurile depistate în prezent în întreaga Europă nu au călătorit într-o zonă endemică. Cele mai multe cazuri sunt depistate prin intermediul serviciilor de supraveghere a bolilor cu transmitere sexuala. Acest lucru este neobișnuit și sunt în curs de desfășurare investigații suplimentare pentru a determina sursa probabilă de infecție, ce evenimente ar fi putut contribui la amplificarea transmiterii și cum să se limiteze răspândirea ulterioară.

    4. Care sunt simptomele?

    Simptomele sunt adesea ușoare, deși leziunile pot fi pruriginoase sau dureroase. Acestea includ erupții cutanate veziculoase sau leziuni pe orice parte a corpului – inclusiv în contextul actual particular – în jurul organelor genitale și anusului, febră, durere în gât, ganglioni limfatici umflați și leziuni la nivelul gurii și ochilor.

    5. Cum se răspândește?

    Variola maimutei nu se răspândește în mod normal cu ușurință între persoane și necesită un contact apropiat. Virusul intra în organism prin piele lezată, tract respirator, ochi, nas sau gură; și prin fluide corporale.

    Principalul mod în care poate fi răspândit este în timpul contactului fizic apropiat prelungit cu o persoană care are variola maimutei sau contact prelungit cu obiecte contaminate. Cu toate ca variola maimutei nu a fost documentata anterior ca o infecție cu transmitere sexuală, transmiterea în timpul contactului sexual este în concordanță cu modul în care acum virusul poate fi transmis de la o persoană la alta.

    Focare de variola maimutei au apărut de obicei în populațiile care trăiesc în zonele rurale și care vânează, manipulează și consumă carne de vânat. În ultimii ani, au apărut cazuri din ce în ce mai mult în zonele urbane din țările endemice. Cazuri de import din Africa de Vest către Marea Britanii și alte trei țări au fost inregistrate în ultimii ani.

    Variola maimutei poate fi transmisa prin contact direct și prin expunerea la picături mari eliminate prin expiratie. Perioada de incubație a variola maimutei-ului este de obicei de la 6 la 13 zile.

    Variola maimutei necesită, de obicei, un contact personal strâns cu o persoană simptomatică infectată. Boala este adesea auto-limitantă, cu simptome ce dispar spontan în 14 la 21 de zile.

    6. Am citit că pot lua variola maimutei prin tuse și strănut. Este adevărat acest lucru?

    Transmiterea între oameni poate apărea prin picături respiratorii mari. Deoarece picăturile nu pot ajunge departe, este necesar un contact prelungit față în față.

    7. Cum poate fi redusă transmiterea virusului?

    Trebuie subliniată importanța igienii mâinilor folosind apă și săpun sau dezinfectant pe bază de alcool. Este important ca o persoană cu suspiciune de variola maimutei să fie izolată și ca cei care o îngrijesc să utilizeze măsuri de protecție personală adecvate.
    În timp ce un vaccin a fost aprobat pentru prevenirea variola maimutei, iar vaccinul tradițional împotriva variolei oferă protecție, trebuie mentionat ca aceste vaccinuri nu sunt disponibile pe scară largă. Populațiile din întreaga lume cu vârsta sub 40 sau 50 de ani nu mai beneficiază de protecția oferită de programele anterioare de vaccinare împotriva variolei.
    În cele mai multe cazuri boala este ușoară și majoritatea oamenilor se recuperează în termen de câteva săptămâni, fără tratament.

    8. Cât de grava este variola maimutei pentru o persoană infectată?

    Tratamentul pentru variola maimutei este în principal de susținere. Boala este de obicei ușoară și majoritatea celor infectați se vor recupera în câteva săptămâni, fără tratament.
    Există două tipuri de variola maimutei – unul din Africa de Vest și celălalt din Africa Centrală. Virusul raportat în regiune europeană este varianta vest-africană care este mortală pentru aproximativ 1 din 100 de persoane.

    9. Cine este cel mai expus riscului de a face variola maimutei?

    Oricine are contact apropiat cu o persoană cu variola maimutei se poate infecta. Cu toate acestea, familia unei persoane cu variola maimutei prezintă un risc mai mare de infecție din cauza contactului apropiat.

    Persoanele ale căror profesii sau comportamente le pun la risc mai mare de expunere, ar trebui să ia măsuri pentru a înțelege semnele și simptomele și să aibă grijă suplimentară pentru a preveni infecția. Printre aceștia se numără personalul medico-sanitar care pot intra în contact cu pacienți infectați, lucrătorii sexuali și bărbații care întrețin relații sexuale cu bărbați, având în vedere recentul grup de cazuri în rândul celor care se autoidentifică ca atare.

    10. Există un vaccin?

    În timp ce un vaccin a fost aprobat pentru prevenirea variola maimutei, vaccinul tradițional împotriva variolei oferă, de asemenea, protecție. Aceste vaccinuri nu sunt disponibile pe scară largă. Populațiile din întreaga lume cu vârsta sub 40 sau 50 de ani nu mai beneficiază de protecția oferită de programele anterioare de vaccinare împotriva variolei.

