Provocări în terapia cancerului de ovar în contextul actualei pandemii, explicate de prof. dr. Elvira Brătilă

0
265

Potrivit World Ovarian Cancer Coalition sunt 300.000 de femei diagnosticate cu acest tip de cancer la nivel global, 180.000 dintre ele pierd lupta în fiecare an. Cancerul ovarian are cea mai fulminantă evoluție și cea mai mare rată de deces dintre cancerele ginecologice. În România peste 1000 de femei mor în fiecare an din cauza acestui tip de cancer.

Devine esențial efortul de conștientizare a pericolului bolii, al factorilor de risc și modalitătillor de tratament, pentru a oferi pacientelor soluții și o calitate mai bună a vieții afectate de acest inamic perfid și tăcut.

 

Ad in title

Prof. Dr. Elvira Brătilă, medic primar obstetrică-ginecologie, explică pentru Sănătatea.TV factorii de risc ai bolii:

Factorul genetic. Cel mai des implicat în apariția cancerului de ovar este factorul genetic, în special când cancerul apare la vârste tinere. Când într-o familie există o incidența mare de cancere de sân și/sau ovariene pe aceeași linie, există probabilitatea diagnosticării unui sindrom ereditar ovarian. Femeile care au o rudă de gradul întâi diagnosticată cu un cancer de ovar prezintă un risc estimat de 3 ori mai mare de a dezvolta această boală. Devine în acest caz necesar screening-ul genetic, disponibil și în România, care poate stabili dacă există mutații de gene implicate în apariția acestui tip de cancer;

Nuliparitatea. Femeile care nu au obținut o sarcina sau cele au o primă sarcină după 35-40 ani;

Factori de mediu, externi,. Un exemplu este dioxina, prezentă în alimentație, un produs chimic care ingerat în cantități mari poate deveni toxic și avea potențial cancerigen;

Alte patologii/sindroame (Sindromul Lynch, Sindromul Peutz Jaghers). Acestea pot favoriza apariția cancerului de ovar. Prof. dr. Brătilă mentionează că există o corelație, de pildă, între endometrioză și cancerul de ovar. Unele forme de endometrioză pot duce în timp la apariția unor leziuni specifice cancerului de ovar.

Obezitatea. Studiile recente au arătat că există o legătură între obezitatea infantilă și riscul de a dezvolta cancer de ovar.

 

Simptomatologie și metode de diagnostic:

 

Din păcate, în stadiile de debut, femeia este asimptomatică. Simptomatologia cancerului de ovar este de cele mai multe ori nespecifică. Cel mai frecvent acuzate sunt simptomele gastro-intestinale, balonare, dureri abdominale, pelvine. Sunt și cele care trimit de obicei femeia către medic.

Cancerul de ovar este tăcut. Femeile ajung târziu, cel mai frecvent sunt descoperite cancerele în stadii avansate, peste stadiul III, reducând astfel prognosticul optimist. Boala este atunci “împrăștiată” în tot corpul și soluțiile terapeutice care să asigure supraviețuirea sunt limitate.

Ce putem face în mod real este o prevenție activă prin diagnosticare, în cadrul controalelor anuale pe care orice femeie ar trebui să le facă.

Un examen clinic periodic, testul citologic Babeș Papanicolau și o ecografie transvaginala pot atrage atenția asupra unor leziuni suspecte. Pe de altă parte, există leziuni neoplazice de ovar care evoluează fulminant, de la un an la celălalt, așa încât pericolul trebuie urmărit, mai ales că acest tip de cancer da rar semne în sfera genitală.

Aceste teste mai pot fi completate prin testări de screening: Antigenul CA125, unul din cei mai cunoscuţi markeri tumorali, fiind folosit pe scară largă pentru screening și monitorizare-depistare a recurenţei.

Scorul Roma, de asemenea, un instrument de diagnostic diferenţial folosit ȋn cazul femeilor diagnosticate cu o masa pelvină. Este un reper ce combină rezultatele a doi marker tumorali: CA125și HE4.

Dintre mijloacele imagistice de diagnostic mai avem la îndemână diagnosticare prin RMN și/sau CT, care ne ajută să avem o imagine a leziunii și să putem orienta pacienta către medicul oncolog și către chirurgie.

