16.1 C
București
luni, septembrie 7, 2026
More

    Studiu: Rolul microbiomului intestinal în preferințele alimentare

    O nouă cercetare a Universității din Pittsburgh pe șoareci arată, pentru prima dată, că microbiomul intestinal al animalelor influențează alegerile alimentare ale acestora, producând substanțe care provoacă pofta pentru diferite tipuri de alimente.

    ”Toți avem acele îndemnuri – ca și cum ai simți că trebuie să mănânci doar o salată sau că ai nevoie să mănânci doar carne”, a spus Kevin Kohl, profesor asistent la Departamentul de Biologie din cadrul Școlii de Arte și Științe Kenneth P. Dietrich.

    ”Munca noastră arată că animalele cu compoziții diferite de microbi intestinali aleg diferite tipuri de diete”, a mai spus acesta.

    În ciuda deceniilor de speculații ale oamenilor de știință care se întrebau dacă microbii ar putea influența dietele noastre preferate, ideea nu a fost niciodată testată direct la animale mai mari decât o musculiță de fructe, informează Universitatea din Pittsburgh.

    Pentru a explora întrebarea, Kohl și postdoctoratul său Brian Trevelline au oferit unui număr de 30 de șoareci, care nu aveau microbi intestinali, un cocktail de microorganisme de la trei specii de rozătoare sălbatice cu diete naturale foarte diferite.

    Cei doi au descoperit că șoarecii din fiecare grup au ales alimente bogate în nutrienți diferiți, arătând că microbiomul lor și-a schimbat dieta preferată. Rezultatele cercetării au fost publicate în data de 19 aprilie 2020 în Proceedings of the National Academy of Sciences.

    Chiar dacă microbiomul afectează comportamentul alimentar poate părea exagerat, oamenii de știință nu sunt surprinși de acest rezultat. Intestinul și creierul sunt în legătură constantă cu anumite tipuri de molecule acționând ca intermediari. Aceste produse secundare ale digestiei semnalează dacă ai consumat suficientă mâncare sau poate dăcă ai nevoie de anumite tipuri de nutrienți. Dar microbii din intestin pot produce unele dintre aceleași molecule și pot afecta acea linie de comunicare, schimbând sensul mesajului.

    Un astfel de mesaj face referire și la triptofan.

    „Triptofanul este un aminoacid esențial care este obișnuit în curcan, dar este produs și de microbii intestinali. Când ajunge la creier, se transformă în serotonină, care este un semnal important pentru a te simți sătul după masă”, a spus Trevelline.

    „În cele din urmă, asta se transformă în melatonină și apoi te simți somnoros”, a mai spus cercetătorul.

    În studiul lor, Trevelline și Kohl au arătat, de asemenea, că șoarecii cu microbiomi diferiți aveau niveluri diferite de triptofan în sânge, chiar înainte să li se ofere opțiunea de a alege diete diferite. Iar cei cu mai multă moleculă în sânge aveau, de asemenea, mai multe bacterii produse în intestine.

    ”Există, probabil, zeci de semnale care influențează comportamentul de hrănire pe o bază de zi cu zi. Triptofanul produs de microbi ar putea fi doar un aspect al acestui lucru”, a spus cercetătorul. Cu toate acestea, stabilește o modalitate plauzibilă prin care organismele microscopice ar putea modifica ceea ce vrem să mâncăm. Este doar unul dintre cele câteva experimente riguroase care arată o astfel de legătură între intestin și creier, în ciuda anilor de teorii ale oamenilor de știință.

    Este nevoie însă de mai multe cercetări în acest sens.

    Specialiști: Cum să gestionăm în mod sănătos stresul

    Fiecare individ reacționează în mod diferit la stres, un factor extrem de important care afectează sănătatea și bunul mers al lucrurilor. În acest context, specialiști de la nivel internațional subliniază că acum, poate mai mult ca oricând, este esențial ca stresul să fie înțeles pe deplin. Mai mult, trebuie create obiceiuri de fiecare om în parte care să ajute la gestionarea sănătoasă a situațiilor stresante.

