Din cauza lipsei spațiilor de depozitare adecvate și a infrastructurii de valorificare, centrele de transfuzii din țara noastră sunt nevoite să arunce între 20.000 și 60.000 litri de plasmă anual, se arată în raportul „Plasmă pentru România”, realizat de Observatorul Român de Sănătate la cererea Asociației Române a Pacienților cu Imunodeficiențe Primare (ARPID).

În același timp, România nu colectează plasmă pentru fracționare și este dependentă de importul medicamentelor derivate din plasmă, potrivit aceleiași surse.

Raportul mai arată că tratamentul cu medicamente din această clasă reprezintă singura alternativă terapeutică pentru numeroase boli genetice. Îmbunătățirea ratei de diagnostic a acestor boli va duce la creșterea semnificativă a necesarului pentru aceste medicamente. Cel puțin 20.000 de români ar putea ajunge să depindă exclusiv de tratamentul cu medicamente derivate din plasmă.

Raportul „Plasmă pentru România” mai arată că, în prezent, capacitatea de colectare a plasmei pentru fracționare în Europa acoperă doar 63% din necesar.

„Cu toate că Europa deține o capacitate de fracționare mai mare decât Statele Unite ale Americii (SUA), producția de medicamente derivate din plasmă la nivel european este dependentă de plasma importată din SUA. Estimările asupra necesarului medicamentelor derivate din plasmă din următorii ani arată o creștere semnificativ mai mare a acestui necesar în SUA față de Europa. În lipsa creșterii proporționale a capacității de colectare a plasmei, țările europene vor fi incapabile de a asigura medicamente derivate din plasmă pacienților care au nevoie de ele. Țările precum România, care nu colectează plasmă pentru fracționare și depind exclusiv de importul medicamentelor derivate din plasmă, se află într-o poziție extrem de vulnerabilă. În lipsa unor măsuri urgente, România va ajunge în situația de a importa medicamente derivate din plasmă în cantități insuficiente și la prețuri exorbitante, lăsând bolnavi fără nici o posibilitate de tratament”, se arată în Raport.

Potrivit aceleiași surse, medicamentele derivate din plasmă sunt esențiale atât pentru tratamentul unor afecțiuni acute amenințătoare de viață, cât și pentru tratamentul pe termen lung al unor boli genetice rare cu impact major asupra stării de sănătate a persoanelor afectate, dar și asupra membrilor familiei acestora. Importanța acestor medicamente este recunoscută inclusiv de Organizația Mondială a Sănătății (OMS), care a inclus imunoglobulinele, serurile hiperimune (anti-D, antitetanos și anti-rabie) și factorii de coagulare VIII și IX pe lista model a medicamentelor esențiale1,2. Conform OMS, medicamentele esențiale sunt selectate luând în considerare prevalența bolilor, gradul de relevanță pentru sănătatea publică, dovezile clinice de eficacitate și siguranță, alături de aspecte ce țin de preț și cost-eficiență.

„Medicamentele derivate din plasmă oferă un beneficiu semnificativ atât din punctul de vedere al creșterii speranței de viață, cât și din perspectiva creșterii calității vieții bolnavilor. Spre exemplu, odată cu adoptarea tratamentului de substituție cu factori de coagulare pentru hemofilie, speranța de viață a bolnavilor a ajuns aproape la nivelul celei a populației generale3. Prin prisma reducerii episoadelor infecțioase în cazul bolnavilor cu imunodeficiențe primare, tratamentul cu medicamente derivate din plasmă crește semnificativ calitatea vieții pacienților și previne costurile suplimentare pentru sistemul de sănătate, generate de internări frecvente și tratamente antibiotice de lungă durată”, se arată în același raport.