Centrul Regional de Transfuzie Sanguină Timișoara informează donatorii cu privire la virusul West Nile (vWN), având în vedere riscul de transmitere atât prin înțepătura de țânțar, cât și prin intermediul transfuziei de sânge.

Potrivit instituției, virusul poate provoca afecțiuni febrile și complicații neurologice grave, precum meningita și meningoencefalita, iar aproximativ 80% dintre persoanele infectate nu prezintă simptome, dar pot transmite infecția dacă donează sânge.

Reprezentanții centrului precizează că toți donatorii sunt rugați să completeze un chestionar privind istoricul călătoriilor recente și să răspundă cu sinceritate, pentru a reduce riscurile asociate transfuziei.

Donatorii care au călătorit în zone cu circulația virusului sau care prezintă simptome specifice vor fi excluși temporar de la donare pentru o perioadă de 28 de zile, măsură menită să asigure siguranța sângelui donat.

De asemenea, în cazul în care în următoarele 15 zile după donare apar simptome precum febră, dureri de cap, dureri musculare, greață, vărsături sau erupții cutanate, donatorii au obligația de a contacta CRTS Timișoara, pentru retragerea din circuit a componentelor sanguine și prevenirea riscului de transmitere a infecției.

Instituția subliniază că respectarea acestor măsuri este esențială pentru protejarea pacienților care depind de sângele donat.

Federația SANITAS din România semnalează o situație critică în sistemul sanitar, determinată de înghețarea angajărilor, în contextul în care numeroase posturi destinate personalului medical și auxiliar sunt în continuare vacante, iar unitățile spitalicești se confruntă cu un deficit semnificativ de personal.

„Federația SANITAS din România își exprimă profunda îngrijorare față de situația dramatică în care se află sistemul de sănătate: mii de medici, asistenți medicali, infirmiere, îngrijitori, brancardieri, registratori medicali și alt personal esențial așteaptă să intre în spitale, în timp ce angajările rămân în continuare blocate.”, transmite Federația SANITAS din România.

Sindicaliștii afirmă că, deși există mecanisme administrative care ar permite deblocarea posturilor, acestea nu sunt aplicate.

„Acești oameni — cei care țin sistemul în viață zi de zi, care spală, hrănesc, monitorizează, ridică, liniștesc, îngrijesc — sunt ținuți la poartă, deși un memorandum adoptat de Guvern poate permite deblocarea angajărilor.”, mai arată Federația SANITAS din România.

În unitățile sanitare, personalul existent lucrează în condiții dificile, cu suprasolicitare și lipsa posibilității de a-și lua concediile de odihnă.

„În spitale, colegii lor rămași în posturi lucrează fără concedii, fără posibilitatea de a face grafice, fără pauze reale. Mulți sunt la limita epuizării.”, precizează Federația SANITAS din România.

Organizația sindicală susține că este nevoie urgentă de personal suplimentar pentru funcționarea sistemului.

„Peste 20.000 de profesioniști din aceste categorii sunt necesari urgent pentru ca spitalele să poată funcționa măcar în regim de avarie.”, mai transmite Federația SANITAS din România.

De asemenea, SANITAS arată că există medici specialiști pregătiți să intre în sistem.

„În plus, 2.000 de medici specialiști sunt pregătiți să intre în sistem, să preia gărzi, să deschidă linii de gardă, să reducă timpii de așteptare și să ofere siguranță pacienților.”, mai arată Federația SANITAS din România.

Federația precizează că solicitările au fost deja transmise către autorități și cere intervenția Ministerului Sănătății pentru deblocarea posturilor.

„Toate solicitările de angajare sunt deja centralizate la Ministerul Sănătății, motiv pentru care solicităm public domnului ministru interimar al Sănătății să inițieze deblocarea imediată a posturilor.”, se mai arată în comunicatul Federației SANITAS din România.

Organizația sindicală atrage atenția că lipsa personalului afectează direct siguranța pacienților și funcționarea spitalelor.

Astăzi, în multe unități sanitare:
– nu se pot acorda concedii de odihnă;
– nu se pot acoperi turele;
– nu se pot face grafice de lucru;
– personalul este împins spre epuizare;
– pacienții sunt expuși riscului de a nu primi îngrijirea necesară.

SANITAS transmite un mesaj simplu și uman:

„Fără oameni, nu există îngrijire.

Fără îngrijire, nu există siguranță.

Fără siguranță, nu există sistem de sănătate.

Cerem respectarea legii și deblocarea urgentă a angajărilor.

Este o măsură minimă, vitală și profund necesară pentru protejarea celor care muncesc și a celor care au nevoie de noi”, mai afirmă reprezentanții SANITAS.

Conf. univ. dr. Aurelian Ranetti a explicat, în cadrul Obesity Podcast, că obezitatea reprezintă o boală cronică, cu evoluție recidivantă și progresivă, fiind asociată cu peste 200 de afecțiuni medicale.