    Potrivit specialiștilor, în momente stresante creierul semnalează corpului că trebuie să elibereze hormoni care cresc ritmul cardiac și tensiunea arterială. Stresul poate schimba, de asemenea, răspunsul imunitar al corpului și poate suprima sistemul digestiv, sistemul reproducător și procesele de creștere. Este o reacție complexă care poate schimba modul în care creierul controlează dispozițiile, motivațiile și temerile oricărui individ, potrivit Mayo Clinic.

    De altfel, modul în care fiecare reacționează la stres este controlat în mare măsură de propria genetică, care este unică, și de experiențele de viață.

    Răspunsul natural al organismului la sfârșitul unei situații stresante este să nu mai elibereze hormoni, astfel încât nivelurile să revină la normal. Cu toate acestea, dacă stresul este constant și susținut, acești hormoni rămân crescuți, ceea ce poate afecta sănătatea. Astfel, stresul poate genera:

    • Anxietate
    • Depresie
    • Probleme digestive
    • Dureri de cap
    • Tensiune musculară și durere
    • Boli de inimă, atac de cord, hipertensiune arterială și accident vascular cerebral
    • Probleme de somn
    • Creștere în greutate
    • Tulburări de memorie și concentrare

    Pentru a gestiona stresul într-un mod sănătos, specialiștii recomandă:

    • Adoptarea unei alimentații sănătoase
    • Adoptarea unui stil de viață sănătos
    • Practicarea de exerciții fizice
    • Practicarea unor tehnici de relaxare (yoga, exerciții de respirație, masaj, meditație)
    • Alocarea de timp pentru hobby-uri
    • Alocarea de timp pentru prieteni
    • Organizarea și prioritizarea activităților și sarcinilor de acasă și de la serviciu și eliminarea celor care nu sunt necesare
    • Consiliere profesională, dacă este necesar

    Ministerul Sănătății, precizări despre cazul de hepatită acută severă apărut la un copil din România

    Ministerul Sănătăţii informează că în România a fost raportat un caz de hepatită acută severă la un copil. Este vorba despre o fetiță de 5 ani, internată la un spital de specialitate în data de 4 aprilie.

    „Nu a fost detectată nicio infecţie virală activă, iar markerii pentru boli autoimune au fost negativi. Starea copilului este stabilă, primeşte medicaţie simptomatică şi este în continuare spitalizat. Copilul nu a călătorit în străinătate şi nu are nicio legătură epidemiologică cu alt caz raportat către OMS Europa. Raportarea a avut la bază definiţia OMS de caz probabil, care se referă la insuficienţă hepatică, transaminaze >500 UI şi icter la un copil la care nu există markeri de infecţie virală hepatică”, a precizat, luni seară, Ministerul Sănătăţii, într-un comunicat de presă.

    Conform Ministerului Sănătăţii, Biroul Regional OMS pentru Europa a raportat până la data de 21 aprilie un număr de 169 de cazuri de hepatită severă de cauză necunoscută (nu au fost detectate virusurile hepatitice cunoscute până în prezent), înregistrate la copii cu vârsta între o lună şi 16 ani.

    Aceste cazuri, arată MS, au prezentat insuficienţă hepatică, adesea severă, niveluri ridicate ale enzimelor care indică citoliză hepatică şi icter.

    La 74 de cazuri a fost detectată prezenţa adenovirusului F41.

    „Facem aceste precizări pentru informarea opiniei publice şi pentru a elimina speculaţiile care ar putea produce îngrijorare în rândul părinţilor din România”, subliniază Ministerul Sănătăţii.

    Marea Britanie: Un pacient, testat pozitiv cu COVID-19 pentru o perioadă record de 505 zile

    Un pacient care a fost testat pozitiv cu COVID-19 timp de 16 luni, până la moartea lui, reprezintă cazul cu cea mai îndelungată infecţie provocată de noul coronavirus, potrivit unui studiu dedicat evoluţiei virusului SARS-CoV-2 la persoane imunodeprimate, informează AFP.

