
Ordinul privind aprobarea condiţiilor de acordare şi a tipurilor de servicii de psihologie publice conexe actului medical adresate pacienţilor oncologici a fost publicat în Monitorul Oficial.
Vă prezentăm textul Ordinului publicat în Monitorul Oficial:
Art. 1. – Se aprobă condiţiile de acordare a serviciilor de psihologie publice conexe actului medical adresate pacienţilor oncologici, denumite în continuare servicii de psiho-oncologie, prevăzute în anexa nr. 1 care face parte integrantă din prezentul ordin.
Art. 2. – (1) Se aprobă tipurile de servicii de psiho-oncologie, prevăzute în anexa nr. 2 care face parte integrantă din prezentul ordin.
(2) Serviciile prevăzute la alin. (1) se acordă în funcţie de nevoile fiecărui pacient, conform unui plan stabilit de comun acord de către medicul de specialitate clinică şi psiholog.
Art. 3. – Serviciile de psiho-oncologie se acordă în unităţile sanitare cu paturi, publice sau private, care au în structură secţii/compartimente în specialităţile: chirurgie oncologică, oncologie medicală, hematologie, onco-pediatrie, hematologie pediatrică, radioterapie şi alte secţii în care sunt trataţi chirurgical pacienţi oncologici, precum şi în cabinetul de liberă practică de servicii publice conexe actului medical de psihologie, denumit în continuare cabinet de psihologie, aflat în structura unui ambulatoriu de specialitate, sau în contract de prestări servicii conexe actului medical de psihologie cu un cabinet medical din specialităţile enumerate mai sus.
Art. 4. – Furnizorii prevăzuţi la art. 3, precum şi direcţiile de specialitate din cadrul Ministerului Sănătăţii vor duce la îndeplinire dispoziţiile prezentului ordin.
Art. 5. – Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
ANEXA Nr. 1
Condiţiile de acordare a serviciilor de psihologie publice conexe actului medical adresate pacienţilor oncologici
Art. 1. – (1) Psiho-oncologia se defineşte ca un domeniu interdisciplinar, integrativ al psihologiei care cuprinde totalul serviciilor de psihologie publice conexe actului medical destinate pacienţilor oncologici (servicii de psiho-oncologie).
(2) Serviciile de psiho-oncologie reprezintă totalul intervenţiilor specifice asupra dimensiunilor care însumează calitatea vieţii pacientului oncologic din punct de vedere fizic, psihologic, social şi spiritual.
(3) Psiho-oncologia este o formare complementară a unei persoane licenţiate în psihologie, după dobândirea formării în psihologie clinică.
(4) Serviciile de psiho-oncologie se acordă conform prevederilor art. 3.
Art. 2. – (1) Certificarea formării complementare în psiho-oncologie este emisă de către Colegiul Psihologilor din România.
(2) Certificarea prevăzută la alin. (1) se acordă psihologilor clinicieni care, până în anul 2023, fac dovada experienţei de minimum 1 an de activitate specifică, desfăşurată în unităţi sanitare publice sau private, în secţii/compartimente în specialităţile: oncologie medicală, hematologie, onco-pediatrie, hematologie pediatrică, radioterapie sau în cabinet de psihologie aflat în structura ambulatoriilor de specialitate sau în contract de prestări servicii conexe actului medical de psihologie cu un cabinet medical din specialităţile enumerate mai sus.
(3) Certificarea prevăzută la alin. (1) se acordă psihologilor clinicieni care vor urma o perioadă de formare complementară de minimum 12 luni, care va conţine obligatoriu stagii de practică în secţii de oncologie medicală, hematologie, onco-pediatrie, hematologie pediatrică sau radioterapie, cu supervizare din partea unui medic specialist din aceste secţii.
(4) Tematica formării complementare în psiho-oncologie, prevăzută la alin. (3), va fi elaborată de către comisiile de specialitate ale Ministerului Sănătăţii, în colaborare cu Comisia de psihologie clinică şi psihoterapie din cadrul Colegiului Psihologilor din România.
