Studiu APC: 78% dintre produsele din rosii de pe piata sunt realizate din concentrate si ar trebui retrase de la comercializare

0
79

Produsele cele mai cunoscute din rosii sunt bulionul si pasta de tomate. Acestea se obtin prin zdrobirea pulpei tomatelor, strecurarea tocaturii si concentrarea partii lichide pana la obtinerea bulionului, respectiv pastei. in magazine, acestea apar in conserve sub diverse forme -bulion, pasta de rosii, rosii pasate, rosii decojite, rosii taiate cuburi.

Asociatia Pro Consumatori (APC) a efectuat un studiu pentru care a achizitionat la sfarsitul lunii ianuarie a anului curent, 71 de sortimente de rosii in conserva in diverse forme, potrivit unui comunicat de presa al asociatiei. Conform rezultatelor, multe dintre sortimentele investigate nu sunt conforme cu definitia.

Astfel, 78% din bulionul si pasta de tomate analizate nu ar trebui comercializate, spun specialistii APC deoarece sunt realizate din concentrate de tomate de provenienta necunoscuta, diluate cu apa pana cand se obtine tipul bulionului sau pastei de rosii dorite a fi comercializate, se precizeaza intr-un comunicat de presa al APC.

„Procesul de denaturare a unor produse (bulion, pasta de tomate) se practica de data aceasta cu incalcarea normelor legale in vigoare si, probabil, cu acordul tacit al autoritatilor. Bulionul si pasta de tomate trebuie fabricate numai din rosii, nicidecum din concentrat de tomate a carui provenienta/continut de reziduuri de pesticide/continut de metale grele si an de fabricatie nu se cunosc. Din pacate, folosirea acestor practici de productie a transformat bulionul si pasta de tomate intr-un colorant nesanatos si, cam atat”, a precizat conf. univ. dr. Costel Stanciu, presedintele APC.

in plus, conform prevederilor legale in vigoare, la fabricarea bulionului si a pastei de tomate nu este valid a se adauga coloranti, substante conservante si substante de ingrosare (amidon, gume etc.). De asemenea, este interzisa inscrierea pe eticheta a mentiunii „natural”. Adaosul de sare si/sau de zahar, dupa caz, va fi inscris sub forma procentuala, in mod vizibil, in acelasi camp vizual cu denumirea sub care se vinde produsul.

Rezultatele studiului privind clarificarea unor aspecte legale, tehnologice si de comercializare a tomatelor in conserve, precum si identificarea aditivilor alimentari utilizati in compozitia acestor produse care prezinta un risc de aparitie a unor afectiuni medicale in cazul unui consum constant si pe termen lung au relevat si alte aspecte:

a· 52% din tomatele in conserva -rosii taiate cuburi, rosii tocate, tomate decojite, rosii pasate, pulpa de rosii- contin acid citric (E330).

Acest fapt se intalneste fiindca pana la vanzare acele produse din rosii au termen de valabilitate necunoscut si pentru ca licopenul si betacarotenul sunt sensibili la lumina – pentru a nu risca o decolorare a pastei (care ar face produsul nevandabil).

a· 11% din produsele analizate contin sare iodata;

in acelasi comunicat se precizeaza ca de la 1 mai 2004 a intrat in vigoare modificarea HG nr 568/2002 in care se specifica eliminarea obligativitatii folosirii sarii iodate din hrana animalelor si din industria alimentara. Cu o singura exceptie, respectiv folosirea acesteia numai la fabricarea painii. Acest motiv este argumentat prin faptul ca in sarea iodata, pe langa iod se mai adauga si ferocianura de potasiu (E536), un agent antiaglomerant. Mai precis, la peste 100a°C ferocianura de potasiu se descompune in cianura de potasiu si clorura de fier, actiune care provoaca reducerea transportului de oxigen catre sange, dificultati in respiratie, dureri de cap si ameteli, se mentioneaza in comunicatul APC.

a· Pentru a conferi valorea gustativa, dar si pentru conservare, produselor din rosii li se adauga sare si zahar;

Reducerea continutului de apa (prin fierbere pana la sterilizare) are scopul principal de a asigura conservabilitatea produsului – adica inhibarea actiunii microorganismelor care ar determina degradarea produsului. Dupa continutul de substanta uscata solubila, pasta de tomate realizata industrial se fabrica in patru tipuri, respectiv tip 24, tip 28, tip 36 si tip 40, unde cifrele indica procentul minim de substanta uscata solubila.

a· Pentru ca produsele ieftine ar fi prea fluide si nevandate, acestora li se adauga deseori substante de ingrosare (amidon, agar-agar, guar, xantan, alte gume).

Studiul privind calitatea tomatelor in conserva, fabricate industrial face parte din Campania Nationala de Informare si Educare: „Sa invatam sa intelegem eticheta!” a APC.

„La citirea etichetei trebuie data atentie ingredientelor – continutului de sare, continutului de zahar, aditivilor. Produsele din sortimentul superior au putina sare sau deloc, nu au zahar. Daca indicatia cantitate de rosii/100 g produs este egala cu 100 sau mai mica, este vorba de un produs modest; produsele superioare indica circa 130 grame tomate / 100 g produs. De asemenea, informatii critice, de regula scrise cu caractere foarte mici si in aceeasi culoare cu fondul, ne pot indica falsuri grosolane: se intelege ca un „bulion de tomatea€œ este altceva decat un „sos cu bulion de tomatea€œ, chiar daca cel de pe urma este mai vartos, ca urmare a aditivilor de ingrosare. Aceste produse sunt foarte daunatoare pentru cardiaci, diabetici si consumatorii cu diverse probleme de sanatate. Multi producatori abuzeaza, indicand ca produsul lor este „naturala€œ, fapt interzis de cadrul normativ”, a adaugat prof. univ. dr. Ion Schileru, Departamentul de Business, stiintele Consumatorului si Managementul Calitatii, ASE Bucuresti.

Articolul precedentSaptamana de constientizare a bolilor congenitale de inima
Articolul următorCum ne protejam sanatatea picioarelor impotriva frigului?