    Pacientul, a cărui identitate nu a fost dezvăluită, a fost testat pozitiv pentru prima dată la jumătatea anului 2020 şi prezenta probleme respiratorii. El a continuat să iasă pozitiv la toate testele efectuate (aproximativ 45) până la moartea lui, survenită la 505 zile după prima diagnosticare, a anunţat Gaia Nebbia, coautoare a studiului.

    Acesta este cel mai îndelungat caz cunoscut de COVID-19, potrivit unui comunicat publicat de organizatorii Congresului european pentru microbiologie şi boli infecţioase, care se desfăşoară la Lisabona din 23 aprilie până pe 26 aprilie şi unde va fi prezentat acest studiu.

    Cercetarea, realizată de cercetători de la King’s College din Londra şi de la spitalul londonez Guy’s and St. Thomas, a analizat între martie 2020 şi decembrie 2021 cazurile a nouă pacienţi imunodeprimaţi care prezentau o infecţie acută cu noul coronavirus.

    Toţi au ieşit pozitiv timp de cel puţin opt săptămâni, iar doi dintre ei au rămas infectaţi mai mult de un an. Dintre cei nouă pacienţi,. patru au murit şi patru au sfârşit prin a se vindeca. Un ultim bolnav era încă infectat la începutul anului 2022, la 412 zile după ce a fost testat pozitiv pentru prima dată.

    „Pacienţii imunodeprimaţi cu o infecţie persistentă au puţine şanse de supravieţuire, iar noi strategii de tratamente sunt necesare în mod urgent pentru a pune capăt infecţiei lor”, a declarat Gaia Nebbia.

    Studiul viza studierea mutaţiilor virusului SARS-CoV-2 la pacienţii infectaţi timp de mai multe luni. La unul dintre bolnavi, virusul era purtător al unui număr de 10 mutaţii apărute separat în cadrul mai multor variante majore, mai ales Alfa, Gama şi Omicron.

    „Am vrut să caracterizăm evoluţia virală la aceşti indivizi care pot acumula mutaţii pe parcursul infecţiei lor persistente. Este una dintre ipotezele analizate pentru a explica apariţia variantelor”, a explicat Gaia Nebbia. Ea a subliniat că mutaţii ale virusului au fost observate la cinci dintre cei nouă bolnavi.

    Studiu: Doar un pacient spitalizat cu COVID-19 din patru este vindecat complet la un an după infectare

    Doar un pacient spitalizat cu COVID-19 din patru este vindecat complet la un an după infectare, au anunţat autorii unui studiu britanic, potrivit cărora femeile şi persoanele obeze prezintă riscuri mai mari de a rămâne pentru mai mult timp cu probleme de sănătate după contractarea noului coronavirus, informează AFP.

    Noul studiu, prezentat la Congresul european de microbiologie clinică şi boli infecţioase de la Lisabona şi publicat în The Lancet Respiratory Medicine, a folosit datele obţinute de la pacienţi adulţi din 39 de spitale din cadrul National Health Service (NHS) din Marea Britanie între 7 martie 2020 şi 18 aprilie 2021.

    Recuperarea medicală a fost evaluată prin măsurarea diferitelor rezultate furnizate de examinarea pacienţilor, la cinci luni şi la un an după ieşirea lor din spital.

    Cercetătorii au prelevat eşantioane de sânge de la participanţii la acest studiu în timpul vizitei efectuate la cinci luni după externare, pentru a analiza prezenţa diverselor proteine inflamatorii.

    Circa 2.320 de pacienţi au fost examinaţi la cinci luni după externarea lor şi 33% dintre ei au fost examinaţi la un an după externare.

    Din acest studiu a reieşit că procentul adulţilor care s-au vindecat complet nu s-a schimbat prea mult între primele cinci luni şi primul an de după ieşirea din spital: procentul a fost de 25,5% pentru pacienţii examinaţi după cinci luni şi de 28,9% pentru cei care au fost examinaţi după un an.

    Faptul de a fi femeie, de a fi o persoană obeză şi de a fi un pacient care a fost conectat la ventilator în spital au fost asociate cu o probabilitate mai scăzută de vindecare completă la un an după infectarea cu SARS-CoV-2, au subliniat autorii studiului.