Art. 3. – Serviciile de psiho-oncologie pot fi acordate de către psihologii care îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:
a) sunt absolvenţi ai unei instituţii de învăţământ superior acreditate în România, cu diplomă de licenţă în psihologie. Pot fi acceptate şi persoanele care au obţinut o diplomă de licenţă în psihologie, obţinută în afara ţării, dacă aceasta este recunoscută sau echivalată, după caz, potrivit legii;
b) sunt psihologi cu atestat de liberă practică, în specialitatea psihologie clinică;
c) au obţinut certificarea formării complementare în psihooncologie, emisă de către Colegiul Psihologilor din România prin Comisia de psihologie clinică şi psihoterapie.
Art. 4. – Obiectivele generale ale serviciilor de psihooncologie sunt următoarele:
a) să sprijine pacienţii şi familiile acestora pentru a-şi menţine o stare optimă de echilibru psihologic pe tot parcursul traseului oncologic;
b) să identifice strategii de activare a factorilor motivaţionali;
c) să ghideze, să planifice şi să construiască sisteme de sprijin comunitar pentru pacienţii oncologici;
d) să informeze şi să crească gradul de conştientizare a modalităţilor de suport disponibile la nivel social pentru pacienţi şi familiile acestora;
e) să informeze pacienţii despre serviciile medicale şi despre asistenţa socială de care pot beneficia pe parcursul bolii.
Art. 5. – Psihologul cu formare complementară în psihooncologie are următoarele atribuţii:
a) desfăşoară activitate specifică de psiholog clinician;
b) are calitate de membru în cadrul echipei multidisciplinare a secţiilor de oncologie medicală, hematologie, onco-pediatrie, hematologie pediatrică sau radioterapie, alături de: oncolog/hematolog/onco-pediatru, radioterapeut, chirurg, asistent medical, asistent social (alţi specialişti care fac parte din comisia multidisciplinară a unităţii sanitare respective);
c) menţine o comunicare continuă cu echipa multidisciplinară;
d) îmbunătăţeşte comunicarea dintre echipa multidisciplinară şi pacient prin implementarea strategiilor privind:
(i) comunicarea informaţiilor cu impact emoţional pacientului şi familiei acestuia;
(ii) confruntarea cu moartea în cazul pacientului cu prognostic nefavorabil;
(iii) reabilitarea supravieţuitorilor;
(iv) expunerea la anumite efecte secundare de către pacient;
(v) comunicarea cu aparţinătorii pacientului;
(vi) probleme sexuale specifice pacientului cu anumite diagnostice şi tratamente oncologice;
(vii) evitarea epuizării echipei medicale;
e) gestionează comportamentul psihologic în:
(i) tulburările de adaptare şi doliu;
(ii) tulburările de anxietate;
(iii) psihoză şi tulburări de dispoziţie;
(iv) tulburări cognitive;
(v) delir (hipoactiv, hiperactiv sau mixt);
(vi) tulburări cauzate de consumul de substanţe;
(vii) tulburări de personalitate;
(viii) depresie şi risc de sinucidere. Gestionarea comportamentului psihologic poate fi realizată în colaborare cu medicul psihiatru;
f) foloseşte instrumente de evaluare specifice bolii oncologice pentru a identifica şi cuantifica simptomatologia fizică şi psihologică la bolnavii oncologici:
(i) durere, oboseală, anorexie, insomnie;
(ii) simptome gastrointestinale şi respiratorii;
(iii) anxietate, depresie şi delir;
g) desfăşoară terapie individuală cu pacienţii şi aparţinătorii, cu rol:
(i) suportiv:
– terapia demnităţii;
– terapia doliului şi a durerii centrată pe familia pacientului;
(ii) psihoeducaţional;
(iii) cognitiv-comportamental;
h) desfăşoară grupuri de terapie suportivă, cognitivcomportamentală şi centrată pe soluţii specifice fiecărui pacient în parte;
i) desfăşoară terapie pentru „îngrijirea de final de viaţă”, terapie centrată pe demnitate umană, grupuri de terapie pentru familii centrată pe doliu şi durere.
ANEXA Nr. 2 Tipuri de servicii de psiho-oncologie
CAPITOLUL I
Serviciul de consultaţie psihologică
Art. 1. – Consultaţia psihologică este o tehnică cu scopuri clinice, care necesită competenţe specifice psihologiei clinice pentru identificarea anumitor semne şi simptome care stau la baza diagnosticului clinic psihologic.
