Regulile referitoare la prelevarea de organe urmeaza sa fie modificate in Franta, fiind suficient ca o persoana sa se afle in moarte clinica pentru ca medicii sa-i poata preleva organele, o procedura care starneste insa controverse, scrie revista germana Der Spiegel.
Granita dintre viata si moarte este diferita de la tara la tara, iar in Franta chiar de la clinica la clinica. in noua spitale din Franta, moartea se instaleaza mai repede decat in alte parti ale tarii, lucru demonstrat de un barbat din Paris, care a fost declarat mort dupa un stop cardiac, organele acestuia urmand sa fie prelevate. Omul a avut mare noroc ca medicii chirurgi nu au avut timp imediat pentru o astfel de operatie, dat fiind ca la putina vreme, inainte sa i se preleveze ceva, inima lui a reinceput sa bata.
in momentul de fata exista in Franta 13.000 de persoane care asteapta un transplant de organ, de multe ori in zadar. in 2007, agentia franceza pentru biomedicina a pornit un experiment prin care organele pot fi prelevate nu doar dupa moartea cerebrala a pacientului ci deja dupa instalarea stopului cardiac (mortii clinice). Aceste reguli sunt valabile si in alte tari precum Marea Britanie, Belgia, Olanda, Spania, Austria, Elvetia sau SUA. in Franta insa indoielile incep sa fie din ce in ce mai mari iar asta nu doar dupa cazul pacientului de 45 de ani, care a revenit la viata pe masa de operatie. Barbatul, care s-a prabusit in mijlocul unei strazi din Paris in urma unui infarct, la inceputul anului, a fost dus de serviciul de ambulanta, dupa incercari zadarnice de resuscitare la fata locului, spre ghinionul lui la spitalul Salpetriere, care se numara printre cele noua clinici din Franta unde proiectul pilot se afla in curs. Medicii au decis acolo ca nu-l pot ajuta pe pacient prin dilatarea coronarelor, acesta fiind considerat dupa 90 de minute drept donator de organe. in momentul cand chirurgii tocmai se pregateau sa-i preleveze organele, pacientul a inceput sa respire din nou, iar acum este iar un om sanatos.
in Germania, unui pacient nu i se pot preleva organele in scopul transplantului decat in momentul cand acesta se afla in moarte cerebrala. Regula este inscrisa in legea referitoare la transplantul de organe, care s-a orientat dupa indicatiile camerei federale a medicilor din Germania. Conform legii, este nevoie mai intai ca decesul sa fie constatat de doi medici care nu tin de echipa care se ocupa de transplant, independent unul de altul. Totodata, EEG-ul (electroencefalograma) pacientului trebuie sa indice lipsa oricarei activitati cerebrale. Potrivit lui Hans-Joerg Freese, de la camera federala a medicilor, un stop cardiovascular de zece minute nu este echivalent cu moartea cerebrala, regula stabilita de camera medicilor acum zece ani si care este valabila si azi. Freese s-a aratat sceptic in ce priveste dezbaterea solicitata de un chirurg german pe tema prelevarii de organe dupa un stop cardiovascular ireversibil, aratand ca opinia colegului de breasla este una singulara si nu va duce la modificarea legii germane in materie.
in urma criteriilor de selectie, numarul potentialilor donatori de organe este foarte limitat, dat fiind ca moartea cerebrala are loc inaintea celei clinice la doar un procent dintre pacienti, asa cum arata Birgit Blome, de la Fundatia Germana pentru Transplantul de Organe (DSO-Deutsche Stiftung Organtransplantation). in cazul multora dintre pacienti, medicii trebuie mai intai sa intrebe rudele daca sunt de acord cu prelevarea de organe, doar o mica parte fiind in posesia unei legitimatii de donare de organe (document prin care pacientul isi da acordul pentru prelevarea de organe, n.red.). Interesul pentru donarea de organe este mare in randul populatiei. Un sondaj Forsa, realizat de Centrul Federal Pentru Informare in Probleme de Sanatate, a aratat ca 82 la suta dintre cetatenii germani ar fi de acord sa li se transplanteze organe prelevate de la alte persoane iar 62 la suta ar fi de acord sa doneze organe in cazul decesului, doar 12 la suta dintre germani posedand insa o legitimatie de donare de organe. in cazul mortii cerebrale, rudele sunt cele care trebuie sa dea raspunsul la dificila intrebare ce ar fi vrut pacientul insusi sa faca in aceasta situatie. in Germania exista mai mult de 12.000 de persoane care asteapta un transplant de ficat, rinichi sau inima, in fiecare zi trei astfel de pacienti decedand din lipsa de donatori.
Ministrul sanatatii din Germania, Ulla Schmidt (SPD – socialisti), doreste ca pe viitor declaratiile de disponibilitate pentru donarea de organe sa fie salvate in format electronic, pe cardul de sanatate, proiectul urmand se pare sa fie aprobat de populatie, asa cum reiese din sondajul realizat in 2006 de un grup de experti in psihologie medicala din Leipzig, care a aratat ca 60 la suta dintre cei intervievati ar fi de acord ca atitudinea lor fata de donarea de organe sa fie inscrisa pe cardul de identitate. DSO a initiat o campanie cu titlul „Pentru viata. Pentru donarea de organe”, prin intermediul careia incearca sa atraga atentia asupra problemei, campanie aflata sub patronajul cancelarului german, Angela Merkel, care declara pe pagina Internet a campaniei: „Decizia in favoarea donarii de organe este o decizie pentru prelungirea vietii unui semen. Spune-ti Da vietii, spune-ti Da donarii de organe”.
in Franta, medicii, infirmierii si politicienii discuta aprins asupra sensului si folosului unui astfel de experiment, in timp ce o comisie de etica, formata din medici, personal de la serviciile de salvare si infirmieri, controleaza la intervale regulate ce se modifica prin noua reglementare si ce probleme apar. Legat de cazul de la Paris, mai multi reprezentanti ai personalului de la serviciile de salvare si infirmieri au declarat ca isi amintesc de multe cazuri in care persoane considerate moarte de catre medici au revenit la viata dupa mai multe incercari de reanimare. Astfel de povesti sunt desigur o exceptie, spun cei implicati, dar pe parcursul carierei te poti intalni cu ele.
Agentia pentru Biomedicina prezenta in interviul acordat ziarului francez Le Monde avantajele in cazul donatorilor prin stop cardiac (Non-Heart-Beating-Donors), in Olanda 30 la suta din transplanturile de organe fiind realizate prin astfel de prelevari, in timp ce Marea Britanie sau SUA actioneaza dupa acelasi principiu. Acest tip de donatori a contribuit puternic la imbogatirea rezervei de organe din SUA, fiecare al cincelea organ donat provenind anii trecuti de la o persoana aflata in moarte clinica. insa chiar si acolo au existat unele indoieli. Robert Steinbrook scria astfel intr-un articol din „New England Journal of Medicine” ca intervalul dintre stopul cardiac si declararea decesului este in mod normal de cinci minute, insa poate fi si de doua minute. La aceasta se adauga si faptul ca medicii administreaza donatorului potential heparina pentru mentinerea irigarii sanguine a organelor, ceea ce poate duce la sangerari. in acest fel, un bolnav aflat la terapie intensiva se poate transforma in cateva minute in donator de organe, caruia interventiile medicale ii pot dauna, arata autorul articolului.
Sursa: Agerpres