    11. Care sunt teoriile principale cu privire la clusterele fără istoric de călătorie într-o zonă endemică?

    Identificarea variolei maimutei fără istoric direct de călătorie într-o zonă endemică nu este obișnuita, iar investigațiile suplimentare – inclusiv în rândul barbatilor care au relatii sexuale cu barbati – sunt în curs de desfășurare pentru a determina sursa probabilă de infecție și pentru a limita răspândirea ulterioară.

    12. Spuneți că bărbații care întrețin relații sexuale cu bărbați ar putea fi responsabili pentru epidemie?

    Asistăm la o creștere a cazurilor de variola maimutei în anumite comunități. Deși calea exactă de transmitere nu este clară încă, contactul intim, cum ar fi contactul prelungit și, eventual, o serie de activități sexuale, pot fi factori importanți.

    Focare variola maimutei au apărut de obicei la populațiile africane care trăiesc în zonele rurale care vânează, manipulează și consumă carne de vânat (carne de tufiș).

    Dar este posibil ca aceia care intră în contact apropiat cu o persoană infectată cu variola maimutei să se infecteze ei înșiși. Pentru că încă mai sunt multe lucruri pe care încă nu le înțelegem, este important să studiem toate căile posibile de transmitere, astfel încât să putem proteja sănătatea publică.

    13. Dacă o persoană suspectează că are virusul, ce ar trebui să facă?

    Orice boală în timpul călătoriei sau la întoarcerea dintr-o zonă endemică trebuie raportată unui medic specialist, inclusiv informații despre toate călătoriile și istoricul recent de vaccinare.
    Rezidenții și călătorii în țările endemice ar trebui să evite contactul cu animalele bolnave (moarte sau vii) care ar putea fi infectate cu virusul variola maimutei (rozătoare, marsupiale, primate) și ar trebui să se abțină de la consumul sau manipularea vânatului sălbatic.
    Orice persoană care face o erupție neobișnuită ar trebui să consulte medicul.

    14. Ar trebui să fie izolată o persoană cu variola maimutei?

    Un pacient cu variola maimutei trebuie izolat, evitând contactul apropiat cu alte persoane și trebuie să i se ofere îngrijire de susținere în timpul perioadelor infecțioase presupuse și cunoscute, adică în timpul stadiilor prodromale (semne timpurii) și, respectiv, celor cu erupții cutanate ale bolii.

    Personalul medico-sanitar care îngrijește pacienții cu variola maimutei suspecți sau confirmați trebuie să pună în aplicare măsuri de precauție standard, de control al infecțiilor de contact și prin picături respiratorii. Aceasta include întregul personal medico-sanitar, cum ar fi personalul de curățenie și spălătorie, care poate fi expus în locul de îngrijire a pacientului, la lenjeria de pat, la prosoape sau obiecte personale.

    Probele prelevate de la persoane cu suspiciune de variola maimutei sau de la animale cu suspiciune de infecție cu virusul variola maimutei trebuie să fie gestionate de personal instruit care lucrează în laboratoare echipate corespunzător.

    15. Este recomandată urmărirea contracților?

    Urmărirea în timp util a contacților, măsurile de supraveghere și comunicarea riscurilor către furnizorii de servicii medicale, către contacții din gospodării și către comunitate sunt esențiale pentru prevenirea apariției altor cazuri și gestionarea eficientă a epidemiei actuale. Se poate lua în considerare implementarea contramăsurilor farmaceutice în temeiul protocoalelor experimentale.

    16. Care este sfatul OMS pentru autoritățile sanitare din Regatul Unit și pentru alte țări?

    Măsurile intensive de sănătate publică ar trebui să continue în Regatul Unit.

    Pe lângă urmărirea continuă a contacților și identificarea surselor, ar trebui consolidată căutarea cazurilor și supravegherea locală a bolilor cu erupții cutanate în comunitatea afectată și în general, precum și în unitățile medicale.

    Orice pacient cu suspiciune de variola maimutei trebuie investigat și trebuie izolat în timpul perioadelor infecțioase presupuse și cunoscute, adică în timpul stadiilor prodromale și, respectiv, a celor cu erupții cutanate ale bolii.

    Alte țări ar trebui să fie în alertă pentru semnalele legate de pacienții care prezintă erupții cutanate veziculoase sau pustuloase neobișnuite, adesea asociate cu febra, într-o serie de medii comunitare și de îngrijire a sănătății, inclusiv, dar fără a se limita la asistența medicală primară, spitale, servicii de sănătate sexuală și clinici de dermatologie.

    Călătorii ar trebui încurajați să raporteze boala în timpul călătoriei sau la întoarcerea din călătorie unui cadru medical, inclusiv informații despre istoricul recent de călătorie și vaccinare.

    Rezidenții și călătorii în țările endemice ar trebui sfătuiți să evite contactul cu animalele bolnave (moarte sau vii) care ar putea fi infectate cu virusul variola maimuței (rozătoare, marsupiale, primate) și ar trebui să se abțină de la consumul sau manipularea vânatului sălbatic. Trebuie subliniată importanța igienei mâinilor prin utilizarea săpunului și a apei sau a dezinfectantului pe bază de alcool.