Art. 2. – Obiectivele serviciului de consultaţie psihologică sunt:
a) crearea unei relaţii terapeutice bazate pe încredere şi empatie;
b) identificarea simptomatologiei clinice din contextul suferinţei bolii oncologice;
c) identificarea factorilor determinanţi, favorizanţi şi de menţinere a suferinţei psihosociale.
Art. 3. – Instrumentele utilizate pentru realizarea serviciului de consultaţie psihologică sunt:
a) fişa de consultaţie;
b) abilităţi de comunicare folosite în interviul psihologic;
c) chestionare de evaluare specifice.
Art. 4. – Tipurile de servicii de consultaţie psihologică, în funcţie de beneficiarul acestora, sunt:
I. serviciile adresate pacientului oncologic sunt consultaţiile pentru identificarea simptomatologiei psihoemoţionale şi sunt acordate astfel:
a) cu o durată a consultaţiei de 50 min./zi;
b) cu o frecvenţă a consultaţiei de 1/lună;
c) de către psihologul clinician cu formare complementară în psiho-oncologie;
II. serviciile adresate persoanei de susţinere desemnate de către pacient sunt:
A. consultaţiile pentru identificarea simptomatologiei psihoemoţionale, acordate astfel:
a) cu o durată a consultaţiei de 50 min./zi;
b) cu o frecvenţă a consultaţiei de 1/lună;
c) de către psihologul clinician cu formare complementară în psiho-oncologie;
B. consultaţiile pentru identificarea simptomatologiei psihoemoţionale a doliului, acordate astfel:
a) cu o durată a consultaţiei de 50 min./zi;
b) cu o frecvenţă a consultaţiei de 1/lună;
c) de către psihologul clinician cu formare complementară în psiho-oncologie;
III. serviciile adresate copiilor din familie sunt:
A. consultaţiile pentru identificarea simptomatologiei psihoemoţionale, acordate astfel:
a) cu o durată a consultaţiei de 50 min./zi;
b) cu o frecvenţă a consultaţiei de 1/lună;
c) de către psihologul clinician cu formare complementară în psiho-oncologie;
B. consultaţiile pentru identificarea simptomatologiei psihoemoţionale a doliului, acordate astfel:
a) cu o durată a consultaţiei de 50 min./zi;
b) cu o frecvenţă a consultaţiei de 1/lună;
c) de către psihologul clinician cu formare complementară în psiho-oncologie.
CAPITOLUL II
Serviciul de consiliere psihologică
Art. 5. – Consilierea psihologică este o intervenţie psihologică de scurtă durată şi de intensitate redusă, care are scopul de a optimiza autocunoaşterea şi dezvoltarea factorilor psihologici personali pentru a preveni intensificarea anumitor probleme emoţionale, cognitive şi comportamentale.
Art. 6. – Obiectivele serviciului de consiliere psihologică sunt:
a) înţelegerea reacţiilor emoţionale la boala oncologică;
b) înţelegerea posibilelor efecte secundare ale tratamentelor;
c) identificarea anumitor probleme familiale, sociale şi financiare;
d) explorarea soluţiilor legislative care pot diminua problemele sociale şi financiare.
Art. 7. – Instrumentele utilizate pentru realizarea serviciului de consiliere psihologică sunt:
a) fişa de consultaţie;
b) abilităţi de comunicare folosite în interviul psihologic;
c) dosarul medical al pacientului.
Art. 8. – Tipurile de servicii de consiliere psihologică, în funcţie de beneficiarul acestora, sunt:
I. serviciile de consiliere psihologică adresate pacientului oncologic, astfel:
a) cu o durată de 50 min./zi;
b) cu o frecvenţă de 2 consilieri/lună;
c) de către psihologul clinician cu formare complementară în psiho-oncologie;
II. serviciile de consiliere psihologică adresate persoanei de susţinere desemnate de către pacient sunt:
A. consilierea psihologică, acordată astfel:
a) cu o durată de 50 min./zi;
b) cu o frecvenţă de 2 consilieri/lună;
c) de către psihologul clinician cu formare complementară în psiho-oncologie;
B. consilierea psihologică a doliului, acordată astfel:
a) cu o durată de 50 min./zi;
b) cu o frecvenţă de 2 consilieri/lună;
c) de către psihologul clinician cu formare complementară în psiho-oncologie.