    Printre simptomele cele mai curente ale formelor lungi de COVID-19 pot fi citate oboseala, durerile musculare, o stare de încetinire fizică, lipsa somnului şi dificultăţile de respiraţie.

    Săptămâna mondială a imunizării, 24-30 aprilie

    Săptămâna mondială a imunizării, care este marcată de Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) în fiecare an, în ultima săptămână a lunii aprilie, îşi propune să promoveze utilizarea vaccinurilor pentru a proteja oamenii de toate vârstele împotriva bolilor.

    În 2022, evenimentul este marcat în perioada 24-30 aprilie, sub sloganul „Long Life for All” („Viaţă lungă pentru toţi”), conform site-ului OMS – https://www.who.int/.

    Săptămâna mondială a imunizării îşi propune să evidenţieze acţiunea colectivă necesară şi să promoveze utilizarea vaccinurilor pentru a proteja oamenii de toate vârstele împotriva bolilor. OMS colaborează cu ţări de pe tot globul pentru a spori gradul de conştientizare cu privire la importanţa vaccinurilor şi a imunizării, dar şi pentru a se asigura că guvernele ţărilor obţin îndrumările şi sprijinul tehnic necesare pentru a implementa programe de imunizare de înaltă calitate.

    Scopul final al Săptămânii mondiale a imunizării vizează ca din ce în ce mai multe persoane şi comunităţile din care acestea fac parte să fie protejate de bolile care pot fi prevenite prin vaccinare, menţionează site-ul OMS.

    De peste 200 de ani, vaccinurile au protejat oamenii împotriva bolilor care le pun viaţa în pericol. Cu ajutorul lor, se poate trăi şi progresa fără grija unor boli precum variola şi poliomielita, care au afectat omenirea prin pierderea a sute de milioane de vieţi. Vaccinurile ajută omenirea să avanseze pe calea către o lume fără tuberculoză şi cancer de col uterin, fără a avea nimeni de suferit din cauza unor boli ale copilăriei – cum ar fi rujeola, notează sursa amintită.

    Investiţiile şi noile cercetări permit abordări inovatoare pentru dezvoltarea vaccinurilor, care dezvoltă ştiinţa imunizării, aducându-ne mai aproape de un viitor mai sigur din punct de vedere al sănătăţii.

    „O viaţă lungă pentru toţi nu este o promisiune, este o ambiţie. Pentru că toată lumea merită o şansă la o viaţă împlinită. Una în care suntem liberi să căutăm fericirea. (…) Vaccinurile au salvat vieţi din 1796. Prima imunizare împotriva variolei a fost o luptă împotriva bolilor. Pentru prima dată, a oferit tuturor o şansă. (…) De-a lungul a peste două secole, miliarde de oameni au trăit mai mult. (…) Vaccinurile oferă oportunităţi şi speranţe pentru noi toţi, de a ne bucura de o viaţă mai împlinită. Pentru acest lucru trebuie să luptăm – viaţă lungă pentru toţi”, se arată în mesajul scris pe site-ul OMS, pentru 2022.

    Imunizarea salvează milioane de vieţi în fiecare an şi este recunoscută pe scară largă drept una dintre cele mai reuşite măsuri de prevenţie pentru păstrarea sănătăţii. Cu toate acestea, în prezent există aproape 20 de milioane de copii în lume care nu primesc vaccinurile de care au nevoie şi mulţi oameni ratează vaccinurile vitale în timpul adolescenţei, maturităţii şi până la vârste înaintate, aminteşte site-ul OMS – https://www.who.int/.

    Focar internațional de hepatită la copii: Un deces și 17 transplanturi de ficat. Cazuri confirmate și în Romînia

    Cel puţin 169 de cazuri de hepatită acută la copii cu vârste cuprinse între o lună şi 16 ani au fost identificate într-un focar transnaţional care grupează în prezent 11 ţări, a anunţat Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS).