    Personalul medico-sanitar care îngrijește pacienții suspectați sau confirmați cu variola maimuței ar trebui să primească recomandări pentru a pune în aplicare măsuri de precauție standard, de protecție de contact și de control al infecțiilor transmise prin picături. Probele prelevate de la persoane cu suspiciune de variola maimuței sau de la animale cu suspiciune de infecție cu virusul variola maimuței ar trebui să fie gestionate de personal instruit care lucrează în laboratoare echipate corespunzător.

    17. Ar trebui restricționate călătoriile și comerțul internațional?

    OMS nu recomandă nicio restricție privind călătoriile și comerțul pe baza informațiilor disponibile în acest moment.

    18. Este aceasta o boală care afectează doar bărbații care fac sex cu bărbați?

    În timp ce cazurile inițiale raportate sunt predominant în rândul persoanelor care se identifică ca barbati care fac sex cu barbati, acest lucru se poate datora doar amplificării în timpul festivalurilor și evenimentelor recente care au reunit această comunitate. Pe măsură ce intrăm în vara europeană, cu adunări și festivaluri care reunesc mulți tineri, activi sexual, profilul cazurilor se poate extinde. Trebuie să înțelegem că virusul se va răspândi prin contact prelungit și strâns, indiferent de naționalitatea, sexul sau preferințele sexuale.

    Variola maimuței: Avem motive de îngrijorare? Precizările RO Vaccinare

    0

    „Monkeypox – variola maimuței nu e o boală care să ne îngrijoreze din cale-afară, în condițiile în care au fost depistate mii de cazuri în Africa în cursul ultimilor 50 de ani. Se știe că boala n-are nici pe departe transmisibilitatea variolei sau a SARS-CoV-2 și că este mult mai puțin patogenă decât variola”, se arată pe pagina Facebook a RO Vaccinare, care citează declarațiile dr. Cristian Apetrei, profesor român în Departamentul de Microbiologie și Genetică Moleculară, membru în Centrul pentru Cercetarea Vaccinului și în Programul Postuniversitar în Microbiologie și Imunologie (PMI) de la Universitatea din Pittsburgh, SUA.

    Dr. Cristian Apetrei afirmă că boala nu are transmisibilitatea variolei, dar se transmite de la om la om, mai ales prin secreții.

    „Asta înseamnă și saliva sau secrețiile respiratorii din tuse sau strănut, și cum noi știm că sunt ceva probleme cu comportamentul pe stradă, asta înseamnă că trebuie oarecare prudență”, potrvit sursei citate.

    Mortalitatea, spune medicul, nu este cea din variolă (de până la 30%), dar nici nu-i „floare la ureche”.

    „Se estimează că, în cursul ultimilor 10-20 de ani, ratele cumulate ale mortalității prin monkeypox au fost undeva între 3-6%. Din nou, totul se reduce la R0. Care în cazul monkeypox a fost calculată a fi în jur de 0.32-0.35. Suficient de jos pentru ca să nu se producă răspândire explozivă. Reamintesc: un R0=0.32 înseamnă că, într-o populație complet susceptibilă, un individ cu monkeypox poate infecta cu success 0.32 alți indivizi. Asta prin definiție nu ridică probleme”, spune dr. Cristian Apetrei.

    „Evident, sunt întotdeauna posibile clusteruri. Dacă virusul se transmite prin secreții și intră într-o populație susceptibilă cu obiceiuri la risc, vom putea vedea numeroase transmiteri secundare.
    După cum am tot spus timp de 2 ani, mortalitatea nu este măsura de referință în cazul niciunei boli. Nu uitați că, și așa cu semne clinic mai minore, simptomatologia monkeypox este tot cea de variolă”, a completat medicul.

    Se pare însă, afirmă dr. Cristian Apeteri, că rezervorul natural al virusului sunt rozătoarele. „Ceea ce înseamnă că populația unde șobolanii aproape au ajuns animale de companie (mă refer acum doar la număr, nu la dimensiunile lor care sunt acelea ale unui cățel mai mititel) e la risc major. Faptul că unii cetățeni ai planetei se așteptau ca monkeypox să înceapă să zburde nu-i face pe aceștia nici conspiratori și nici vrăjitori. După cum am mai spus, e suficient să pui mâna pe orice carte de boli emergente și ai să găsești acolo informația”.

    În aceeași postare este publicată și lista infecțiilor cu cel mai mare potențial pandemic:

    a. Febra hemoragică de Crimea-Congo
    b. Bolile filovirale (i.e., Ebola & Marburg)
    c. Coronavirusurile emergente înalt patogene relevante pentru om (MERS Co-V & SARS)
    d. Febra de Lassa
    e. Nipah și Hendra
    f. Virusul febrei Vaii Rift
    g. Monkeypox.