CAPITOLUL III
Serviciul de evaluare clinică psihologică
Art. 9. – Evaluarea clinică psihologică este realizată printr-un grup de tehnici destinate cunoaşterii aspectelor cognitive, emoţionale, comportamentale şi sociale ale unei persoane.
Art. 10. – Instrumentele utilizate pentru realizarea serviciului de evaluare clinică psihologică sunt:
a) fişa de consultaţie;
b) abilităţi de comunicare folosite în interviul psihologic;
c) dosarul medical al pacientului;
d) proceduri de screening pentru suferinţa psihosocială;
e) folosirea de teste psihometrice acreditate pentru evaluarea simptomatologiei identificate.
Art. 11. – Tipurile de servicii de evaluare clinică psihologică, în funcţie de beneficiarul acestora, sunt:
I. serviciile de evaluare clinică psihologică adresate pacientului oncologic, astfel:
a) cu o durată de 50 min./zi;
b) cu o frecvenţă de 2 evaluări/lună;
c) de către psihologul clinician cu formare complementară în psiho-oncologie;
II. serviciile de evaluare clinică psihologică adresate persoanei de susţinere desemnate de către pacient sunt:
A. evaluarea clinică psihologică, acordată astfel:
a) cu o durată de 50 min./zi;
b) cu o frecvenţă de 2 evaluări/lună;
c) de către psihologul clinician cu formare complementară în psiho-oncologie;
B. evaluarea clinică psihologică a doliului, acordată astfel:
a) cu o durată de 50 min./zi;
b) cu o frecvenţă de 2 evaluări/lună;
c) de către psihologul clinician cu formare complementară în psiho-oncologie;
III. serviciile de evaluare clinică psihologică adresate copiilor din familie sunt:
A. evaluarea clinică psihologică, acordată astfel:
a) cu o durată de 50 min./zi;
b) cu o frecvenţă de o evaluare/lună;
c) de către psihologul clinician cu formare complementară în psiho-oncologie;
B. evaluarea clinică psihologică a doliului, acordată astfel:
a) cu o durată de 50 min./zi;
b) cu o frecvenţă de o evaluare/lună;
c) de către psihologul clinician cu formare complementară în psiho-oncologie.
CAPITOLUL IV
Serviciul de stabilire a planului de intervenţie psihologică
Art. 12. – (1) Stabilirea obiectivelor şi a planului de intervenţie psihologică constă în identificarea sarcinilor sau abilităţilor specifice pe care un pacient trebuie să le îndeplinească pentru a atinge echilibrul psihoemoţional.
(2) Sarcinile identificate prevăzute la alin. (1) trebuie să fie clare şi măsurabile şi să ofere pacientului o direcţie pe tot parcursul bolii.
Art. 13. – Obiectivele serviciului de stabilire a planului de intervenţie psiho-oncologică sunt definite în funcţie de stadiile intervenţiei psiho-oncologice, de nevoile pacientului şi sunt conforme cu ghidurile actuale de practică clinică şi cu protocoalele de intervenţie psihologică, adaptate pacientului oncologic:
a) realizarea unui screening psihologic şi/sau a unei evaluări psihologice complete în funcţie de resursele de timp şi de nevoia imediată a pacientului oncologic;
b) crearea unei relaţii terapeutice suportive;
c) normalizarea reacţiilor emoţionale;
d) creşterea rezilienţei psihologice prin intermediul mecanismelor de coping cognitiv-comportamental;
e) facilitarea adaptării psihologice la diagnostic şi tratament;
f) prevenirea recăderilor din punct de vedere emoţional;
g) dezvoltarea şi optimizarea personală.
Art. 14. – Instrumentele utilizate pentru stabilirea planului de intervenţie psihologică sunt:
a) fişa de consultaţie;
b) abilităţi de comunicare folosite în interviul psihologic;
c) dosarul medical al pacientului;
d) rezultatele procedurilor de screening pentru suferinţa psihosocială;
e) rezultatele testelor psihometrice acreditate pentru evaluarea simptomatologiei identificate.
