Diversitatea religiilor rezultat al incidentei bolilor intr-un teritoriu dat?

Richard Dawkins, un biolog de la Oxford University, incearca sa explice diversitatea religiilor considerand ca religia este asemanatoare unei boli virale pentru ca se imprastie asemenea unui virus, numai ca acest virus este mai degraba similar virusilor informatici – fragmente de informatii de tip cultural care preiau controlul asupra calculatorului central – creierul, constituind cauzele comportamentului irational asociat actelor si credintelor religioase, informeaza in ultimul sau numar revista Proceedings of the Royal Society, conform cotidianului The Economist, conform Agerpres.

Corey Fincher, cercetator la la University of New Mexico, este sustinatorul unei ipoteze diferite privind diversitatea religiilor. El considera ca religiile nu se disemineaza intr-o populatie asemenea unor boli virale ci ca toate comportamentele religioase au aparut ca o reactie la amenintarea diferitelor boli reale. Daca el are dreptate, atunci oamenii care sustin ca religia lor ii apara de rele ar putea sa nu fie departe de adevar, desi fundamentele acestui sistem defensiv sunt diferite de acea influenta supranaturala pe care ei sustin ca o percep.

Prof. Fincher sustine asadar ca protectia in fata bolilor este principala functie a religiilor, alti biologi sustin insa ipoteze diferite si nu toti urmeaza spre exemplu abordarea diseminarii de tip patologic a ideilor religioase, asa cum face Dr Dawkins. Unii vad in religie o modalitate de a promova solidaritatea de grup intr-o lume ostila, sau chiar inteleg religia ca pe o consecinta accidentala a acestei solidaritati care-l facea pe Aristotel sa-l numeasca pe om „zoon politikon” (animal social).

Totusi aceasta perspectiva a promovarii si conservarii solidaritatii de grup constituie unul dintre punctele de plecare ale argumentatiei lui Fincher. Celalalt punct de plecare este ca bacteriile, corpurile virale si parazitii constituie din punct de vedere biologic principale motoare ale evolutiei. Multi biologi considera spre exemplu ca actul sexual este un raspuns la parazitism. Combinarea continua de gene in urma imperecherii duce la o crestere a sanselor ca macar unii dintre urmasi sa fie imuni din punct de vedere genetic in fata unei anumite boli.

Prof. Fincher si colegul sau Randy Thornhill, adeptii unui determinism pe care l-am putea numi maladiv, se intreaba daca bolile nu sunt cumva responsabile si pentru determinarea altor aspecte importante ale comportamentului social uman. Ei sustin ca in zone in care exista un factor crescut de risc de imbolnavire, indivizii nu intretin relatii sexuale intre ei decat atunci cand este strict necesar, pentru a reduce riscul de contaminare. Ei au ajuns astfel la concluzia ca acele pattern-uri comportamentale care promoveaza exclusivitatea unui grup in raport cu alte grupuri (asa cum fac religiile) devin foarte puternice in zone unde exista riscuri crescute de imbolnavire – asa cum erau orasele din Antichitate si Evul Mediu. Avand in vedere faptul ca diferentele dintre religii intra in aceasta categorie a exclusivitatilor de grup sau casta, ei sustin ca numarul diferitelor religii emergente intr-o anumita zona este direct proportional cu cel al bolilor care ameninta populatia din acea zona.

Folosind apoi definitiile cele mai raspandite ale religiei care se opresc asupra caracteristicilor de unicitate, exclusivitate, autonomie si superioritate ale fiecarei religii in raport cu celelalte, ei au calculat ca numarul mediu de religii sau culte dintr-o tara este de 31, putand insa varia enorm de la minim 3 pana la nu mai putin de 643, in functie de gradul de polarizare sociala, etnica, tribala al respectivei tari..Spre exemplu in Coasta de Fildes sunt 76 de religii si culte, in timp ce Norvegia are 13, iar Brazilia si Canada au 159 si respectiv 15. Ei au aplicat apoi acelasi model logic pentru incidenta bolilor parazitare pentru fiecare tara. Media constatata a fost de 200, cu o variatie intre 178 si 248 de boli. Din punct de vedere statistic, relatia dintre raspandirea bolilor si a religiilor sau cultelor intr-un anumit teritoriu este impresionanta, existand mai putin de 1/10.000 sanse ca aceasta relatie sa se fi produs accidental.

Cei doi cercetatori au examinat apoi aceasta ipoteza si din punct de vedere antropologic, cautand sa observe gradul de mobilitate al oamenilor din societatile traditionale (non-urbane) care se deplasau dintr-o regiune in alta. Ei au observat ca in societatile cu o diversitate religioasa mai mare, si implict mai afectate de boli, oamenii migreaza pe distante mai scurte decat in societatile mai sanatoase si mai monotone din punct de vedere al religiilor si cultelor. Conform acestei descoperiri, diversitatea religioasa ii apropie pe oameni in cadrul grupului din care fac parte, crescand coeziunea lor de grup si facand sa creasca securitatea in fata pericolului contaminarii cu germenii bolilor asociate exteriorului si „necredinciosilor” ori „infidelilor”.

Desigur ca o astfel de corelare ipotetica nu este la fel de intangibila ca evidentierea unei relatii cauza – efect. insa religia nu este singurul fenomen social si cultural care ii impiedica pe oamenii din grupuri diferite sa se amestece intre ei. Limbajul are acelasi efect. Mai mult decat atat, xenofobia pare sa fie legata din punct de vedere psihologic de frica de imbolnavire, strainul de comunitate fiind considerat murdar si aducator de molime.

Sursa: Agerpres