Tulburarile de comportament alimentar – Dr. Radu Ionescu: Pacientul refuza sa se hraneasca si sa bea lichide – se vede obez

0
24

Comportamentul alimentar este influentat de mai multi factori – senzatia de foame, dispozitia emotionala, senzatia de satietate (de prea plin), societate, statut financiar, cultura, dar si psihicul nostru. in acest sens, pot aparea tulburari de comportament alimentar care pun in pericol starea de sanatate a persoanei si chiar statusul ei vital.

Dr. Radu Ionescu-Mihaita, Medic primar psihiatrie, Centrul Medical de Diagnostic si Tratament Ambulator al Ministerului Afacerilor Interne „Dr.Nicolae Kretzulescu” explica principalele mecanismele si efectele acestor tulburari de comportament alimentar, printre care perceperea inadecvata a anumitor segmente ale corpului si efectele secundare instaurate rapid dupa infometare. Specialistul precizeaza ca desi slabeste foarte mult, pacientul cu o tulburare de comportament alimementar refuza sa se hraneasca si sa bea lichide, pentru ca inca se considera obez.

„Dupa un asemenea istoric pacientul este deshidratat, slabit, intr-un dezechilibru hidro-electrolitic si cu foarte putine kilograme. Adesea un schelet. si-ajunge sa fie dus la camera de garda si ulterior la sectia de terapie intensiva. (a€¦) Pentru ca acesti pacienti refuza sa se alimenteze sau sa bea lichidea€¦ considerand chiar asa schelet cum sunt, casectici, ca de fapt sunt inca obezi”, subliniaza Dr. Radu Ionescu-Mihaita.

Ad in title

in depistarea tulburarilor de comportament alimentar un rol il au si familia si prietenii – cei din jurul pacientului. Acestia sunt primii care vor sesiza semnele unei astfel de tulburari – pierderea in greutate, astenia, oboseala persoanei respective. Specialistul indica, insa, faptul ca pacientul frecvent isi neaga boala.

„Initial, un astfel de pacient isi ascunde boala. Deci nu scoate in evidenta, nu recunoaste ca e ceva in neregula cu el. Se ascunde. Evita sa manance gasind tot felul de scuze si motive, se duce singur si isi provoaca singur senzatia de voma, inghite singur laxative sau purgative si, aparent, are o existenta normala. Ceea ce constata cei din jur este pierderea succesiva in greutate, scaderea in greutate si starea de astenie sau de oboseala pe care o manifesta. Probabil asta ii si ingrijoreaza. Dar pacientul niciodata nu recunoaste ca are o problema cand sufera de o astfel de boala”, a mai precizat Dr. Radu Ionescu-Mihaita.

Specialistul subliniaza ca abordarea terapeutica trebuie sa fie axata pe bolnav, pentru ca are nevoie de ajutor – e slabit, deshidratat, dezechilibrat metabolic si hidroelectolitic. Astfel, pe langa un tratament farmacologic, pacientul cu o tulburare de comportament alimentarare nevoie si de un tratament suportiv – pentru a-i echilibra deficitele – si de un tratament de tipul psihoterapiei.

„si tratamentul este atat farmacologic, cat si suportiv, adica sa-i echilibram deficitele pe care le are, cat si un tratament de tipul psihoterapie, in care sa reusim sa-i modificam aceasta imagine eronata despre sine si sa se accepte asa cum este, sa inteleaga ca ceea ce se intampla cu el nu este ceva normal si sa ajunga intr-o linie de echilibru. Numai ca acest demers este un demers destul de dificil si se desfasoara lent. in timpul acestui demers terapeutic, cel mai important lucru este sa nu-l pierzi pe pacient, pentru ca este foarte slabit, este foarte obosit, estedezechilibrat metabolic si electrolitic si atunci interesul se transfera in mentinerea functiilor vitale, care nu se poate face decat intr-un serviciu de terapie intensiva pentru un pacient ajuns in stare critica”, a explicat Dr. Radu Ionescu-Mihaita.

in ceea ce priveste interventia unui medic sau adresabilitatea la un specialist, pacientul cu o tulburare de comporament alimentar o va realiza cand sunt simptome grave. De asemenea, specialistul explica riscul crescut de recidiva al tulburarilor de comportament alimentar. in acest context, Dr. Radu Ionescu-Mihaita a precizat ca in tratamentul unui astfel de pacient implica munca in echipa multidisciplinara.

„(a€¦) Exista riscul si de a recidiva. Din acest motiv, tratamentul trebuie facut in echipa terapeutica. Initial, cel mai important rol il are medicul de terapie intensiva, urmat de psihiatru si se incheie cu psihologul. Terapia sau psihologului sau psihoterapia este cea care va avea cea mai lunga durata. De asa maniera incat toate schemele cognitive patologice sau dizarmonice pe care le are individul respectiv, felul eronat in care percepe realitatea sa poata fi remodelat. Ca sa se accepte pe sine insusi asa cum este, sa inteleaga acest lucru si sa nu mai ajungem in situatia anterioara”, a mai declarat specialistul.

Articolul precedentIngrijirile paliative, o necesitate pentru imbunatatirea calitatii vietii pacientilor cu cancer
Articolul următorProtestele medicilor continua cu pichetarea Ministerului Muncii