Prelevarea de organe – legislatie

in Romania exista o legislatie privind prelevarea de organe de la donatori in moarte cerebrala: Titlul 6 din legea 95 privind reforma in sanatate, o lege a transplantului extrem de moderna si eficienta care a inglobat toate prevederile europene privind activitatea de transplant, o lege foarte flexibila. Pana acum au fost peste 200 de transplanturi de rinichi si ficat facute de la donatori in viata (de obicei rude de gradul I). Cei care doneaza cel mai usor organele sunt mamele, pentru a-si salva copii.

Se urmareste schimbarea acordului explicit si scris cu tipul de acord rezumat in care orice cetatean are timp in timpul vietii sa-si exprime intentia de a nu fi un donator de organe post mortem. Acest proiect de lege ofera posibilitatea ca aceasta optiune sa fie exprimata fie la un telefon gratuit, fie printr-o hartie scrisa, sau discutie cu familia, fie prin informarea medicului de familie. Orice modalitate care poate fi luata in calcul si credibila ca cetateanul nu a dorit sa fie un donator post-mortem. Se urmareste sa nu mai fie obligatoriu ca familia sa semneze un anumit formular tipizat ca este de acord cu prelevarea si ce anume sa se stipuleze. Este mult mai corect ca cetateanul sa dispuna de corpul sau in conditii decente si de a lua o decizie liber consimtita fara nici un fel de constrangere. Coordonatorii de transplant sunt foarte greu de gasit; trebuie sa ai o anumita structura si disponibilitate . Coordonatorul de transplant nu are voie sa inchida niciodata telefonul, sa nu fie ocupat niciodata. Nu intotdeauna se gasesc oameni disponibili la un asemenea efort – este motivul pentru care Romania dispune de un numar extrem de mic de coordonatori- in total sunt 7 coordonatori in toata tara.