Nivelul ridicat de troponină, asociat cu un risc crescut de deces

„Concentrațiile de troponină cardiacă (cTn) peste limita superioară a normalului recomandată de producător (ULN) sunt frecvent observate la pacienții din spital fără o prezentare clinică compatibilă cu infarctul miocardic de tip 1, iar semnificația acestui lucru este incertă” – se menționează în introducerea unei cercetări publicate online în publicația Heart referitoare la nivelul ridicat de troponină, o proteină utilizată în mod normal pentru a exclude posibilitatea unui atac de cord la pacienții cu dureri în piept dar care poate semnala însă un risc crescut de deces din orice cauză în următorii doi ani, chiar și în absența unei boli cardiovasculare cunoscute sau suspectate; studiul îi determină pe cercetători să sugereze că troponina ar putea avea, prin urmare, un rol de indicator mai general al supraviețuirii pe termen mediu.

Conform cercetătorilor, nivelurile ridicate de troponina cardiacă sunt adesea observate la pacienții din spitale care nu au semne specifice de atac de cord dar semnificația clinică a acestui lucru nu a fost niciodată clară iar pentru a explora acest fapt au urmărit evoluția a 20.000 de pacienți internați într-un spital universitar cărora li s-a făcut un test de sânge, din orice motiv, între iunie și august 2017, indiferent de indicația clinică inițială; vârsta lor medie era de 61 ani, peste jumătate (53%) fiind femei.

Rezultatele observației

Conform studiului, din cei 20 000 pacienți incluși în analiză, 18.282 dintre aceștia (91,4%) nu au avut o indicație clinică pentru testarea troponinei I cardiace (cTnI). „În total, 2825 (14,1%) pacienți au murit la o medie de 809 zile. Mortalitatea a fost semnificativ mai mare dacă concentrația de cTnI a fost peste LSN (45,3% vs 12,3% p<0,001 log rank). Analiza Cox multivariabilă a demonstrat că concentrația de log ₁₀ cTnI a fost asociată independent cu mortalitatea (HR 1,76 (95% CI 1,65 până la 1,88)). Analiza de reper, excluzând decesele în decurs de 30 de zile, a arătat că relația dintre concentrația de cTnI și mortalitate a persistat” concluzionează autorii. Aproape jumătate dintre pacienți (9345; 47%) erau ambulatori; aproape un sfert (4947; 25%) erau internați iar 28,5% (5708) au fost cazuri de urgență. 

Potrivit datelor cercetării, pacienții au prezentat riscuri de deces de patru ori mai mari dacă rezultatul testului de troponină cardiacă a fost ridicat (45%) decât cei ale căror rezultate ale testelor au scăzut în intervalul normal (12%); o analiză ulterioară care a luat în considerare vârsta, sexul, locația spitalului și starea rinichilor au arătat că un nivel anormal de ridicat al troponinei cardiace a fost asociat în mod independent cu un risc crescut de deces cu 76%, nu numai din cauza bolilor cardiovasculare, ci și a altor cauze iar cea mai frecventă cauză de mortalitate a fost cancerul (1308, adică 46%), urmat de bolile cardiovasculare (363 cazuri reprezentând 13%). Autorii notează că după excluderea deceselor care au avut loc în decurs de o lună, un parametru utilizat pentru a defini probabilitatea ca aceasta să fie asociată cu motivul spitalizării, legătura dintre troponina cardiacă și riscul crescut de deces, a persistat, ceea ce indică faptul că această asociere nu a fost determinată doar de un risc de mortalitate pe termen scurt.

Fiind vorba despre un studiu observațional, nu se pot trage concluzii ferme despre cauză și efect și, în plus, cercetătorii recunosc câteva limitări ce includ faptul că cercetarea a fost realizată la un spital și că factorii potențial influenți, cum ar fi informațiile personale și condițiile concomitente, nu erau cunoscute. „Acest studiu sugerează că troponina cardiacă poate avea un rol mai general ca marker al prognosticului pe termen mediu, în afara atacului de cord”, concluzionează ei.

„Sunt necesare cercetări suplimentare pentru a confirma aceste constatări în mai multe setări și pentru a evalua dacă orice intervenție poate ajusta riscul crescut demonstrat”, conchid specialiștii.