    Din cauza acestei afecțiuni, cel puţin un copil a murit şi alţi 17 au necesitat transplanturi de ficat, a precizat OMS într-un comunicat.

    „Nu este încă foarte clar dacă s-a produs o creştere a numărului de cazuri de hepatită sau o creştere a gradului de conştientizare legată de cazurile de hepatită care se produc în ritmul aşteptat şi care rămâneau până acum nedetectate. Deşi un adenovirus rămâne o ipoteză posibilă, anchetele sunt în curs de desfăşurare pentru a depista agentul cauzator”, a precizat OMS.

    Sindromul clinic „în rândul cazurilor identificate este hepatită acută (inflamaţie a ficatului) cu niveluri crescute ale enzimelor hepatice”, precizează acelaşi document. Multe cazuri au raportat simptome gastrointestinale, precum dureri abdominale, diaree şi vărsături, care „au precedat declanşarea hepatitei acute severe”, precum şi creşteri ridicate ale nivelurilor de enzime, precum Alaninaminotransferază şi icter.

    Cei mai mulţi dintre copii nu au prezentat febră, a precizat OMS, iar virusurile comune care cauzează hepatită virală acută – precum virusurile hepatice A, B, C, D şi E – nu au fost detectate în niciunul dintre aceste cazuri.

    Hepatita este o inflamaţie a ficatului, un organ vital care procesează nutrimentele, filtrează sângele şi contribuie la combaterea infecţiilor. Atunci când ficatul este inflamat sau avariat, funcţionarea lui poate fi afectată.

    Cel mai adesea, hepatita este cauzată de un virus, iar adenovirusurile reprezintă un tip comun de virusuri care se răspândesc de la om la om şi care pot să cauzeze o varietate de forme ale bolii, de la forme uşoare până la forme severe. Însă aceste virusuri sunt doar arareori raportate drept o cauză de apariţie a hepatitei severe la persoane sănătoase.

    OMS a spus că ancheta care investighează cauzele bolii va trebui să se concentreze pe factori precum „susceptibilitatea crescută în rândul copiilor după un nivel scăzut de circulaţie a adenovirusurilor în timpul pandemiei de COVID-19, pe apariţia potenţială a unui nou adenovirus şi pe co-infectarea cu SARS-CoV-2”.

    Cele mai multe dintre cazuri – 114 – au fost raportate în Marea Britanie. Alte 13 cazuri au fost raportate în Spania, 12 în Israel, nouă în Statele Unite şi numere mai mici de cazuri au fost confirmate în Danemarca, Irlanda, Ţările de Jos, Italia, Norvegia, Franţa, România şi Belgia, potrivit OMS.

    Joi, Centrul american pentru prevenirea şi controlul bolilor (CDC) a emis o recomandare sanitară care a informat furnizorii de servicii medicale şi agenţiile din domeniul sănătăţii publice în legătură cu o investigaţie care anchetează cazurile acute de hepatită de origine necunoscută.

    Studiu: Expunerea fetală la medicamente poate afecta dezvoltarea creierului sugarilor

    Un nou studiu a demonstrat că expunerea in utero la medicamentele antiepileptice sau antidepresive ale mamei poate afecta dezvoltarea rețelelor creierului nou-născutului.

    Mamele însărcinate pot avea nevoie de tratament pentru afecțiunile lor medicale, cum ar fi tulburarea de dispoziție sau epilepsia. Efectele unui astfel de tratament medicamentos asupra funcțiilor rețelei cerebrale ale nou-născuților au fost examinate într-un studiu efectuat la Centrul BABA, o unitate de cercetare din Universitatea din Helsinki și New Children’s Hospital of HUS Helsinki University Hospital. Studiul a folosit electroencefalografia (EEG) pentru a măsura activitatea electrică a creierului în timpul somnului, iar proprietățile rețelei corticale au fost calculate folosind tehnici matematice avansate.

    ”În studiile anterioare, am arătat că modificările activității corticale în stările de somn pot oferi informații importante despre starea neurologică a sugarilor”, spune cercetătorul Anton Tokariev.