Art. 15. – Tipurile de servicii de stabilire a planului de intervenţie psihologică în funcţie de beneficiarul acestora sunt:
I. stabilirea planului de intervenţie psihologică, serviciu adresat pacientului oncologic, astfel:
a) cu o durată de 50 min./zi;
b) cu o frecvenţă de un serviciu/lună sau, la nevoie, la fiecare spitalizare continuă/spitalizare de zi pentru tratament specific;
c) efectuată de către psihologul clinician cu formare complementară în psiho-oncologie;
II. stabilirea planului de intervenţie psihologică, serviciu adresat persoanei de susţinere desemnate de către pacient, astfel:
A. stabilirea obiectivelor şi a planului de intervenţie:
a) cu o durată de 50 min./zi;
b) cu o frecvenţă de un serviciu/lună;
c) efectuată de către psihologul clinician cu formare complementară în psiho-oncologie;
B. stabilirea planului de intervenţie psihologică a doliului, astfel:
a) cu o durată de 50 min./zi;
b) cu o frecvenţă de un serviciu/lună;
c) efectuată de către psihologul clinician cu formare complementară în psiho-oncologie;
III. stabilirea planului de intervenţie psihologică, serviciu adresat copiilor din familie, astfel:
A. stabilirea obiectivelor şi a planului de intervenţie psihologică:
a) cu o durată de 50 min./zi;
b) cu o frecvenţă de un serviciu/lună;
c) efectuată de către psihologul clinician cu formare complementară în psiho-oncologie;
B. stabilirea obiectivelor şi a planului de intervenţie psihologică în cadrul procesului de doliu:
a) cu o durată de 50 min./zi;
b) cu o frecvenţă de un serviciu/lună;
c) efectuată de către psihologul clinician cu formare complementară în psiho-oncologie.
CAPITOLUL V
Serviciul grup de suport
Art. 16. – Grupul de suport reprezintă grupul condus de către un psiholog, format din persoane care sunt diagnosticate cu acelaşi tip de boală oncologică sau se confruntă cu probleme similare generate de o boală oncologică şi care se ajută reciproc, prin schimb de experienţe şi informaţii despre aceste situaţii.
Art. 17. – Obiectivele grupului de suport sunt:
a) crearea unei reţele de ajutor reciproc prin interacţiune socială, companie şi sprijin;
b) cooperare;
c) împărtăşirea de resurse proprii fiecărui participant.
Art. 18. – Instrumentele utilizate pentru grupul de suport sunt:
a) spaţii amenajate pentru acest tip de activităţi de către unitatea sanitară;
b) planificarea de ateliere pe diverse tematici şi obiective;
c) materiale necesare activităţilor în funcţie de tematica propusă, asigurate de către unitatea sanitară.
Art. 19. – Tipurile de servicii de grup de suport, în funcţie de beneficiarul acestora, sunt:
I. grup de suport pentru pacientul oncologic, organizat astfel:
a) cu o durată de 100 min./zi;
b) cu o frecvenţă de 2/lună;
c) condus de către psihologul clinician cu formare complementară în psiho-oncologie;
II. grup de suport pentru persoana de susţinere desemnată de către pacient, astfel:
A. grup de suport:
a) cu o durată de 100 min./zi;
b) cu o frecvenţă de 2/lună;
c) condus de către psihologul clinician cu formare complementară în psiho-oncologie;
B. grup de suport în doliu:
a) cu o durată de 100 min./zi;
b) cu o frecvenţă de 2/lună;
c) condus de către psihologul clinician cu formare complementară în psiho-oncologie.
CAPITOLUL VI
Serviciul grup de terapie
Art. 20. – Grupul de terapie reprezintă grupul de suport organizat pentru o perioadă limitată de timp, cu scopul de a restructura noţiunile cognitive cu privire la boala oncologică.
Art. 21. – Obiectivele grupului de terapie sunt:
a) restructurarea cognitivă cu privire la diagnosticul oncologic cu scopul de a reduce stresul psihic din cadrul bolii;
b) activarea comportamentală pe parcursul bolii oncologice.
Art. 22. –
Instrumentele grupului de terapie sunt:
a) abilităţi de comunicare folosite în interviul psihologic;
b) proceduri de screening pentru suferinţa psihosocială (teste);
c) folosirea de tehnici psihologice cognitive şi comportamentale pentru reducerea stresului emoţional.
Art. 23. – (1) Serviciile de tip grup de terapie se desfăşoară pe o perioadă de 6 luni de la diagnosticarea cu o patologie oncologică.
