În întreaga lume, oameni de ştiinţă lucrează neobosit pentru a stabili care este animalul responsabil de transmiterea la oameni a coronavirusului nou cunoscut sub numele de SARS-CoV-2. Majoritatea au fost de acord că liliecii sunt sursa originală – aceştia au fost gazda mai multor virusuri mortale transmise la om – dar transmisia nu a fost directă. Liliecii trebuie să fi transmis virusul unui alt animal de la care s-au infectat apoi oamenii.

Primii suspecţi au fost şerpii comercializaţi într-o piaţă din Wuhan, unde oamenii cumpără animale sălbatice vii pentru consum şi care se crede că este epicentrul primului caz de COVID-19, boala cauzată de virus. De atunci, pe lista potenţialilor suspecţi s-au adăugat pisicile civet, pisicile domestice, dihorii şi pangolinii. Dar niciuna dintre aceste teorii nu a convins lumea ştiinţifică, atrăgând comentarii ba pro, ba contra descoperirilor prezentate, scrie CNN citat de Agerpres.

Un studiu nou, bazat pe o analiză computerizată a genomului diferitelor tipuri de coronavirusuri, pune transmiterea virusului SARS-CoV-2 pe seama câinilor fără stăpân, ipoteză care nu a fost dovedită de fapte concrete.

Noua lucrare, publicată în revista Molecular Biology and Evolution, s-a concentrat pe o parte a genomului coronavirusului, numită CpG, şi o proteină antivirală din sistemele imunitare, Zap. Studiul a explorat ideea că SARS-CoV-2 a evoluat pentru a se sustrage proteinei Zap protectoare, prin reducerea nivelului de CpG, reducere care ar încuraja virusul să se reproducă. Autorul studiului, Xuhua Xia, profesor de biologie la Universitatea din Ottawa, susţine că nivelurile de CpG din tractul digestiv al câinilor sănătoşi ar fi un loc de replicare mai favorabil decât plămânii. Cercetătorul a presupus astfel că actuala pandemie ar fi putut fi declanşată de un câine fără stăpân care a mâncat carne de liliac. Studiul a fost criticat de specialişti în medicină veterinară.

Oamenii şi mamiferele pot lupta împotriva virusurilor printr-o proteină antivirală esenţială numită Zap, care împiedică multiplicarea infecţiei, în timp ce regiunile de ADN numite dinucleotide CpG direcţionează sistemul imunitar pentru a ataca virusul. Însă coronavirusurile monocatenare pot evita apărarea naturală a organismului prin reducerea CpG, într-un mod similar cu HIV. În studiul său, profesorul Xia a analizat toate cele 1.252 de genomuri complete de beta-coronavirus depuse la GenBank.

El a declarat că SARS-CoV-2 şi cea mai apropiată rudă cunoscută a sa, un coronavirus de liliac (BatCoV RaTG13), care prezintă o similaritate de secvenţă de 96%, au cea mai mică cantitate de CpG dintre „rudele” de coronavirus apropiate. Doar genomurile de coronavirusuri canine, care au provocat deja o afecţiune intestinală extrem de contagioasă la nivel mondial la câini, au valori genomice similare, potrivit studiului.

Totodată, câinii au coronavirusuri care le afectează sistemul respirator, precum şi sistemul digestiv, însă tipul digestiv are valori CpG mult mai mici, se arată în studiu. Receptorul celular pentru pătrunderea SARS-CoV-2 în celulă se numeşte ACE2, care este „exprimat în sistemul digestiv uman… cu o expresie relativ scăzută în plămân’, potrivit cercetării. „Aceasta este în concordanţă cu interpretarea conform căreia CpG scăzut în SARS-CoV-2 a fost dobândit de strămoşul lui SARS-CoV-2 care a evoluat în sistemele digestive ale mamiferelor.

Interpretarea este coroborată în continuare de un raport recent potrivit căruia o proporţie mare de pacienţi cu COVID-19 suferă, de asemenea, de disconfort digestiv. De fapt, 48,5% s-au prezentat cu simptome digestive care constituiau simptomul principal acuzat. Virus viu SARS-CoV-2 a fost izolat din fecalele unui pacient cu COVID-19. În acest context, este semnificativ faptul că BatCoV RaTG13 a fost izolat dintr-o mostră fecală. Aceste observaţii sunt în concordanţă cu ipoteza că SARS-CoV-2 a evoluat în intestinul de mamifer sau în ţesuturile asociate cu intestinul”, conchide studiul.

Concluziile au fost însă criticate de profesorul James Wood, directorul departamentului de medicină veterinară şi cercetător în dinamica infecţiilor la Universitatea din Cambridge. „Mi-e greu să înţeleg modul în care autorul a reuşit să concluzioneze ceva din acest studiu sau să formuleze ipoteze, ca să nu mai vorbim de faptul că virusul care provoacă COVID-19 ar fi putut evolua prin câini. Sunt mult prea multe interferenţe şi prea puţine date directe. Nu văd nimic în această lucrare pentru a susţine această presupunere şi sunt îngrijorat că această lucrare a fost publicată în acest jurnal”, a spus Wood.

„Nu cred că proprietarii de câini ar trebui să fie îngrijoraţi ca urmare a acestei lucrări”, a subliniat Wood.

Profesorul Xia a spus: „Observaţiile noastre au permis formarea unei noi ipoteze referitoare la originea şi transmiterea iniţială a lui SARS-CoV-2. Strămoşul lui SARS-CoV-2 şi cea mai apropiată rudă a acestuia, un coronavirus de lilieci, au infectat intestinul canidelor, cel mai probabil ducând la o evoluţie rapidă a virusului la canide şi la trecerea sa la oameni. Acest lucru sugerează importanţa monitorizării coronavirusurilor asemănătoare SARS la câinii fără stăpân în lupta împotriva SARS-CoV-2”.

Cu toate acestea, nu există dovezi din lumea reală a transmisiei SARS-CoV2 la câini. Dimpotrivă, un alt studiu recent pe câini adevăraţi – nu pe calculatoare – a descoperit că virusurile se reproduc foarte slab la câini, indicând astfel că aceştia pot reprezenta probabil un blocaj pentru transmitere.

„Concluzia că pisicile sau câinii au fost implicaţi ca gazdă intermediară pentru SARS-CoV-2 este extrem de speculativă şi nu ar trebui să fie prezentată ca fapt”, a declarat şi Ben Neuman, profesor de biologie şi şeful departamentului de biologie de la Texas A&M University-Texarkana, citat de CNN. ”Pentru a-şi verifica ipoteza rezultată pe computer, Xi ar trebui să găsească o subvenţie sau alte resurse pentru a testa câini fără stăpân reali”, a adăugat acesta, concluzionând: „Sunt încrezător că răspunsurile despre originea SARS-CoV-2 sunt încă acolo, undeva în lumea naturală, dar nu le-am găsit încă”.