    Studiul a demonstrat că expunerea la antiepileptice și antidepresive în timpul perioadei fetale duce la modificări pe scară largă în rețelele corticale, iar aceste efecte pot fi specifice tipului de expunere la medicament. În cazul antidepresivelor, efectul a fost mai pronunțat în rețelele corticale locale. În schimb, expunerea la antiepileptice a avut efecte specifice medicamentelor asupra rețelelor la nivelul creierului. Ambele tipuri de medicamente au afectat rețelele cerebrale care sunt reactive la modificările fazelor de somn.

    ”Semnificativ din punct de vedere clinic în descoperiri este faptul că unele constatări EEG au fost legate de dezvoltarea neuropsihologică ulterioară a copiilor. Schimbări mai puternice în rețelele neuronale au prezis o abatere mai mare în dezvoltare la vârsta de doi ani”, spune Mari Videman, specialist în neurologie pediatrică la HUS Helsinki University Hospital.

    Studiile oferă o modalitate cu totul nouă de a evalua efectele agenților farmaceutici asupra dezvoltării funcției creierului copilului.

    ”Tehnica de măsurare EEG dezvoltată la Centrul BABA și evaluarea matematică de ultimă oră asociată a rețelelor neuronale ale creierului constituie descoperiri în cercetarea clinică privind dezvoltarea neurologică timpurie”, spune profesorul Sampsa Vanhatalo.

    Acesta consideră că este deosebit de important ca aceste măsuri bazate pe EEG să deschidă o fereastră către mecanismele care funcționează între celulele neuronale. Acest lucru conduce la o oportunitate de a compara rezultatele observate la copiii umani cu cercetările efectuate folosind modele de laborator -animale. O astfel de muncă de translație este necesară pentru a înțelege bazele mecaniciste ale efectelor medicamentului. De exemplu, este nevoie de muncă identică la animale pentru a studia modul în care cantitatea sau momentul tratamentului cu medicamente materne ar afecta funcția creierului descendenților.

    ”Metodele noastre noi oferă un cadru analitic general pentru a sprijini cercetările viitoare extinse cu privire la întrebările despre modul în care dezvoltarea creierului fetal este afectată de modificările mediului intrauterin. Astfel de studii pot depăși cu mult tratamentul medicamentos al mamei, incluzând și nutriția mamei și condiția fizică generală, precum și o mulțime de factori de mediu suplimentari”, după cum a mai spus Vanhatalo.

    Studiu: Indivizii aceleiași populații diferă în ceea ce privește capacitatea lor de a supraviețui cu diverse diete. Genele pot afecta toleranța la nutrienți

    Carbohidrații, proteinele și grăsimile sunt nutrienți esențiali. Cu toate acestea, variațiile în ceea ce privește dietele între specii, populații și indivizi pot varia dramatic.

    Într-un studiu internațional de colaborare, cercetători din Australia, Danemarca și Finlanda au investigat modul în care indivizii aceleiași populații diferă în ceea ce privește capacitatea lor de a supraviețui cu diverse diete.

    Cercetătorii au folosit un panou de referință genetică format din aproximativ 200 de tulpini de musculițe Drosophila melanogaster. Musculițele au fost hrănite cu șase diete diferite, care conțineau concentrații mari de proteine, zahăr, amidon, ulei de cocos sau untură sau o combinație de zahăr și untură. Tulpinile utilizate în studiu au avut genomul complet mapat, ceea ce a făcut posibilă legarea diferențelor observate în experimente cu variația genetică specifică, potrivit Universității din Helsinki.

    Studiul a constatat că mici diferențe genetice au afectat capacitatea musculițelor de a folosi energia diferiților nutrienți.

    ”În mod neașteptat, am descoperit că musculițele diferă considerabil, de exemplu, în capacitatea lor de a supraviețui cu o dietă bogată în zahăr. Ceea ce face acest lucru deosebit de surprinzător este faptul că hrana consumată de aceste musculițe în natură conține o mulțime de zaharuri”, a declarat Essi Havula, cercetător postdoctoral la Universitatea din Helsinki și autorul principal al studiului.

