Medic pediatru la „Salvaţi Copiii”, despre sindromul bebeluşului scuturat: Părinţi nepregătiţi psihologic, exasperaţi de plânsete, ajung să scuture copilul

0
452

Epilepsia sau întârzierile de vorbire şi inteligenţă pot fi efecte pe termen lung ale sindromului bebeluşului scuturat, sindrom cu ale căror manifestări vin la spital în România, anual, unul-doi copii.

Despre cum ajung părinţii să se manifeste violent asupra bebeluşilor, dar şi despre care sunt primele semne care alertează un părinte, am stat de vorbă cu prof. dr. Mihai Gafencu, directorul medical al Spitalului de Copii „Louis Ţurcanu” din Timişoara, medic pediatru voluntar la „Salvaţi Copiii” şi dr. Ciocea Bogdan, medic primar neurologie pediatrică, coordonator compartimentul Neurologie în cadrul Spitalului „Grigore Alexandrescu”.

Prof. dr. Mihai Gafencu, directorul medical al Spitalului de Copii „Louis Ţurcanu” din Timişoara, medic pediatru voluntar la „Salvaţi Copiii”, a declarat pentru Sănătatea.TV şi RoHealthReview.ro că România înregistrează anual unul-două astfel de cazuri, de copii cu sindromul bebeluşului scuturat, care ajung la spital.

În acest context, prof. dr. Mihai Gafencu a vorbit despre importanţa pe care o are pregătirea psihologică a viitorilor părinţi.

„Sunt părinţii care, uneori, exasperaţi de plânsete, de comportamentul unui copil, şi nepregătiţi psihologic cum trebuie, ajung să-i scuture, să-i trântească. În fiecare an, sunt şi în România unul-două cazuri. Categoric, este un abuz asupra copilului. Medical, munca trebuie completată de pregătirea părintelui, de cursuri pentru viitorii părinţi, de psihologi care să îi pregătească. Noi asta avem la ‘Salvaţi Copiii’, avem un centru de consiliere pentru părinţi tocmai pentru că ştim problemele părinţilor tineri care se trezesc cu un copil mic în casă şi care sub imperiul oboselii, al alăptatului, la mamă, problemele financiare ale familiei, pot să ducă părinţii la exasperare. Şi atunci, nefiind pregătiţi, unii nici nu conştientizează că îi fac rău scuturându-l. Alţii îl lovesc. Am avut fracturi de membre ca urmare a acestor lucruri, alţii îl trântesc şi îl lovesc la cap. La pediatrie nu ajung aceste cazuri, ajung la ortopedie, cu membre uneori rupte şi la neuropsihiatrie, cu consecinţele acestui sindrom”, a explicat medicul pediatru voluntar la „Salvaţi Copiii”.

El a completat că acest comportament al părinţilor nu este de condamant, vorbim despre nevoie sa consiliere şi pregătire pentru statusul de părinte.

„Părintele, exasperat cel mai des de plâns, neînţelegând copilul şi nefiind pregătit şi informat din timp asupra greutăţilor pe care le întâmpină copilul când nu ştie să comunice, plânge şi stă singur, ca mod de exprimare este agitat. El neştiind ce să facă îl scutură, ca urmare a legănatului transformat în ceva mult mai violent decât legănatul. Legănatul este un lucru cu care suntem obişnuiţi de mii de ani, dar este legănatul calm, cu gesturi blânde, cu un ritm care nu este isteric, dar la care, uneori, se ajunge, şi nu e bine să îi condamnăm, ci să înţelegem câtă nevoie de consiliere şi pregătire au pentru statusul de părinte. Noi nu ajungem părinţi învăţaţi, cum sunt mamiferele patrupede care au acest lucru în ei. Noi trebuie să fim învăţaţi. Suntem la o altă vârstă, într-un alt timp, nu este o filozofie. Sunt ţări în care se fac formări ale părinţilor. Şi noi avem Şcoala Părinţilor, la „Salvaţi Copiii”, încă din anii ’95-2000. Acum avem ONG-uri care se ocupă şi Centrul de consiliere pentru părinţi în Bucureşti, Iaşi, Timişoara, Târgu Mureş, unde pot să vină părinţii şi să-şi adreseze problemele de genul asta. Părinţii vin. Nu toţi conştientizează nevoile acestea, dar vin. Sunt unii care cer ajutorul în astfel de momente. Sunt şi cazuri extreme, precul abuzul de alcool, substanţe, care face ca părintele să nu conştientizeze şi să devină neatent, violent”, a explicat profesorul Mihai Gafencu.

Cum se produce sindromul bebeluşului scuturat

Dr. Ciocea Bogdan, medic primar neurologie pediatrică, coordonator compartimentul Neurologie în cadrul Spitalului Grigore Alexandrescu, a explicat pentru Sănătatea.tv şi RoHealthReview.ro, cum se produce sindromul bebeluşului scuturat în cazul copiilor mici.

„La bebeluşi, creierul nu umple toată cutia craniană, spaţiile dintre creier şi peretele de os al cutiei craniene este un pic mai mare şi atunci la zguduire, există nişte vase de sânge, nişte artere şi vene care trec între suprafaţa creierului şi cutia craniană. Acelea se pot rupe în timpul scuturării şi pot da sângerări, practic, în spaţiul dintre creier şi cutia craniană, nişte hematoame care pot fi mai mari, mai mici, pot fi de operat sau nu. Aceasta ar fi patologia generală.
Colegii neurochirurgi se ocupă mai mult de aceste cazuri. Copiii mai fac crize, convulsii”, a explicat medicul de la Spitalului Grigore Alexandrescu.

Potrivit acestuia, riscul apariţiei sindromului bebeluşului scuturat există până la maximum doi ani de la naştere, iar în principal, se poate produce în primul an de viaţă.

„Părinţii îşi dau seama că bebeluşul suferă de acest sindrom prin faptul că apar nişte semne că este presiune crescută în cutia craniană. Copilul începe să vomite, devine somnolent, starea de conştienţă începe să se deterioreze, pot să apară convulsii, iar acestea sunt lucruri care îi determină pe părinţi să vină la spital. Sunt lucruri foarte evidente. Acestea ar fi manifestările. Gravitatea sindromului bebeluşului scuturat contează foarte mult în funcţie de violenţa scuturării”, a afirmat Dr. Ciocea Bogdan.

Acesta a mai spus că „uneori, se întâmplă ca bebeluşii să fie scuturaţi din disperare. Am avut un caz cu o mamă care a crezut că copilul s-a înecat şi a încercat să îl scuture”, precizând că sindromul bebeluşului scuturat poate apărea, uneori, şi la scuturări de mică amploare.

În funcţie de hematoamene de la creier, medicul neurochirurg stabileşte dacă este sau nu nevoie de operaţie, a adăugat dr. Ciocea Bogdan.

Potrivit acestuia, gravitatea sindromului bebeluşului scuturat precum şi sechelele pe termen lung, depind foarte mult de la caz la caz, de copil, de vârsta lui, şi de violenţa actului şi dacă sunt scuturări repetate la o durată de timp.

Explicaţiile celor doi specialişti vin în contextul situaţiei din Danemarca, unde doi soţi români sunt în detenţie, ca urmare a faptului că bebeluşul lor nou născut a ajuns la spital, în stare gravă, cu sindromul bebeluşului scuturat.

 

 

Articolul precedentCare este gradul de pozitivare a testelor COVID-19 efectuate în ultimele 24 de ore
Articolul următorIsraelul renunţă la obligativitatea prezentării ”paşaportului” de vaccinare, în ciuda numărului record de îmbolnăviri