Ambalajele alimentare contin anumite substante chimice care duc la pierderea eficientei unor vaccinuri precum cel antitetanos si cel antidifteric, potrivit unui studiu al oamenilor de stiinta americani.

Perfluoruratii sunt substantele care reduc efectul vaccinurilor copilariei si care sunt folositi pe o scara tot mai larga in fabricarea ambalajelor alimentare. De asemenea aceste substante se regasesc si in compozitia mochetelor, a tigailor de teflon si a pungilor de popcorn pentru microunde.

Concluziile studiului realizat intre anii 1999 si 2001, au aratat ca acei copii expusi substantelor chimice din ambalajele alimentelor, in viata intrauterina sau in primii ani de viata au avut o imunitate mai redusa in fata tetanosului si difteriei.

Cercetatorii au analizat rezistenta copiilor in fata celor doua boli infectioase dupa vaccinarea lor, mai intai la cinci ani si apoi la sapte ani. Astfel oamenii de stiinta au ajuns la concluzia ca nivelul anticorpilor din vaccinuri este cu atat mai redus cu cat concentratia substantelor chimice este mai mare in sange. Prin urmare cand numarul anticorpilor este redus, acestia nu pot asigura o protectie indelungata impotriva infectiilor.

Tetanosul este o boala infectioasa care afecteaza sistemul nervos. Aceasta boala se manifesta prin spasme musculare, care pot duce la asfixiere si la deces in cele mai grave cazuri. Bacilul care declanseaza tetanosul se gaseste in sol si se poate raspandi prin fecalele contaminate ale animalelor si ale oamenilor, iar ranile, arsurile , degeraturile si fracturile deschise favorizeaza dezvoltarea acestui bacil.

Ca si tetanosul, difteria este o boala infectioasa insa mult mai contagioasa. Ea se transmite prin tuse si prin stranut si are ca si simptome raguseala, tusea uscata, febra, astenia, umflarea regiunii submandibularea si cervicale anterioare, secretii nazale purulente, precum si frecventa cardiaca marita si leziuni pe piele.