    „Nu e nicio mare resetare, nicio mare vrăjitorie, nici gut feeling, biocurenți sau vreo previziune de-a lui Nostradamus. Au fost doar experți din toate domeniile legate de emergența patogenilor și răspândirea lor în populațiile umane, care au judecat la rece și pe bază de modelare”, se arată în postare.

    Grecia: Primul caz suspect de variola maimuţei

    Un prim caz suspect de variola maimuţei a fost depistat în Grecia, la un turist englez, a anunţat sâmbătă organismul grec de sănătate publică, scrie AFP.

    Cetăţeanul englez şi partenera sa de călătorie au fost transferaţi la spital într-o cameră de izolare, a precizat organismul grec într-un comunicat.

    Analizele de laborator urmează să confirme acest caz până luni.

    Mai multe ţări occidentale, printre care Franţa, Germania, Marea Britanie, Statele Unite, Spania sau Suedia au identificat cazuri.

    Variola maimuţei este o boală rară al cărei agent patogen poate fi transmis de la animale la om şi invers.

    Simptomele sale seamănă, dar în formă mai puţin severă, cu cele observate în trecut la subiecţii cu variolă: febră, cefalee, dureri musculare, dureri de spate, în primele cinci zile. Apoi apar erupţii cutanate, leziuni, pustule şi în final cruste.

    Nu există tratament pentru această boală care de obicei se vindecă spontan şi ale cărei simptome durează între 14 şi 21 de zile.

    Cazurile grave apar mai frecvent la copii şi sunt legate de gradul de expunere la virus, de starea de sănătate a pacientului şi de severitatea complicaţiilor.

    Potrivit specialiştilor, rata mortalităţii a putut varia enorm, dar a rămas sub 10% în toate cazurile documentate, în principal la copiii mici.

    Transmiterea de la om la om poate rezulta din contactul apropiat cu secreţiile infectate ale căilor respiratorii, cu leziuni ale pielii unei persoane infectate sau cu obiecte contaminate recent cu lichide biologice sau materii provenind din leziunile unui pacientului.

    Majoritatea celor mai recente cazuri din ţările occidentale au fost în rândul bărbaţilor având relaţii sexuale cu bărbaţi, a declarat vineri Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS), care a indicat că doreşte să facă lumină asupra transmiterii virusului

    MS: Șapte decese la pacienți cu COVID, de la ultima raportare. La ATI sunt internate 99 de persoane

    Ministerul Sănătăţii (MS) a anunţat, sâmbătă, că în ultimele 24 de ore au fost au fost înregistrate 320 cazuri noi de persoane infectate cu SARS-CoV-2 (COVID-19), cu 164 mai puţin faţă de ziua anterioară. 35 dintre cazurile noi din 24 de ore sunt ale unor pacienţi reinfectaţi, testaţi pozitiv la o perioadă mai mare de 90 de zile după prima infectare.

    În Bucureşti au fost raportate 90 de cazuri, în Cluj – 62, în Braşov – 21, în Galaţi, Ilfov şi Satu Mare – câte 17, în Dolj – 13, în Mureş – 12, în Bihor şi Iaşi – câte 11, în Suceava – 10, restul judeţelor având mai puţin de zece cazuri fiecare.

    Distinct de cazurile nou confirmate, în urma retestării pacienţilor care erau deja pozitivi, 47 de persoane au fost reconfirmate pozitiv.

    În unităţile sanitare de profil, numărul de persoane internate în secţii cu COVID-19 este de 629, cu 48 mai puţin faţă de ziua anterioară. De asemenea, la ATI sunt internate 99 de persoane, cu 24 mai puţin decât în ziua anterioară. Dintre cei 99 pacienţi internaţi la ATI, 90 sunt nevaccinaţi.

    Din totalul pacienţilor internaţi, 39 sunt minori, toţi fiind internaţi în secţii, cu 6 mai puţin decât în ziua anterioară, şi niciunul la ATI, la fel ca în ziua anterioară.

    Până sâmbătă, 65.651 de persoane diagnosticate cu infecţie cu Sars-Cov-2 au decedat.

    În intervalul 20.05.2022 (10:00) – 21.05.2022 (10:00) au fost raportate de către INSP 7 decese (3 bărbaţi şi 4 femei), dintre care 3 raportate anterior intervalului de referinţă. Dintre cele 7 decese, 3 au fost înregistrate la categoria de vârstă 60-69 de ani şi 4 la categoria de vârstă 70-79 de ani.

    Toate decesele înregistrate sunt ale unor pacienţi care prezentau comorbidităţi.

    Din totalul de 7 pacienţi decedaţi, 5 au fost nevaccinaţi şi 2 vaccinaţi. 1 pacient decedat care era vaccinat avea vârsta cuprinsă între 60-69 de ani şi 1 avea vârsta cuprinsă între 70-79 de ani.

    În ultimele 24 de ore au fost efectuate 4.125 teste RT-PCR (2.103 în baza definiţiei de caz şi a protocolului medical şi 2.022 la cerere) şi 10.256 teste rapide antigenice. Până la această dată, la nivel naţional, au fost prelucrate 13.081.804 teste RT-PCR şi 9.973.587 teste rapide antigenice.

