Spitalul Judeţean Timişoara continuă demersurile pentru reluarea activităţii de transplant renal, sistată în anul 2006 deoarece, odată cu aderarea României la Uniunea Europeană, protocolul nu mai respecta noile cerinţe.

Pionieratul transplantului renal în România îi aparţine medicului timişorean Petru Drăgan, care a efectuat un transplant de la donator decedat în 1981. Chirurgii timişoreni spun că atunci când s-a făcut acea intervenţie au fost anumite reguli, dar acum există o Lege a transplantului.

Managerul Spitalului Judeţean Timişoara, doctorul Raul Pătraşcu, a declarat pentru Agerpres că realizarea şi acreditarea centrului de transplant renal va presupune un stagiu de pregătire şi schimb de experienţă al echipei de transplant de aici la un centru similar din Spania, urmat de o vizită a specialiştilor spanioli pentru a asista intervenţiile medicilor români, dar şi îmbunătăţiri ale proiectului privind infrastructura centrului.

„Secţia de urologie a spitalului nostru este unica din judeţ, iar noi îi tratăm aici şi bolnavii care vin inclusiv din alte judeţe. Lucrările pentru reluarea activităţii de transplant continuă într-un ritm bun. Am făcut câteva modificări (la proiect – n.r.) pentru a moderniza circuitele necesare, pentru a crea un adevărat centru de transplant renal, întrucât cele pe care le-am găsit nu erau corespunzătoare. În acelaşi timp, noi am lucrat în toată perioada aceasta, pe lângă activitatea COVID, la mai multe proiecte. În privinţa reluării activităţii de transplant renal, vorbim despre un proiect pe termen mediu şi lung. Mai este puţin de lucru la infrastructură, am găsit îmbunătăţiri care se pot face la lucrările existente. De exemplu, pentru transplant avem nevoie de un circuit separat al pacientului transplantat, dinspre secţia de transplant către blocul operator. În luna noiembrie noi am început un proiect cu Banca Mondială, care cuprinde un centru de mari arşi şi blocul operator, care vor fi conectate cu corpul spitalului judeţean”, a afirmat Raul Pătraşcu.

Pentru separarea circuitelor medicale, se va realiza unul aparte pentru pacienţii de transplant, care va fi, cel mai probabil, sub forma unui lift exterior.

Chirurgii universitari din Timişoara susţin că se impune reluarea activităţii de transplant din municipiu, cu atât mai mult cu cât la Spitalul Judeţean exista, înaintea pandemiei SARS-CoV-2, o activitate de prelevare de organe destul de susţinută. În acelaşi timp, pacienţii din zona de vest a ţării aşteaptă pe listele altor spitale din ţară, iar unii decedează între timp.

Cel de-al doilea organ care ar putea fi transplantat la Timişoara este ficatul. La Spitalul Municipal din Timişoara a existat un compartiment de transplant hepatic, dar care nu mai este funcţional de mai bine de un deceniu. Ultimele intervenţii de acest gen s-au limitat la ”ciupirea” de ţesut din ficat pentru biopsii şi stabilirea exactă de diagnostice. În a doua jumătate a secolului trecut, doctorul Vladimir Fluture de la Timişoara a făcut parte dintr-o echipă care a efectuat primul transplant experimental de ficat.

La Institutul de Boli Cardiovasculare din Timişoara, programul de transplant cardiac a fost organizat din 1997, rezultatul fiind prima recoltare de cord pe plan local, cu intervenţia de transplant realizată la Târgu Mureş în ianuarie 2000, iar în luna mai a aceluiaşi an a fost efectuat la Timişoara primul şi singurul transplant de cord, la un tânăr de 16 an. În prezent, programul de transplant este sistat.

În anul 2001, prof. dr. Margit Şerban de la Spitalul de Copii „Louis Ţurcanu” din Timişoara a efectuat primul transplant medular, iar în anul 2004, transplantul de celule stem a fost efectuat pentru prima dată, pentru o afecţiune a miocardului, la Institutul de Boli Cardiovasculare Timişoara, de către prof. dr. Ştefan Drăgulescu şi prof. dr. Virgil Păunescu.