21 martie este Ziua Mondială a Sindromului Langdon-Down, prilej pentru a conştientiza problemele cu care se confruntă cei care suferă de această afecţiune.

Organizaţia Naţiunilor Unite militează pentru îngrijirea medicală corespunzătoare a pacienţilor şi integrarea lor socială. În acest context, la sfârşitul anului 2011, Adunarea Generală a ONU a declarat ziua de 21 martie drept zi mondială destinată conştientizării acestei probleme de sănătate.

Ediţia din 2020, sub sloganul „Noi decidem”, urmăreşte să crească implicarea persoanele diagnosticate cu sindromul Down în problemele şi în acţiunile comunităţii din care fac parte ca să poată desfăşura o viaţă normală, alături de semenii lor, sub toate aspectele vieţii sociale.

La ora actuală, în întreaga lume, circa un nou-născut dintr-o mie are sindrom Down, dar acest procent este posibil să crească, în special în ţările în care femeile tind să aibă copii la vârste tot mai înaintate, în condiţiile în care riscul apariţiei unui defect genetic se măreşte o dată cu vârsta mamei, conform estimărilor Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, informează Agerpres. Deşi sindromul Down a fost observat încă din secolul al XIX-lea de medicul englez al cărui nume îl poartă, necesitatea asigurării drepturilor, incluziunii sociale şi bunăstării persoanelor cu această afecţiune genetică a început să fie conştientizată de abia spre sfârşitul secolului al XX-lea, în condiţiile în care, pe fondul progreselor medicinii, şi speranţa de viaţă a celor afectaţi a crescut dincolo de 50 de ani.

Potrivit specialiştilor, existenţa cromozomului suplimentar nu poate fi tratată, dar multe din problemele generate de această afecţiune – printre care hipoacuzie (în 60-80% din cazuri) şi probleme cardiace congenitale (în 40-45% din cazuri) – pot fi ameliorate sau ţinute sub control.

Persoanele cu sindrom Down au trăsături fizice şi caracteristici distincte şi, deşi sindromul Down este permanent, majoritatea celor afectaţi, beneficiind de o îngrijire adecvată, pot duce o viaţă normală şi activă.

Ca parte a societăţii noastre, atât copii cât şi adulţii cu sindrom Down, trebuie să fie pe picior de egalitate cu ceilalţi membrii ai ei, să se bucure de aceleaşi drepturi, să beneficieze de aceleaşi oportunităţi şi libertăţi. Persoanele cu sindrom Down, copii şi adulţi din întreaga lume, se confruntă cu discriminarea, atrag atenţia militanţii pentru drepturilor omului.