intr-un interviu in exclusivitate pentru sanatateatv.ro, prof. dr. Kenneth Eaton, presedintele Platformei europene pentru o sanatate orala mai buna, indica problemele sistemului romanesc de asigurare a sanatatii orale si propune cateva solutii, descrie modelele europene de succes si explica rolul pe care-l joaca UE in domeniu.
Domnule profesor, ce stiti despre starea sanatatii orale in Romania?
Pot incerca sa fac niste comparatii. Una din probleme in Romania, ca si in majoritatea tarilor europene, e ca exista foarte putine studii epidemiologice de calitate. Este asadar discutabil in ce masura pot fi generalizate studiile existente; dar se pot gasi tendinte, asa ca, desi unele date sunt defectuoase, putem face comparatii generale. Şi se pare ca din mai multe motive, sanatatea orala in Romania nu se afla la un nivel inalt, comparativ cu celelalte tari ale UE. Ține de aspecte economice, de istorie, cultura si multe alte lucruri. Iar toate acestea sunt greu de imbunatatit. Nu exista raspunsuri usoare, dar va pot spune ce s-a intamplat in alte tari. De exemplu, Letonia, o tara mica, care in 1990 probabil ca era la acelasi nivel economic cu Romania, a inregistrat imbunatatiri uriase ale sanatatii orale. Este interesant: tocmai pentru ca este o tara mica, cu o singura facultate de medicina dentara, majoritatea celor care iau decizii in acest domeniu ii cunosc foarte bine pe politicieni si administratori, ceea ce e un mare avantaj, pentru ca vorbind cu acesti oameni, poti sa aduci argumente, este mai probabil sa primesti finantare si sa schimbi legislatia.
„in Romania, ati produs mult prea multi medici dentisti”
Dar cum au reusit letonii aceste salturi in privinta sanatatii orale?
in esenta, au avut niste personalitati foarte puternice. Şi profilul profesiei acolo este foarte interesant. Aproape 90% dintre medicii dentisti in Letonia sunt femei si in general abordarile dentistilor femei sunt diferite de cele ale dentistilor barbati – ei sunt adesea mai interesanti in stomatologia mecanica, in a face lucruri, pe cand ele sunt adesea mai interesate de societate. Şi este mai probabil ca ele sa nu lucreze full-time, din diverse motive. Aceasta este o prima mare diferenta culturala. O alta este ca, desi a existat rezistenta, acum este acceptat ca imbunatatirea sanatatii orale este nu doar responsabilitatea medicilor dentisti, ci a unei echipe extinse. Asa ca acum 20 de ani au inceput sa formeze igienisti dentari, iar acestia au mers in scoli, au tinut ore de preventie dentara si majoritatea scolilor fie au un cabinet, fie au acces la un serviciu mobil.
Una din intrebarile dvs este despre cum pot fi acoperite regiunile rurale ale Romaniei. Unul din raspunsuri este sa ai cabinete mobile bine echipate. Ele trebuie intretinute si trebuie sa ai administratia si infrastructura care sa le sustina. Daca nu le ai, cheltui mult pe cumpararea lor si nu se intampla nimic, deci trebuie intretinute si folosite corespunzator. Letonii au facut asta, deci ar fi interesant sa va ganditi la asa ceva.
in Romania, ati produs mult prea multi medici dentisti. Ştiti cati au absolvit anul trecut? Cam 1.600, iar in ultimii 10 ani ati produs cu mult mai multi dentisti decat ar putea lucra vreodata in Romania. si ce se intampla: multi dintre ei nu reusesc sa se angajeze, daca nu cumva familia are un cabinet dentar, iar altii vin sa lucreze in Europa de Vest; in Marea Britanie sunt peste 600, sunt multi si in Italia, etc. Şi este o risipa uriasa de bani sa pregatesti atatia oameni, cand nu au perspectiva de a se angaja.
