Infectiile determinate de Clostridium difficile pot fi provocate de consumul de antibiotice sau de spitalizare

Flora intestinala reprezinta un mediu in care se afla bacterii saprofite, care nu afecteaza functionarea organismului. Cu toate acestea, exista situatii in care flora intestinala se reduce semnificativ si astfel se constituie un mediu propice pentru aparitia infectiilor cu Clostridium difficile (ICD).

ICD apar in doua situatii, si anume prin distrugerea florei intestinale in urma administrarii de antibiotice si prin spitalizare (de la bolnavii cu aceasta infectie sau de la alti purtatori ai germenului, inclusiv personal medical), se precizeaza intr-un Ghid publicat de Centrul National de Supraveghere si Control al Bolilor Transmisibile (CNSCBT).

Totodata, ICD poate fi de origine nosocomiala, atunci cand debutul simptomelor are loc la mai mult de 48 de ore de la internare, pe parcursul internarii si la 28 de zile dupa externare; comunitara, in cazul in care debutul simptomelor are loc la mai mult de 8 saptamani

de la externare sau nedeterminabila, cand debutul simptomelor are loc intr-un interval de 4-8 saptamani de la externare.

Simptomatologia sugestiva pentru infectia cu Clostridium difficile o reprezinta diareea cu scaune lichidiene (uneori cu mucus si sange), extrem de mirositoare, care se pot asocia cu febra, dureri abdominale, greata, inapetenta (foarte rar varsaturi), dar care, in cele mai multe cazuri evolueaza favorabil. Cu toate acestea, exista insa si situatii de afectare severa a colonului, cand se poate ajunge la incetarea tranzitului intestinal (ileus) cu meteorism abdominal important, soc, insuficienta renala, degradarea functiilor altor organe, implicand un risc vital pentru pacient, se mai mentioneaza in Ghidul CNSCBT.

Existenta riscului de colonizare si a factorilor favorizanti ai acesteia constau in aparitia diareei nosocomiale fara alte cause, a diareei post-antibiotice, cu origine comunitara sau aparitiei acestora mai ales in cazul unui pacient varstnic, in sezonul rece. in plus, pacientul care a primit antibiotice, imunosupresoare sau antisecretorii gastrice sau persoana care nu apartine unui focar de boala diareica acuta din comunitate reprezinta alte situatii in care aceste infectii se pot manifesta.

Evolutia cazurilor de infectie cu Clostridium difficile depinde de cateva aspecte, printre care severitatea episodului de colita, dar si starea anterioara de sanatate a pacientului. in prima situatie, severitatea ridicata este evocata de aparitia febrei, a frisoanelor, a semnelor de soc, a semnelor de ileus sau de peritonita, de rezultatele analizelor de sange (leucocitoza sau cresterea numarului de celule albe, cresterea nivelului creatininei serice cu minimum 50% fata de nivelul bazal, cresterea nivelului lactatului seric) sau de prezenta unei infectii bacteriene sistemice simultane.

Pacientul cu ICD trebuie sa stie ca exista riscul de a contamina alte persoane in timpul acestui eveniment – Clostridium difficile rezista mult timp pe mainile acestuia (atat timp cat nu sunt bine spalate cu apa si sapun), dar si pe obiectele din jurul pacientului, pe echipamente medicale (atat timp cat nu sunt dezinfectate cu substante care contin clor sau care elibereaza oxigen). si acest lucru se intampla pentru ca solutiile alcoolice pentru igienizarea rapida a mainilor nu distrug Clostridium difficile. De aceea, pentru a preveni aparitia altor cazuri de ICD, pacientul, membrii de familie, vizitatorii sai si personalul medical care il ingrijeste trebuie sa isi spele mainile la iesirea din camera pacientului.

Un sfat important pe care Ghidul il are pentru pacienti se refera la consumul de antibiotice – Pentru a reduce riscul de a avea ICD luati antibiotic doar atunci cand este justificat si prescris de un medic; nu insistati sa vi se prescrie sau sa obtineti antibiotice fara prescriptie din farmacii. Pentru orice prescriptie de antibiotic primita intrebati medicul daca este absolut necesara.