CMR: Fiecare cetățean este un actor complet în lupta împotriva epidemiei de COVID-19

0
71

Fiecare cetățean este un actor (participant) complet în lupta împotriva epidemiei de COVID-19. Este mesajul transmis de dr. Gheorge Borcean și prof. dr. Emanoil Ceaușu, într-un material de opinie publicat pe site-ul Colegiului Medicilor din România.

”Respectarea izolării necesită (se bazează pe) respect și solidaritate față de celălalt. Epidemia le oferă fiecăruia abilități de a proteja persoana și mediul său. Incivilitatea poate duce la un comportament dăunător, care are consecințe grave asupra epidemiei potențial fatale. Se referă, pe lângă nerespectarea izolării, la cumpărături (achiziții) disproporționate în magazinele care comercializează produse de primă necesitate, comportament inacceptabil față de persoane expuse și potențial contaminante (în domeniul sănătății, alimentației, protecției civile și militare). Furtul unei măști sau al unui respirator poate fi interpretat ca punere în pericol criminal a altora. Fiecare dintre noi construiește pe această experiență de viață, după Covid-19 pentru generațiile viitoare”, subliniază ei.

În statul de drept al unei democrații, factorul de decizie este politic, nimic altceva decât politic, potrivit lor.

Ad in title

”Experiența participativă și conștiința cetățenească sunt pentru el un atu de guvernare, cu atât mai util cu cât el ține seama de evoluția stării de cunoaștere în cursul crizei sanitare (de sănătate) și a resurselor alocate. Decidentul va trebui să se asigure că nicio verigă slabă în lanțul de sănătate și în lanțul economic (esențial, apoi necesitate primară) nu perturbă planul său de acțiune, care se adaptează constant. Când COVID-19 pune în tensiune anumite principii etice care fundamentează drepturile omului, aceste aceleași principii în prim-planul cărora stă primatul persoanei îi vor permite să aleagă cea mai puțin rea și cea mai umană soluție care există pentru sănătatea noastră și pentru economia noastră”, atrag atenția autorii.

În consecință, această experiență ca nicio alta timp de un secol, nu va mai putea evita un plan național și european de apărare împotriva următoarei pandemii virale, afirmă autorii materialului. Acestea vor beneficia de convergența noilor tehnologii emergente în domeniul sănătății, de cele ale ingineriei asupra oamenilor (modificarea genomului viral, inteligența artificială, nanotehnologii și robotică) și cele ale Big Data (algoritmi, utilaje, aplicații pe mobil și altele, secvențiere genomică). Bioetica și drepturile omului vor rămâne totuși un instrument esențial pentru guvernarea fiecărei crize de sănătate, consideră ei.

Față de o epidemie virală avem nevoie de o combinație de măsuri atât preventive cât și de precauție. Diferența dintre cele două este esențială.

Prevenirea răspunde unui risc dovedit. Abordarea sa este rațională în funcție de starea de cunoștințe și prin urmare de expertiza cunoscătorilor: oameni de știință în cauză, medici. Este cazul vaccinării și chiar al anumitor tratamente curative ale căror efecte asupra contagiozității sunt dovedite.

Precauția anticipează un risc presupus într-o abordare, în esență irațională, sub responsabilitatea factorului de decizie politică, înconjurat de experții în materie. Poate fi vorba de politici de depistare precum și de izolare sistematizată, dar și de planuri de acțiune pregătitoare pentru apariția unei epidemii severe.

 

Pe ce principii etice se pot baza prevenirea și precauția?

 

Primul dintre acestea este primatul persoanei. Acest principiu, consacrat în Codul nostru civil, prevalează în toate etapele epidemiei. Pentru a utiliza articolul 2 din Convenția Consiliului Europei pentru Drepturile Omului și Biomedicină (cunoscută sub numele de Convenția Oviedo), singurul instrument juridic obligatoriu pentru țările care au ratificat-o (România 2015): „Interesul și binele ființei umane trebuie să prevaleze asupra singurului interes al societății sau al științei”. Respectul față de persoană și demnitatea acesteia este esențial, indiferent de nivelul și stadiul îngrijirii ei.