    Cazuri de variola maimuţei, depistate şi în Germania, Franţa şi Marea Britanie

    Un caz de variola maimuţei a fost depistat în Germania pentru prima dată, conform Serviciului medical al forţelor armate germane, informează vineri DPA.

    Institutul Bundeswehr de Microbiologie (IMB) din München a detectat virusul, joi, la un pacient, după observarea modificărilor cutanate caracteristice.

    Virusul variolei maimuţei are de obicei simptome uşoare, dar în unele cazuri poate provoca simptome grave.

    Un caz de variola maimuţei a fost de asemenea depistat în Franţa. Un bărbat în vârstă de 29 de ani din regiunea capitalei, Paris, a contractat virusul fără să fi călătorit într-o ţară în care acesta se află în circulaţie, conform autorităţilor sanitare, informează DPA.

    Bărbatul nu prezintă simptome grave şi se află în izolare la domiciliu, au precizat autorităţile. Persoanele cu care el a intrat în contact au fost informate şi au primit instrucţiuni cu privire la modul în care trebuie să acţioneze pentru a evita transmiterea virusului.

    În Marea Britanie, Agenţia de Securitate Sanitară a confirmat 11 noi cazuri de variola maimuţei („monkeypox”) pe teritoriul ţării, a anunţat vineri ministrul Sănătăţii, Sajid Javid. Marea Britanie raportase anterior nouă cazuri. „Majoritatea cazurilor sunt uşoare şi pot să confirm că am procurat doze suplimentare de vaccinuri care sunt eficiente contra variolei maimuţei”, a spus acesta.

    Autorităţile spaniole sanitare au confirmat vineri în total 28 de cazuri de variolă non-umană în ţară, şapte dintre ele testate ca variola maimuţei şi alte 21 ce depind încă de rezultatele secvenţierii genomice pentru a determina tipul virusului.

    Autorităţile australiene au anunţat vineri că au înregistrat un prim caz de variola maimuţei la un călător care s-a întors recent din Marea Britanie, în timp ce un caz probabil de infecţie a fost de asemenea identificat, în prezent fiind efectuate teste pentru confirmarea acestuia.

    În Canada, autorităţile sanitare au confirmat joi noapte primele două cazuri de variola maimuţei, ambele în oraşul Montreal, şi au precizat că alte 20 de cazuri sunt în prezent analizate.

    Cazuri de variola maimuţei au mai fost identificate şi în alte ţări non-endemice în ultimele săptămâni, între care Italia, Portugalia sau Suedia.

    Variola maimuţei, o afecţiune care apare mai ales în vestul şi centrul Africii, este provocată de un virus similar cu cel care provoacă variola umană, deşi mai blând. Virusul a fost depistat pentru prima dată în Republica Democratică Congo în anii 1970. În ultimul deceniu, cazurile din Africa de Vest au crescut.

    Simptomele acestei boli includ febra, durerile de cap şi erupţiile cutanate care încep pe faţă şi apoi se răspândesc pe restul corpului. Experţii au explicat că transmiterea bolii se face prin contact apropiat şi prelungit cu fluidele corporale, picături de transpiraţie, sau prin purtarea de îmbrăcăminte de la persoana contagiată.

    Modificări ale Instrucţiunilor privind desfăşurarea etapei de evaluare a unităţilor sanitare cu paturi

    Ordinul nr. 116/2022 pentru modificarea Instrucţiunilor privind desfăşurarea etapei de evaluare a unităţilor sanitare cu paturi, aprobate prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale de Management al Calităţii în Sănătate nr. 147/2020, a fost publicat în Monitorul Oficial.

    Vă prezentăm textul Ordinului publicat în Monitorul Oficial:

    Preşedintele Autorităţii Naţionale de Management al Calităţii în Sănătate emite prezentul Ordin:

    Art. I. – Instrucţiunile privind desfăşurarea etapei de evaluare a unităţilor sanitare cu paturi, aprobate prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale de Management al Calităţii în Sănătate nr. 147/2020, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 406 din 16 mai 2020, se modifică după cum urmează:

    1. La articolul 2, litera b) se abrogă.

    2. La articolul 2 litera e), punctul (ii) se modifică şi va avea următorul cuprins:

    „(ii) datelor şi informaţiilor completate în Fişa de autoevaluare 2, denumită în continuare FAE 2, în CaPeSaRo, aceasta reprezentând documentul prin care US dovedeşte că şi-a monitorizat şi evaluat implementarea cerinţelor din standardele de acreditare;”.