    ”Genele care reglează metabolismul au fost bine conservate în evoluție, motiv pentru care putem învăța multe despre metabolismul uman prin studiile efectuate cu muștele fructelor”, a adaugat Havula.

    În analizele genetice, cercetătorii au identificat o serie de gene care au contribuit la capacitatea muștelor de a tolera zahărul. Cele mai multe dintre aceste gene se găsesc și la oameni și au fost sugerate în studiile anterioare de asociere la nivelul întregului genom că joacă un rol în obezitate și în diabetul de tip 2.

    ”Studiile cu Drosophila melanogaster permit efectuarea de studii funcționale rapide și rentabile pentru a investiga genele în profunzime. Printre altele, am demonstrat că gena fără coadă (TLX), investigată anterior în primul rând din perspectiva funcției și dezvoltării sistemului nervos, este necesară pentru funcționarea normală a metabolismului zahărului la muște”, a mai spus Havula.

    În plus, cercetătorii au demonstrat că una dintre cele mai importante căi de semnalizare a stresului (JNK), a reglat metabolismul zahărului și sinteza de depozitare a grăsimilor în cazul dietelor bogate în zahăr din studiu.

    ”Se pare că zahărul alimentar provoacă stres pentru celule, dând căii JNK un rol important în modul în care muștele tolerează și procesează eficient zahărul”, spune Havula.

    Potrivit cercetătorilor, cele mai multe dintre descoperiri pot fi aplicate și la oameni, chiar dacă sunt încă necesare cercetări suplimentare. Havula subliniază că studiul oferă dovezi concrete cu privire la modul în care aceleași recomandări alimentare nu se potrivesc neapărat tuturor.

    ”Cunoștințele bazate pe cercetare arată din ce în ce mai mult modul în care răspunsurile metabolice la diete diferă între populațiile de animale și indivizi. Recomandările dietetice tradiționale nu sunt neapărat potrivite pentru toată lumea, ceea ce explică lipsa continuă de consens cu privire la o „dietă sănătoasă”, a mai spus cercetătorul.

    O opțiune este dezvoltarea nutriției într-o direcție mai personalizată cu ajutorul nutrigenomicii.

    ”Sperăm că, în viitor, diabetul de tip 2 și multe alte boli metabolice să poată fi tratate cu o planificare nutrițională bazată pe cunoașterea genomului individual. Acest lucru ar fi considerabil mai puțin costisitor decât terapiile medicamentoase și ar fi mult mai bine și pentru sănătatea indivizilor pe termen lung”, spune Havula.

    Potențialul nutrigenomicii nu se limitează la tratamentul bolilor metabolice tradiționale.

    ”De exemplu, se știe că celulele canceroase își modifică metabolismul, extinzând potențialul nutrigenomicii într-o gamă largă de domenii”, a mai adaugă Havula.

    Studiu – Inflamația gastrică: Cum poate provoca o infecție bacteriană modificări tisulare

    O echipă de cercetători de la Universitatea de Medicină din Berlin și Centrul Max Delbrück pentru Medicină Moleculară (MDC) a reușit să elucideze modificările caracteristice care apar în interiorul glandelor gastrice în timpul unei infecții cu Helicobacter Pylori.

    Cercetătorii au descoperit un mecanism nou care, prin restricţionarea diviziunii celulare în ţesutul gastric sănătos, protejează stomacul împotriva modificărilor canceroase. O inflamație a stomacului, totuși, dezactivează acest mecanism, permițând celulelor să crească într-un mod necontrolat.

    Descoperirile cercetătorilor, care au fost publicate în Nature Communications, ar putea anunța o nouă țintă de tratament în cancerul gastric.

    Afectând aproximativ jumătate din populația lumii, Helicobacter Pylori este una dintre cele mai frecvente cauze ale infecțiilor bacteriene cronice la om. Helicobacter Pylori poate duce la inflamarea stomacului (gastrita) și crește riscul de a dezvolta cancer gastric. Deoarece mucoasa gastrică din interiorul stomacului este expusă în mod constant la acidul din stomac, trebuie să se regenereze complet la fiecare câteva săptămâni, menținându-și în același timp atât structura, cât și compoziția, în ciuda turnover-ului celular ridicat.