 

În ce constau provocările în chirurgia cancerului de ovar? Explică Prof. Dr. Elvira Brătilă:

 

Chirurgia cancerului de ovar este un tip de chirurgie complexă, pentru că provocările bolii au multe implicații. Chirurgul este, în primul rând, cel care pune diagnosticul de certitudine, este cel care excizează și trimite piesa la anatomopatolog. Chirurgia cancerului de ovar este o chirurgie de teritoriu, pentru că de cele mai multe ori leziunile depășesc sfera pelvică. Nu te poți duce țintit. Trebuie rezolvate leziunile de pe intestine și țesuturile înconjurătoare implicate în procesul tumoral. Chirurgul trebuie să aibă toate aceste abilități, de a interveni  și în afara sferei pelvice”, a explicat prof. dr. Brătilă.

Chirurgia reprezintă o provocare și prin prisma complicațiilor post-operatorii, legate de amploarea actului chirurgical. Rezecţiile intestinale, rezecţiile unor vase, pentru că tumorile pot intrica axul vascular și apoi da complicații anestezice, toate acestea trebuie luate în calcul.

Sindromul ascitic este destul de frecvent, boala fiind extinsă abdominal se produce ascită, acumulare de lichid intra-abdominal și pacienta vine cu mărire de volum a abdomenului. Este și cel mai frecvent semn care trimite femeia către medic. Acest sindrom determină complicații pulmonare, prin comprimarea bazei plămânului. Pentru aceste paciente este necesară gimnastica pulmonară, tocmai pentru a deschide alveolele care au fost comprimate de destinderea abdomenului, prin ascensionarea diafragmului.

În contextual actual pandemic, pentru acești pacienți oncologici, managementul pre-operator, în timpul și post-operator implică o atenție sporită și protocoale foarte bine stabilite. Metodologia stabilită de INSP prevede testarea acestor paciente regulat,  în etapele pre-chirurgicale și post-chirurgicale. Fiind paciente tarate, din cauza imunodepresiei date de tratamentele oncologice și chimioterapice, vorbim de o categorie de pacienți extrem de vulnerabili, atât în contextual virusologic, cât și al bolii de fond.

Cancerele evoluează, în cazul cancerului de ovar evoluția este chiar fulminantă și riscul de recidivă este unul substanțial.  Dacă vorbim despre recidive, mai ales în acest context, medicul trebuie să cântărească foarte atent opțiunea de reintervenţie versus o altă terapie pentru a îmbunătăți prognosticul pacientei și mai cu seama calitatea vieții acestora.

“Se intervine, de pildă, în ocluziile intestinale, când tumora se dezvoltă  și obstruează intestinul. Este o urgență chirurgicală! Nu am ezitat să oferim această șansă, dar ne-am asigurat că putem  să oferim condiții sigure în toate etapele:  în saloane, în reanimare, în blocul operator. Pacientele stau mult internate, 7-10 zile. Trebuie să avem grijă la presiunea din sălile de operații.  Personalul trebuie   să fie foarte atent, pentru a minimiza riscurile. Orice destabilizare a acestor paciente aflate într-o stare precară, poate duce la complicații și poate fi chiar fatală”, a explicat prof. dr. Brătilă.

”Pacientele care se luptă cu această boală cumplită trebuie să știe că în actualul context pandemic au fost revizuite toate protocoale pentru a li se asigura acces și condiții sigure, premisele pentru un tratament de calitate și un personal medical atent la nevoile lor”, a adăugat ea.

”Femeile care trec prin acesta boală sunt femei curajoase. Ne străduim să îi asigurăm pacientei cea mai bună opțiune medicală și chirurgicală, să facem echipă cu medicul oncolog, pentru a îi oferi cea mai bună terapie și a îmbunătăți prognosticul bolii și calitatea vieții ei”, a mai spus medicul

Cancerul de ovar este o mare provocare, pentru paciente și medicii care le tratează. Rata de supraviețuire a crescut în ultimii ani, datorită mijloacelor de diagnostic și tratament chirurgical, mijloacelor chimioterapice disponibile în acest moment, astfel încât avem în România centre pluridisciplinare care tratează acest tip de cancer la standardul momentului de peste tot din lume.

Articolul precedentVIDEO – Spitalul ROL 2 – Interviu cu col. medic dr. Florea Costea, Comandantul spitalului
Articolul următorZiua Internațională a Copilului: Mesajele președintelui și premierului