Spitalul Universitar de Urgenţă Militar Central ” Dr. Carol Davila” a realizat prima crioablație de fibrilație atrială, procedura medicală fiind o premieră.

Crioablație de fibrilație atrială a fost realizată în cadrul Compartimentului de Electrofiziologie și Implant Pacemaker al Centrului de Boli Cardiovasculare din cadrul Spitalului Universitar de Urgență Militar Central “Dr. Carol Davila” și a fost efectuată la o pacientă în vârstă de 63 de ani, aflată în evidența medicilor cardiologi din instituția medicală, se arată într-un comunicat al Spitalului.

Procedura a fost efectuată de către maiorul dr. Vasile Iliese în colaborare cu dr. Radu Vătășescu de la Spitalul Clinic de Urgență Floreasca – București.

Compartimentul de Electrofiziologie este dotat cu aparate de ultimă generație.

Potrivit aceleiași surse, pentru puncția transseptală s-a folosit sistemul de ecografie intracardiacă (ICE).

Crioablația constă în refrigerarea la -60/ -80 grade a zonelor implicate în producerea și întreținerea tulburărilor de ritm. Procedura de ablație are avantajul unei durate reduse alături de o perioadă scurtă de spitalizare.

Alte avantaje ale crioablației 

• risc mai scăzut de perforație cardiacă sau de afectare a structurilor adiacente (arterele coronare, esofag);
• poate fi utilizată cu mai mult succes în zone cu flux sanguin redus;
• produce mai puțină iritație la nivel cardiac și se asociază cu risc mai scăzut de formare de trombi;
• cateterele utilizate rămân fixate în timpul procedurii – spre deosebire de cele utilizate în ablația prin radiofrecvență, care sunt mobile;
• permite înghețarea reversibilă a țesutului pentru a testa dacă este responsabil de aritmie – tehnică cunoscută sub denumirea de criomapping (comparativ cu ablația prin radiofrecvență care este ireversibilă).

Dezavantaje

• timpul necesar producerii unei leziuni este mai mare (4 – 8 minute) comparativ cu cel necesar prin utilizarea radiofrecvenței (1 minut);
• leziunile produse sunt prea mici;
• manevrarea cateterului;
• rata ușor mai mare de recurență la 6 luni.

Potrivit aceluiași comunicat, complicațiile sunt rare și pot fi evitate printr-o pregătire și supraveghere corespunzătoare.

Posibilele complicații:

• afectarea vaselor, nervilor, organelor și țesuturilor din jur prin manipularea instrumentelor;
• afectare renală (substanța de contrast în cazul controlului fluoroscopic) sau alergii;
• infecții sau sângerare la locul inciziei;
• fistula arterio-venoasă la locul puncției;
• bloc atrioventricular complet necesitând implantarea de pacemaker (sub 1%);
• revărsat pericardic, tamponadă cardiacă;
• accident vascular cerebral;
• stenoza venelor pulmonare;
• sindroame coronariene acute;
• fistulă atrio-esofagiană – mai ales în caz de ablație circumferențială a atriului;
• spasm piloric și hipomotilitate gastrică prin afectarea nervului vag în timpul ablației;
• recurența fibrilației atriale – prin persistența comunicării între atriu și venele pulmonare, mai ales în cazul fibrilației atriale persistente, pot fi necesare proceduri repetate de ablație;
• flutter atrial stâng.

După externare, în urma unei proceduri de ablație, în primă fază se efectuează recuperare fizică, apoi se revine la controale cardiologice programate (la o lună, la trei luni și apoi o dată la șase luni, în funcție de evoluție).

Deasemenea se va urma un tratament cu aspirină și antiagregant plachetar timp de aproximativ trei luni, la indicația medicului.

Trebuie menționat că, în general, aritmiile necesită tratament medicamentos cronic, de aceea, ablația fibrilatiei atriale poate fi o metodă terapeutică optimă atunci când acest lucru este posibil de realizat, se arată în același comunicat.