(2) Tipurile de servicii de grup de terapie, în funcţie de beneficiarul acestora, sunt:
I. grup de terapie pentru pacientul oncologic, organizat astfel:
a) cu o durată de 150 min./zi;
b) cu o frecvenţă de 2/lună;
c) condus de către psihologul clinician cu formare complementară în psiho-oncologie;
II. grup de terapie pentru persoana de susţinere desemnată de către pacient, astfel:
A. grup de terapie:
a) cu o durată de 150 min./zi;
b) cu o frecvenţă de 2/lună;
c) condus de către psihologul clinician cu formare complementară în psiho-oncologie;
B. grup de terapie în doliu:
a) cu o durată de 150 min./zi;
b) cu o frecvenţă de 2/lună;
c) condus de către psihologul clinician cu formare complementară în psiho-oncologie.
CAPITOLUL VII
Serviciul de terapie ocupaţională
Art. 24. – (1) Terapia ocupaţională este un serviciu de sprijin cu misiunea specifică de a oferi ajutor persoanelor diagnosticate cu diverse tipuri de patologii oncologice în scopul îmbunătăţirii calităţii vieţii acestora, pentru un mod de viaţă cât mai sigur şi independent posibil.
(2) Intervenţia de terapie ocupaţională utilizează activităţile/ocupaţiile din viaţa de zi cu zi pentru a promova sănătatea, bunăstarea şi capacitatea de a participa la activităţile importante din viaţă.
Art. 25. – Obiectivele terapiei ocupaţionale sunt:
a) îmbunătăţirea funcţiei cognitive;
b) diminuarea oboselii fizice apărute ca efect secundar al tratamentelor chimioterapice;
c) diminuarea paresteziilor apărute în urma tratamentelor specifice, care duc la deficienţe ale membrelor superioare;
d) prevenirea sau reducerea limfedemului prin mişcări musculare la nivelul membrelor, precum desenul sau decupajul;
e) reducerea invalidităţii generale generate de stigmatul bolii oncologice şi a efectelor secundare ale tratamentelor la nivelul motricităţii.
Art. 26. – Instrumentele terapiei ocupaţionale sunt:
a) spaţii amenajate pentru acest tip de activităţi de către unitatea sanitară;
b) planificarea de ateliere pe diverse tematici şi obiective;
c) materiale necesare activităţilor asigurate de către unitatea sanitară.
Art. 27. – Serviciile de terapie ocupaţională sunt oferite pacientului oncologic astfel:
a) durată de 150 min./zi;
b) frecvenţa – o terapie/lună;
c) efectuate de psihologul clinician cu formare complementară în psiho-oncologie.
CAPITOLUL VIII
Serviciul de terapie prin mişcare
Art. 28. – (1) Terapia prin mişcare reprezintă activitatea fizică planificată, structurată, repetitivă şi direcţionată către îmbunătăţirea sau menţinerea aptitudinilor fizice ale corpului pacientului diagnosticat cu o patologie oncologică.
(2) Activitatea fizică menţionată la alin. (1) este definită ca fiind orice mişcare corporală produsă de muşchii scheletici, care are ca rezultat un consum de energie.
Art. 29. – Obiectivele terapiei prin mişcare sunt:
a) îmbunătăţirea funcţiilor fizice ale corpului la nivel endocrin, muscular, scheletal şi psihic;
b) diminuarea oboselii cauzate de tratamentele specifice oncologice;
c) îmbunătăţirea somnului;
d) recuperarea după intervenţiile chirurgicale;
e) reducerea simptomatologiei psihice: depresie, anxietate şi suferinţă emoţională.
Art. 30. – Instrumentele terapiei prin mişcare sunt:
a) săli amenajate special pentru acest gen de activităţi de către unitatea sanitară;
b) terapeuţi specializaţi în terapia mişcării la pacientul oncologic.
Art. 31. – Serviciile psiho-oncologice de terapie prin mişcare sunt oferite pacientului oncologic astfel:
a) durată de 100 min./zi;
b) frecvenţa – 8 terapii/lună – 2 terapii/săptămână;
c) terapeut specializat în terapia mişcării la pacientul oncologic (psiholog/asistent medical/kinetoterapeut/medic, cu drept de liberă practică).