    „Până acum, cercetătorii au presupus că o infecție cu Helicobacter provoacă leziuni directe ale celulelor glandelor gastrice din mucoasa stomacului și că patologia gastrică la infecție este pur și simplu rezultatul acestui proces”, explică unul dintre autorii studiului, prof. dr. Michael Sigal, profesor de Oncologie Gastrointestinală Translațională

    „De fapt, echipa noastră a descoperit acum că infecția perturbă interacțiunile complexe între diferite tipuri de celule și semnale care sunt responsabile pentru stabilitatea țesuturilor”, a completat prof. Sigal.

    Folosind imagini de ultimă oră și tehnologii de secvențiere cu o singură celulă, cercetătorii au reușit să vizualizeze și să izoleze celule specifice ale glandei gastrice, pe care le-au examinat apoi în detaliu. Pentru a minimiza nevoia de modele animale, ei au dezvoltat, de asemenea, microstructuri speciale de țesut asemănător unor organe, cunoscute sub numele de organoizi. Cercetătorii au folosit aceste stomacuri microscopice pentru a recrea multe dintre caracteristicile glandelor gastrice. Această strategie le-a permis să studieze efectele diferitelor semnale asupra celulelor stem care se găsesc în interiorul glandelor gastrice (și care sunt capabile să se diferențieze în multe tipuri diferite de celule).

    „Am descoperit că „celulele stromale” – un tip de celulă care înconjoară glandele gastrice – nu sunt doar responsabile pentru stabilitatea mecanică a glandelor, așa cum se credea anterior. În schimb, produc diverse molecule de semnalizare care influențează semnificativ comportamentul glandei”, explică prof. Sigal.

    Aceste substanțe includ „proteinele morfogenetice osoase” (BMP), care joacă un rol important în dezvoltarea țesuturilor. Cercetătorii au reușit să arate că celulele stromale din jurul bazei glandei inhibă în mod continuu calea de semnalizare BMP, stimulând astfel proliferarea celulelor stem din apropiere. În schimb, celulele stromale de la suprafața glandei activează calea de semnalizare, suprimând astfel proliferarea celulară. Împreună, aceasta formează un gradient de semnalizare care ghidează schimbarea și diferențierea celulelor stem și servește drept bază pentru stabilitatea structurală a glandei. Infecția cu Helicobacter determină eliberarea de substanțe proinflamatorii precum interferon-gamma (IFN-γ). Această citokină inflamatorie interferează cu axa de semnalizare BMP, rezultând o activitate de semnalizare mai mică a BMP și stimulând proliferarea celulelor stem ale glandei. Acest lucru duce la hiperplazie, o leziune precanceroasă caracterizată prin mărirea țesuturilor.

    „Descoperirile noastre arată că un răspuns inflamator determinat de infecție are efecte mult mai pronunțate decât se credea anterior. Pe lângă efectele lor antimicrobiene bine caracterizate, substanțele proinflamatorii precum IFN-γ afectează atât proliferarea celulelor, cât și comportamentul celulelor stem tisulare și, prin urmare, au un impact direct asupra homeostaziei tisulare. În cazul leziunilor tisulare, proliferarea celulară crescută poate fi utilă, deoarece favorizează vindecarea rapidă. În cazul inflamației cronice asociate cu o infecție cu Helicobacter, însă, ar putea facilita dezvoltarea leziunilor precanceroase”, rezumă prof. Sigal.

    Sanatatea.TV
    Revizia intimitatii
    Acest site web folosește cookie-uri astfel încât să vă putem oferi cea mai bună experiență de utilizare posibilă. Informațiile privind cookie-urile sunt stocate în browserul dvs. și îndeplinesc funcții, cum ar fi recunoașterea dvs. atunci când reveniți pe site-ul nostru web și ajutați echipa noastră să înțeleagă ce secțiuni ale site-ului dvs. vi se pare cel mai interesant și util.