„Cunoscută ca boală cronică, ceea ce s-a schimbat din acest punct de vedere în practica de zi cu zi mai mult decât că este o boală cronică, este o boală recidivantă, trebuie să înțelegem că ea nu are decât tendința de a persista și de a ne întoarce în același punct, mulți îi spun efectul yo-yo. Deci este recidivantă și este și progresivă”, a declarat medicul.

Acesta subliniază că obezitatea este asociată cu un număr foarte mare de comorbidități, iar abordarea medicală trebuie să vizeze în primul rând sănătatea, nu aspectul estetic.

„Este însoțită de foarte multe comorbidități și multe alte afecțiuni în legătură cu obezitatea, în sensul că peste 229 de afecțiuni au fost descrise ca fiind asociate cu obezitatea. De multe ori ceilalți colegi de alte specialități dau indicația mai mult sau mai puțin conturată și subliniată de a scădea în greutate pentru starea de sănătate, nu pentru îmbunătățirea aspectului estetic, pentru că noi știm că minus în greutate înseamnă plus în sănătate”, a precizat conf. univ. dr. Ranetti.

Medicul explică faptul că există un interval de greutate considerat normal, iar depășirea acestuia este asociată cu riscuri, în contextul unui stil de viață tot mai sedentar și al unui mediu „obezogen”.

„Noi știm care este intervalul de normalitate al greutății în care nu se colorează nicio boală cu excesul ponderal, adică excesul de țesut adipos și în care spunem noi obezitate sau suprapondere. Intervalul situat între normalitate și obezitate se numește suprapondere. Nu este lipsit de implicații patologice, este premergător al obezității și se asociază cu risc de boală”, a explicat acesta.

„Trebuie să ne uităm și să încercăm să îi facem pe pacienți să înțeleagă importanța greutății, care pleacă în special de la stilul de viață și alimentație, în contextul unei societăți din ce în ce mai sedentare și al unui mediu obezogen”, a adăugat medicul.

Potrivit acestuia, România se află pe primul loc în Europa în ceea ce privește obezitatea, iar fenomenul devine tot mai îngrijorător în rândul copiilor și adolescenților.

„Obezitatea este o boală recidivantă și o boală care situează România pe primul loc în Europa atât la bărbați cât și la femei. Ceea ce este mai grav din punctul meu de vedere este că generațiile tinere de copii și de adolescenți au un indice de masă corporală din ce în ce mai mare, care anunță un viitor adult cu obezitate și alte afecțiuni”, a conchis conf. univ. dr. Aurelian Ranetti.

Asist. univ. dr. Iulia Burcea a explicat, în cadrul Obesity Podcast, că obezitatea ar trebui privită ca o boală cronică, asemănătoare hipertensiunii arteriale sau dislipidemiei, și nu doar ca o simplă problemă de control al greutății sau al apetitului.

„Definirea obezității ca o boală cronică schimbă un pic paradigma. Nu mai este văzută doar ca o dificultate de a slăbi, ca o problemă în a gestiona poftele alimentare, ci este văzută ca o boală cronică precum hipertensiunea arterială sau dislipidemia”, a declarat medicul.

Aceasta a subliniat că managementul obezității trebuie realizat pe termen lung, prin schimbarea stilului de viață, activitate fizică regulată, dar și, atunci când este necesar, prin terapie medicamentoasă individualizată.

„Astfel necesită un management pe termen lung atât prin schimbarea stilului de viață, prin efortul fizic regulat, susținut, recomandat și individualizat fiecărui pacient, dar și atunci când este nevoie de terapie medicamentoasă, de asemenea individualizată atât din punct de vedere al dozelor cât și al regimului de administrare”, a precizat asist. univ. dr. Burcea.

Medicul a explicat că pacienții cu obezitate sunt adesea evaluați și de specialiști din mai multe arii medicale, ceea ce reflectă caracterul multidisciplinar al bolii.

„Pacienții noștri vor să știe de ce nu pot scădea ponderal. Mulți dintre aceștia sunt trimiși de către medicii din specialitățile conexe, cum ar fi cardiologia, pneumologia, gastroenterologia sau psihiatria. Practic, acesta definește multidisciplinaritatea din obezitate și faptul că un pacient cu obezitate nu este pacientul unui singur medic, al endocrinologului sau diabetologului, ci face parte dintr-o echipă”, a spus aceasta.

Asist. univ. dr. Iulia Burcea a adăugat că există și situații în care excesul ponderal este determinat de afecțiuni endocrine, precum hipotiroidismul sever sau sindromul Cushing, motiv pentru care este necesară evaluarea medicală atentă și trimiterea pacienților către endocrinolog pentru diagnostic și tratament adecvat.

„De asemenea, există și pacienți care au exces ponderal pe fondul anumitor patologii endocrine, cum sunt hipotiroidismul sau sindromul Cushing”, a mai precizat medicul.

Conf. univ. dr. Carmen Barbu a explicat, în cadrul Obesity Podcast, că obezitatea trebuie înțeleasă ca o problemă medicală complexă, legată de compoziția corporală și de riscurile asupra sănătății, și nu redusă la un criteriu estetic sau la simplul număr de kilograme.