Alte trei principii sunt esențiale:

principiul non-maleficenței (a nu face rău) legat în special de transmiterea agentului viral (între oameni, animale-om și orice ar pune in pericol pe altul)

principiul solidarității legat de caritatea în contextul unei crize sanitare

principiul justiției, cum ar fi accesul echitabil la îngrijiri, care este deosebit de tensionat în caz de debordare a mijloacelor sanitare. Ține cont de nevoile de sănătate și resursele disponibile (Convenția Oviedo, art.3)

Anunțarea unei epidemii virale și a fortiori a unei pandemii, prezintă rapoarte despre mijloacele disponibile, datele obținute despre noul virus și puterea sa patogenă, observarea continuă a datelor epidemiologice (la nivel mondial în caz de pandemie).

Capacitatea mutagenă a virusului are impact asupra imprevizibilității agresivității și a contagiozității sale. Nu este niciodată aceeași de la o epidemie la alta și poate varia în cadrul aceleiași pandemii.

Aici este dificultatea pentru un Stat de a se pregăti pentru următoarea epidemie în numele principiului precauției și de a anticipa repercusiunile sale economice.

Cel mult, poate organiza mobilizarea sanitară, industrială, economică și socială în anticiparea unei „stări de război” epidemice, pe baza celor 4 principii etice menționate. Întrucât virusul nu are frontiere, o organizare sanitară și economică planificată la scară europeană nu poate decât să consolideze lupta împotriva pandemiei.

 

Cunoștințele de bază esențiale

 

Un virus  poate fi cel mai viclean și cel mai contagios dintre agenții infecțioși.

Modul său de acțiune este unic: își introduce genomul în cel al celulei pe care o infectează şi o folosește pentru multiplicarea sa. Cu cât este mai mult virus într-un organism, cu atât implică mecanismele de apărare ale organismului infectat, uneori în mod excesiv.

De asemenea, virusul prezintă şi posibilitatea modificării genomului său (capacitate mutagenă) având ca urmare un potențial agresiv schimbat.

Izolarea sanitară.

A priori, izolarea sanitară constă în izolarea persoanelor infectate de ceilalți pentru a-i trata și a-i împiedica să-i contamineze pe cei apropiați. Această convergență de interese ale individului și ale societății este asociată cu interesul științei responsabilă cu identificarea contaminării cu virusul în cauză (teste directe și indirecte).

În caz de imposibilitate de depistare (absența testelor sau testele nu sunt disponibile) și din cauza unei periculozități virale deosebite, izolarea se poate extinde la întreaga populație expusă epidemiei, în afară de cerințele din necesități de bază (sănătate, alimente, igienă, protecție civilă și militară, resurse financiare). Purtarea unei măști este, de asemenea, un instrument eficient de protecție față de virus și față de purtătorii sănătoși.

Izolarea sanitară poate face parte din alte izolări care exacerbează (accentuează) problemele de sănătate publică: în unitățile medico-sociale, cum ar fi stabilimente pentru persoane vârstnice dependente, spitale și case de pensionare, în închisorile supraaglomerate, în alte situații ocazionale (nave de croazieră, transport aerian, călătorii de afaceri sau turistice).

 

Testele legate de virus

 

Există mai multe teste legate de virus:

  • Testul direct care identifică genomul viral în celulele infectate, a căror prelevare se efectuează pentru SARS Cov-2, la nivel nazofaringian, salivar și bronhic.
  • Testul indirect pentru anticorpi specifici împotriva SARS Cov-2 în sângele persoanelor care ar fi putut fi în contact cu virusul și au fost imunizate
  • Măsurarea încărcăturii virale poate fi efectuată numai în cazul unui test direct pozitiv. Acesta relevă prezența virusului la orice persoană infectată, indiferent dacă este simptomatică sau asimptomatică, în special la începutul infecției virale și mai puțin în formele severe avansate de insuficiență respiratorie.

Căutarea serologică a anticorpilor anti- SARS Cov-2 este de interes ulterior, mai ales atunci când virusul nu mai este detectabil. Durata imunității naturale este imprevizibilă, variabilă în funcție de individ.

 

Sfârșitul epidemiei

 

Strategia de dezizolare este complexă, multi-parametrică, pentru a evita o revenire epidemică.

Ea se bazează pe considerente sociale, economice și bineînțeles din punct de vedere al sănătății.

Ea poate să recurgă la depistarea imunității virale, la prelungirea perioadei de izolare a persoanelor neimunizate și a celor mai vulnerabile, și la date epidemico-geografice (big data).

Dezizolarea nu poate fi decât progresivă, organizată și solidară, subliniază autorii.

 

 

Articolul precedentGabriela Firea: Cadrele medicale din București vor beneficia de 6.000 de teste rapide donate de o campanie
Articolul următorAlte șapte decese cauzate de COVID-19 au fost anunțate de Grupul de Comunicare Strategică