Andreea Ionescu, o tânără din Câmpulung, infectată cu COVID-19, ale cărei singure simptome de boală sunt pierderea gustului și a mirosului, a povestit pentru Sănătatea TV și RoHealthReview, experiența pe care o trăiește în Spitalul Municipal Câmpulung Muscel, acolo unde fost internată recent.

Cum ai descoperit că ai COVID-19?

Miercuri am făcut testul, joi a ieșit pozitiv, dar probabil că am COVID de o săptămână și ceva. Am făcut testul al cerere la Spitalul Municipal Câmpulung Muscel. Miercuri, 29 iulie, am făcut testul, am stat toată ziua în casă. Joi la 12.30 am primit rezultatul prin telefon și mi s-a spus să sun la ambulanță. Au venit și m-au luat cu ambulanța, fără izoletă. Testul l-am făcut la cerere, după trei zile fără gust și miros. Colegii insistau că nu am gust și miros pentru că folosisem destul de multe picături de nas. Dar marți seara am vorbit la telefon cu o prietenă asisitentă, când a auzit că vorbesc pe nas a insistat să îmi fac testul. Joi la 12.00 am ieșit pozitivă și la 15.00 eram internată deja după un set complet de analize la sânge, tomograf la plămâni și EKG. Toate sunt bune. O să stau acasă în izolare zece zile și apoi o să repet testul la cerere. La internare, ambulanța m-a lăsat la urgență și acolo mi s-a făcut EKG, tensiune, glicemie, tomograf toracic și mi s-a recoltat destul de mult sânge. Medicul de aseară, mi-a spus că a văzut tomograful și este ok. Vreau să cred că dacă era ceva în neregulă mă anunțau. Nu aș putea crede că dacă află vești proaste, nu anunță pacientul.

Cum sunt condițiile din spital?

Condițiile sunt relativ ok. E mizerie, nu se face nicio dezinfecție. Pe secție suntem trei în salon. Eu și două asistente din spital.

Oamenii sunt grav bolnavi, zilnic mor. Sunt oameni dependenți de oxigen aici. Eu sunt pe secția de contagioase, un corp separat al spitalului. Secția de ATI este în spital, 12 paturi, toate pline. Noaptea a fost grea. Una dintre colegele mele de salon se simte rău și nu a putut să doarmă. Eu am dormit în două ture destul de bine. Este patul defect, cu partea de la cap ridicată , am dormit fără pernă pentru că astfel aș fi avut toată coloana strâmbă. Oamenii tușesc, se poartă mască și în somn și repet, se moare. Eu mă simt bine, dar mi-e somn. Abia aștept să plec acasă.

Care este starea ta de spirit?

Nu sunt speriată. Din păcate, virusul ăsta ia pe oricine, fără nicio regulă. Tineri, bătrâni, nu există mod de a anticipa modul de lucru al virusului. Așa că nu mă sperie. Râd cu colegele de salon, am împărțit cafea, la noi trei, starea este destul de bună. De ieri , de când am ajuns, nu a murit nimeni, dar chiar înainte să ajung, murise soțul unei paciente care e încă pe secție. Acum se va pensiona. E destul de supărată că nu știe dacă poate să meargă la înmormântarea soțului.

Ce tratament ai primit?

Dexametazonă și un anticoagulant, câte o doză din fiecare. Medicii nu vin. Un singur medic a fost ieri la ora 19.00, dar nu a făcut decât să îmi pună întrebări.

Revenind la condițiile din spital, aveți voie să ieșiți afară sau stați doar în saloane?

Avem voie să ieșim, eu sunt fumătoare, pot să ies la țigară. Mă gândesc să mă las de virus, nu de fumat. Când m-am internat, am găsit o colegă în cameră. A mai venit o doamnă care se simte rău la câteva ore. Ambulanțele nu se aud pentru că nu mai vin cu sirena.  Spitalul este ocupat la capacitate maximă.
Toată lumea este perfect echipată, niciun risc. Își dezinfectează birourile de două-trei ori pe zi, Doar pe secție nu se fac dezinfectări. Eu am dezinfectat singură patul meu și în jurul lui.
În saloane nu este cald, orașul este la munte și este răcoare oricum. Avem două băi, una cu duș, una cu cadă, relativ curate. Primim trei mese pe zi, la cină am primit paste cu brânză. Apă primi pachet adus de apropiați, la poartă. La ora 12 și 18.00 se face distribuirea pachetelor primite pe secții. Mâncarea este fără sare. Primim o pâine feliată pe zi, vine ambalată individual. Eu nu mănânc, primesc pachet.

Cât de des vine medicul?

Nici doamna care se simte mai rău nu este vizitată mai des de medic, ci doar la tratamentul normal. Nu vine nimeni decât dacă intri în șoc, dacă țipi.  Asistentele nu stau echipate. Se echipează doar înainte de tratament. Tratamentul se dă la ore fixe 05.30, 9.00, 17.00.

Pe secția de ginecologie, fetele sunt închise în cameră cu cheia, una în salon, vizita dimineața și apoi încuiate. Nu există un buton pentru situații de urgență.

Când crezi că te vor externa?

Nu știu când voi fi externată. Au spus că dacă rămân asimptomatică pot cere să fiu externată. Voi alege să plec, pentru confort, pentru liniște. Probabil că dacă aveam simptome urâte, aș fi vrut să rămân. Dar dacă mă simt bine, nu depind de tratament, nu are sens să țin patul ocupat. Voi repeta testul, la cerere, în șapte zile.
Medicul de aseară mi-a spus că îmi vor da doar paracetamol, văd totuși că la 05.00 dimineață mi-au adus tratament.

Cum te vei organiza acasă?

Voi sta singură acasă încă șapte zile. Copilul rămâne la părinții mei, ei nu au simptome. O să scot gunoiul la ușă. Un coleg îmi va lua gunoiul cu mănuși și îl va duce la tomberon. Același coleg îmi va face cumpărăturile și îi voi transfera banii pe card. Chestia asta se va întâmpla o dată la două-trei zile, în funcție de nevoi. Dar sunt prevăzătoare: am acasă conserve de ton, roșii, zarzavat și verdețuri și carne în congelator. Am făină, cafea, lapte vin. Ar fi vorba doar despre pâine și ouă.

Nota redacției:
Andreea Ionescu a fost externată sâmbătă și va sta acasă, în izolare.  A ținut să precizeze că personalul a fost drăguț, iar medicul a venit și și-a cerut scuze că nu a ajuns mai devreme.  “M-a asigurat că dacă ar fi fost ceva în neregulă cu analizele, ar fi venit urgent!”.