    3. La articolul 6 alineatul (1), partea introductivă şi literele c)-e) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

    „Art. 6. –
    (1) În ziua aprobării ordinului preşedintelui ANMCS de constituire a CE, personalul Compartimentului evidenţă şi coordonare corp evaluatori, denumit în continuare SECCE, are următoarele responsabilităţi:

    . . . . . . . . . .

    c) informează evaluatorii, prin intermediul adreselor de poştă electronică declarate de aceştia, cu privire la obligaţia acestora ca, în termen de 2 zile calendaristice, să semneze electronic contractul de prestări servicii, inclusiv declaraţia de disponibilitate, integritate şi de debite fiscale. Ulterior semnării, contractul este încărcat de către fiecare evaluator în CaPeSaRo;

    d) transmite membrilor CE formularul necesar elaborării programului vizitei de evaluare;

    e) transmite evaluatorilor informaţiile cu privire la data, ora şi locaţia exactă de desfăşurare a şedinţei de instructaj.”

    4. Articolul 7 se abrogă.

    5. La articolul 11, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins:

    „(2) Documentele menţionate la alin. (1) sunt atribuite de către US în termen de 3 zile calendaristice de la solicitare, direct în CaPeSaRo, în format pdf.”

    6. La articolul 12, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:

    „Art. 12. – (1) Şedinţa de instructaj este o activitate organizată de către ANMCS, la sediul instituţiei, la sediul oficiilor teritoriale ale ANMCS sau prin videoconferinţă, la care este obligatorie participarea tuturor evaluatorilor repartizaţi în comisia de evaluare.”

    7. La articolul 12, alineatul (4) se abrogă.

    8. La articolul 12 alineatul (6), litera b) se modifică şi va avea următorul cuprins:

    „b) în situaţia numirii unui nou membru în CE, ca urmare a indisponibilizării sau excluderii unui evaluator din comisie, noul membru este instruit de către preşedintele sau coordonatorul CE, după caz, până cel târziu în ziua premergătoare vizitei de evaluare şi semnează proces-verbal de instructaj.”

    9. La articolul 12 alineatul (6), litera c) se abrogă.

    10. La articolul 13 alineatul (1), litera e) se modifică şi va avea următorul cuprins:

    „e) completează, cu cel puţin 5 zile calendaristice anterior începerii vizitei de evaluare, LV specifice perioadei de previzită care le-au fost repartizate, respectiv LV nr. 1, 2, 3 şi 4.”

    11. La articolul 13, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins:

    „(2) Documentele menţionate la alin. (1) sunt atribuite de către US în termen de 3 zile calendaristice de la solicitare, direct în CaPeSaRo, în format pdf.”

    12. La articolul 14, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins:

    „(2) Raportul DOS şi DS este elaborat cu cel puţin 4 zile calendaristice anterioare datei stabilite pentru desfăşurarea vizitei de evaluare, după ce au fost completate LV aferente perioadei de previzită.”

    13. La articolul 16 alineatul (1), litera d) se modifică şi va avea următorul cuprins:

    „d) instruirea evaluatorului desemnat ca membru în CE în condiţiile prevăzute la art. 12 alin. (6) lit. b);”.

    Art. II. –
    Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

     

    MS: Patru decese la pacienți cu COVID, de la ultima raportare. La ATI sunt internate 123 de persoane

    Ministerul Sănătății informează că în ultimele 24 de ore au fost înregistrate 484 cazuri noi de persoane infectate cu SARS – CoV – 2 (COVID – 19), cu 17 mai mult față de ziua anterioară. 59 dintre cazurile noi din 24 de ore sunt ale unor pacienți reinfectați, testați pozitiv la o perioadă mai mare de 90 de zile după prima infectare.

    Distinct de cazurile nou confirmate, în urma retestării pacienților care erau deja pozitivi, 31 persoane au fost reconfirmate pozitiv.

    În unitățile sanitare de profil, numărul de persoane internate în secții cu COVID-19 este de 677 cu 34 mai puțin față de ziua anterioară. De asemenea, la ATI sunt internate 123 persoane, cu 2 mai puțin decât în ziua anterioară. Dintre cei 123 pacienți internați la ATI, 108 sunt nevaccinați.

    Din totalul pacienților internați, 45 sunt minori, toți fiind internați în secții, cu 8 mai puțin decât în ziua anterioară și 0 la ATI, la fel ca în ziua anterioară.

    Până astăzi, 65.644 de persoane diagnosticate cu infecție cu SarsCov-2 au decedat.

    În intervalul 19.05.2022 (10:00) – 20.05.2022 (10:00) au fost raportate de către INSP 4 decese (1 bărbat și 3 femei), fără decese raportate anterior intervalului de referință.

    Dintre cele 4 decese, 1 a fost înregistrat la categoria de vârstă 30-39 de ani, 2 la categoria de vârstă 70-79 de ani și 1 la categoria de vârstă peste 80 de ani.

    Toate decesele înregistrate sunt ale unor pacienți care prezentau comorbidități.

    Din totalul de 4 pacienți decedați, 3 au fost nevaccinați și 1 vaccinat. Pacientul vaccinat care a decedat avea vârsta cuprinsă între 70-79 de ani.

    În ultimele 24 de ore au fost efectuate 4.017 teste RT-PCR (2.147 în baza definiției de caz și a protocolului medical și 1.870 la cerere) și 12.226 teste rapide antigenice. Până la această dată, la nivel național, au fost prelucrate 13.077.679 teste RT-PCR și 9.963.331 teste rapide antigenice.