Medicul a subliniat că accentul trebuie pus pe impactul asupra sănătății și pe țesutul adipos, nu doar pe greutatea de pe cântar.

„Încercăm să schimbăm, pentru că, de fapt, la obezitate nu e vorba despre aspectul estetic. E adevărat că tot simțim asta și la asta ne gândim prima oară, dar e vorba de sănătate și, de fapt, noi vrem să ținem cont de aspectul particular pe care îl are obezitatea legat de sănătate. Practic, sănătatea contează, nu estetica. Estetica este colaterală, ca să zic așa. Important este efectul asupra sănătății”, a explicat conf. univ. dr. Carmen Barbu.

Aceasta a arătat că medicina modernă pune accent pe evaluarea adipozității, adică a țesutului gras din organism, și nu exclusiv pe greutatea corporală.

„De asta poate că ar fi bine cumva să accentuăm ideea de adipozitate, pentru că da, conceptul în medicină s-a schimbat chiar și în rândul nostru. Poți să ai kilograme în regulă pe cântar, dar să ai adipozitate crescută și asta are efect asupra sănătății”, a precizat medicul.

Conf. univ. dr. Barbu a explicat că există persoane care, deși se încadrează într-un indice de masă corporală normal, pot avea un risc crescut de complicații din cauza masei musculare scăzute sau a distribuției nesănătoase a grăsimii corporale, în timp ce altele, foarte active fizic, pot apărea „supraponderale” pe hârtie, fără a avea probleme metabolice.

„Adipozitatea înseamnă exces de țesut gras în compoziția organismului, deci este raportul dintre țesutul gras, țesutul muscular și țesutul osos”, a explicat aceasta.

Medicul a atras atenția și asupra stigmatizării pacienților cu exces ponderal, subliniind că obezitatea este o boală cronică și complexă, cu multiple implicații asupra sănătății, iar abordarea trebuie să fie una medicală, nu morală sau estetică.

„Este o boală cronică și, de fapt, trebuie să vorbim despre multiple implicații asupra sănătății și despre efectele asupra sănătății, despre complicațiile care pot însoți și, în marea majoritate a cazurilor, însoțesc statusul acela de „gras frumos și sănătos”. Acesta există, dar doar temporar”, a mai spus conf. univ. dr. Carmen Barbu.

Ea a subliniat că abordarea modernă a medicinei vizează prevenirea riscurilor și identificarea corectă a pacienților cu adipozitate crescută, chiar și atunci când greutatea corporală pare normală.

Prof. dr. Maria Fleșeriu a subliniat, în cadrul Obesity Podcast, că obezitatea poate avea uneori cauze endocrine, motiv pentru care persoanele care se confruntă cu o creștere rapidă și neobișnuită în greutate ar trebui investigate printr-un diagnostic diferențial.

„Obezitatea, în general, fiind atât de răspândită în populația generală, face ca diagnosticul de obezitate secundară, provocată de alte cauze, să fie mult mai complicat”, a declarat prof. dr. Maria Fleșeriu.

Specialistul a explicat că multe femei diagnosticate cu sindromul ovarelor polichistice (PCOS), precum și pacienții cu sindrom Cushing, sunt sfătuiți ani la rând doar să slăbească, fără ca alte cauze ale excesului ponderal să fie investigate. Potrivit acesteia, identificarea și tratarea afecțiunii de bază poate contribui și la ameliorarea creșterii în greutate.

„Va fi și mai important să separăm și să avem un diagnostic diferențial excelent, gândindu-ne că tratarea tulburării principale va îmbunătăți de fapt și creșterea în greutate”, a afirmat prof. dr. Maria Fleșeriu.

Medicul a atras atenția că o creștere foarte rapidă în greutate, de exemplu aproximativ 22-23 de kilograme în numai două luni, nu este normală și trebuie să ridice suspiciunea unei afecțiuni endocrine.

„Acest lucru nu este normal, așa că acești pacienți, în special femeile, trebuie verificați pentru alte cauze. Cushing este unul dintre ei”, a precizat specialistul.

Prof. dr. Maria Fleșeriu recomandă screeningul pentru sindromul Cushing prin determinarea cortizolului salivar și consideră că investigațiile sunt deosebit de importante la pacienții care asociază hipertensiune arterială și diabet, însă evaluarea trebuie orientată și de prezența simptomelor specifice.

Totodată, medicul a explicat că numeroși pacienți pot dezvolta sindrom Cushing exogen în urma tratamentului cu corticosteroizi, situație care poate favoriza creșterea în greutate. În evaluarea obezității trebuie avute în vedere și alte tulburări endocrine, inclusiv deficitul de hormon de creștere, asociat cu depuneri anormale de grăsime.

Spitalul Județean de Urgență Piatra-Neamț va introduce, din 23 iunie, un sistem automatizat de acces cu barieră și administrare a parcării, destinat eficientizării traficului și fluidizării circulației în incinta unității medicale.