    SCJU Târgu Mureș: Prelevare de organe, de la un pacient aflat în moarte cerebrală

    La Spitalul Clinic Județean de Urgență Târgu Mureș a avut loc o nouă prelevare de organe, de la un pacient de 60 de ani, aflat în moarte cerebrală.

    ”În cursul nopţii trecute, mai multe echipe de medici de la Târgu Mureş, Bucureşti şi Cluj au prelevat ficatul, rinichii şi corneea de la un pacient aflat in moarte cerebrală la Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Târgu Mureş. Este vorba despre un bărbat de 60 de ani, internat în Secţia Clinică ATI cu diagnosticul anevrism arteră cerebrală medie rupt”, a transmis, vineri, unitatea medicală.

    Ficatul prelevat a fost trimis la Bucureşti, la Institutul Clinic Fundeni, rinichii au fost trimişi la Institutul Clinic de Urologie şi Transplant Renal Cluj, iar corneea a ajuns la Spitalul Clinic de Urgenţe Oftalmologice Bucureşti.

    ”Echipa Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Târgu Mureş – Dr. Mihai Morariu – kdp, Dr. Horvath Zsuzsanna, Dr. Kiss Otto, As. Dorin Boca şi coordonatorul regional Dr. Oana Pitea – a făcut tot posibilul ca gestul familie să nu fie în zadar şi alţi pacienţi să primească şansa la o viaţă mai bună”, afirmă sursa citată.

    Intervenţiile de prelevare au fost realizate de echipele de prelevare ale: Institutului Clinic Fundeni pentru ficat, coordonată de Dr. Vasile Lungu, Institutul Clinic de Urologie şi Transplant Renal Cluj pentru rinichi, coordonată de Dr. Andrei Tomuţa, echipa de prelevare de la Spitalul Clinic de Urgenţe Oftalmologice pentru cornee a fost coordonată de Dr. Ioana Manole.

    CDC: Doza booster anti-COVID, recomandată copiilor din grupa de vârstă 5-11 ani

    Centrul pentru Prevenirea şi Controlul Bolilor (CDC) din Statele Unite a recomandat, joi, administrarea unei doze booster a vaccinurilor anti-COVID-19 în rândul copiilor cu vârste cuprinse între cinci şi 11 ani, la cel puţin cinci luni după completarea schemei iniţiale de vaccinare, după ce un comitet consultativ a votat în favoarea acestei măsuri, informează Reuters.

    Directoarea CDC, Rochelle Walensky, a precizat într-un comunicat că susţine votul prin care Comitetul Consultativ pentru Practici de Imunizare a decis „să extindă eligibilitatea privind primirea unei doze booster a unui vaccin anti-COVID-19”.

    „Copiii între cinci şi 11 ani trebuie să primească o doză booster după ce au trecut cel puţin cinci luni de la schema iniţială de vaccinare”, a adăugat aceasta.

    „Cu 18 milioane de doze administrate deja în această grupă de vârstă, ştim de acum că aceste vaccinuri sunt sigure şi trebuie să continuăm să creştem numărul copiilor care sunt protejaţi”, a mai spus Rochelle Walensky.

    Comitetul consultativ a analizat datele primite de la CDC, care au arătat că protecţia oferită de cele două doze iniţiale începe să scadă odată cu trecerea timpului şi că dozele booster administrate în grupele de vârstă mai mari au îmbunătăţit eficacitatea acestor seruri împotriva formelor severe de COVID-19 şi a spitalizărilor.

    Agenţia americană pentru alimente şi medicamente (FDA) a autorizat, marți, doza booster a vaccinului Pfizer-BioNTech pentru grupa de vârstă 5-11 ani, în contextul în care numărul cazurilor de COVID-19 a reînceput să crească în Statele Unite.

    Guvernul Statelor Unite îi îndeamnă pe americanii eligibili să se vaccineze cu doze booster, însă mai puţin de jumătate dintre cei care sunt vaccinaţi cu schemă completă s-au imunizat şi cu cea de-a treia doză.

    Grupul Pfizer a anunţat în cadrul acelei întruniri că datele medicale arată că cea de-a treia doză a vaccinului său generează o reacţie imunitară puternică împotriva variantei Omicron la copiii sănătoşi din grupa de vârstă 5-11 ani.

    CDC a prezentat, de asemenea, date de siguranţă ce arată că incidenţa cazurilor de inflamaţii cardiace după vaccinare în această grupă de vârstă este semnificativ mai mică decât cea înregistrată la adolescenţi şi la tineri adulţi.

    Puţin peste 29% dintre copiii din Statele Unite cu vârste cuprinse între cinci şi 11 ani sunt vaccinaţi cu schema completă a vaccinului Pfizer-BioNTech, ce conţine două doze. Acest vaccin nu este deocamdată autorizat pentru copii mai mici de cinci ani.

    Comitetul consultativ din cadrul CDC a adoptat decizia de a recomanda doza booster cu 11 voturi „pentru”, un vot „împotrivă” şi o abţinere.

    Medicul Helen Keipp Talbot, profesoară la Universitatea Vanderbilt, a fost singurul membru al comitetului care a votat împotriva deciziei de recomandare a dozei booster, argumentând că autorităţile sanitare ar trebui să se concentreze pe creşterea ratei de vaccinare în această grupă de vârstă.

    „Dozele booster sunt excelente după ce fiecare copil a făcut schema iniţială de vaccinare”, a adăugat ea.

    Companiile farmaceutice analizează deja în această perioadă posibilitatea de a-şi actualiza vaccinurile anti-COVID-19 pentru toamna acestui an, cu scopul de a combate noi variante virale care cauzează motive de îngrijorare.

    Medicul Amanda Cohn, membră în CDC, a spus că vaccinurile actualizate ar putea să nu fie disponibile imediat pentru copii, întrucât dozele pediatrice au o formulă diferită în comparaţie cu cele administrate adulţilor.

    Variola maimuței: Noi cazuri continuă să fie raportate în lume

    Autorităţile australiene au anunţat, vineri, că au înregistrat un prim caz de variola maimuţei la un călător care s-a întors recent din Marea Britanie, în timp ce un caz probabil de infecţie a fost de asemenea identificat, în prezent fiind efectuate teste pentru confirmarea acestuia, informează Reuters.

    Un bărbat în vârstă de 30 de ani care a sosit luni la Melbourne a fost depistat cu virusul, a declarat departamentul de sănătate al statului Victoria, în timp ce un caz probabil a fost identificat la Sydney la un bărbat care a călătorit recent în Europa.

    Ambii bărbaţi au prezentat simptome compatibile clinic cu variola maimuţei după ce s-au întors în Australia, au precizat responsabili din domeniul sănătăţii.

    „Doar pentru a linişti comunitatea, nu este vorba de acelaşi mecanism de răspândire ca la COVID-19 sau la gripă, unde este mai rapid”, a declarat reporterilor şefa direcţiei sanitare din New South Wales, Kerry Chant.

    Primele două cazuri confirmate în Canada

    Autorităţile sanitare canadiene au confirmat, joi noapte, primele două cazuri de variola maimuţei, ambele în oraşul Montreal, şi au precizat că alte 20 de cazuri sunt în prezent analizate, relatează EFE.

    Agenţia de Sănătate Publică din Canada (PHAC) şi Ministerul Sănătăţii din Quebec au informat într-un comunicat că testele realizate de Laboratorul Naţional de Microbiologie asupra probelor prelevate de la doi pacienţi au confirmat primele două cazuri de variola maimuţei.

    Este prima dată când această boală, provocată de un virus endemic din Africa centrală şi occidentală şi ale cărei cazuri izolate au fost detectate în trecut în Marea Britanie, SUA, Israel şi Singapore, este detectată şi în Canada.

    PHAC a precizat că lucrează cu alte agenţii sanitare pentru a analiza noi cazuri probabile de variola maimuţei în ţară.

    La rândul său, Ministerul Sănătăţii din Quebec a cifrat la 20 numărul posibil de cazuri care sunt încă cercetate de provincia canadiană.

    Miercuri, autorităţile americane au detectat un prim caz de variola maimuţei la un adult rezidenţi în statul Massachusetts, ce călătorise recent la Montreal.

    Joi dimineaţă, directoarea pentru sănătate publică din Montreal, Mylene Drouin, a dezvăluit că autorităţile medicale au detectat în oraşul canadian 17 posibile cazuri de variola maimuţei.

    Potrivit lui Drouin, faptul că în SUA a fost diagnosticată boala la un pacient ce călătorise în Montreal a alertat autorităţile canadiene cu privire la acest caz.

    Cazuri de variola maimuţei au mai fost identificate şi în alte ţări non-endemice în ultimele săptămâni, între care Marea Britanie, Italia, Portugalia, Spania, Suedia.

    Variola maimuţei, o afecţiune care apare mai ales în vestul şi centrul Africii, este provocată de un virus similar cu cel care provoacă variola umană, deşi mai blând. Virusul a fost depistat pentru prima dată în Republica Democratică Congo în anii 1970. În ultimul deceniu, cazurile din Africa de Vest au crescut.

    Simptomele acestei boli includ febra, durerile de cap şi erupţiile cutanate care încep pe faţă şi apoi se răspândesc pe restul corpului. Experţii au explicat că transmiterea bolii se face prin contact apropiat şi prelungit cu fluidele corporale, picături de transpiraţie, sau prin purtarea de îmbrăcăminte de la persoana contagiată.

    Sanatatea.TV
    Revizia intimitatii
    Acest site web folosește cookie-uri astfel încât să vă putem oferi cea mai bună experiență de utilizare posibilă. Informațiile privind cookie-urile sunt stocate în browserul dvs. și îndeplinesc funcții, cum ar fi recunoașterea dvs. atunci când reveniți pe site-ul nostru web și ajutați echipa noastră să înțeleagă ce secțiuni ale site-ului dvs. vi se pare cel mai interesant și util.