Pe de alta parte, exista o mare rezistenta la ideea ca altcineva decat dentistul sa faca ceva legat de medicina dentara, sentimentul este ca „daca eu n-am un loc de munca, de ce sa pregatim igienisti dentari, care chiar daca nu vor putea face tot ce tine de medicina dentara si ar putea fi foarte buni in preventie, mi-ar lua mie din munca?”. Deci trebuie sa depasiti aceasta mare problema, sa acceptati conceptul de a avea o echipa, nu doar dentisti. Nu este nevoie de 6 ani de facultate pentru a face majoritatea lucrurilor pe care le face un dentist, poti invata in 6 luni sa faci 50% din toate lucrurile pe care le face un dentist si sa le faci bine.
Lipsa finantarii publice pentru sanatatea orala, un dezastru
Care sunt tarile cu succes in domeniul sanatatii orale?
Ţarile de succes sunt cele din Nord-Vestul Europei: Danemarca, Suedia, acolo se cheltuie destul de multi bani publici pe medicina dentara. Banii vin din taxe centrale si locale, iar clinicile publice (in Finlanda si Danemarca, circa 40% din medicii dentisti lucreaza in sectorul public si primesc salarii rezonabile) sunt detinute de orase, nu de guvern – deci deciziile se iau foarte mult la nivel local. Rezultatul este ca cei sub 18 ani primesc asistenta stomatologica integral gratuit, iar adultii, cu siguranta in Suedia si Finlanda, pot merge in clinici publice si trebuie sa plateasca, dar este totusi o optiune fata de cabinetul privat. Iar anumite grupuri, de pilda veteranii de razboi si persoanele cu mari probleme sociale si medicale primesc asistenta gratuita. Rezultatul este ca in Danemarca, aproximativ 95% din copii sunt vazuti de un dentist sau igienist in fiecare an, iar prevalenta cariilor la copii in Danemarca este sub 0,6 la cei de 12 ani. Iar multe din cariile active nu sunt la danezii indigeni, ci la migrantii care venit recent in tara. Deci sistemul public bine dezvoltat este o optiune, dar este una destul de costisitoare: populatia trebuie sa fie dispusa sa plateasca taxe, iar politicienii trebuie sa fie dispusi sa-i cheltuie pe medicina dentara. in Romania stiu ca acum un an a fost data o hotarare de guvern prin care practic nu se mai cheltuiau deloc bani pe medicina dentara publica, ceea ce este un dezastru pentru persoanele mai sarace din comunitate.
Sunt tot felul de sisteme in Europa, dar pare sa existe o corelatie intre banii din taxe – nationale sau locale – care merg catre asistenta stomatologica si sanatate orala a populatiei, masurata prin prevalenta cariilor la copii si proportia celor de peste 65 de ani edentati complet. in Marea Britanie, doar 6% din populatia adulta nu are deloc dinti, pe cand acum 40 de ani proportia era de 37%, deci cred ca acesta este un bun indicator al imbunatatirii situatiei, tinand cont si ca speranta de viata a crescut foarte mult.
Dar daca traiesti intr-o tara saraca, n-o sa-ti convina sa platesti mai multe taxe…
Da, aici este dificultate. Dar procentul din PIB cheltuit pe sanatate in general este de 10% in Germania si Suedia, 9% in Marea Britanie, iar pentru Romania din cate stiu este cam 5-6%. Deci oricum cheltuiti o proportie mai mica din buget pe sanatate in general, pana sa va ganditi la sanatatea orala. De obicei, este foarte dificil ca sanatatea orala sa-i convinga pe politicieni sa cheltuie mai mult. Or sa spuna ca sunt probleme mai mari cu diabetul, obezitatea sau varstnicii, asa ca se va cheltui mai mult pe aceste probleme, si, oricum, nu se moare din cauza problemelor din gura. La care eu raspund ca unul din cele trei tipuri de cancer care omoara anual din ce in ce mai multi oameni in Europa (nu din ce in ce mai putin, ca majoritatea cancerelor) este cancerul oral, ca multi varstnici care se opereaza de pilda de sold in spital si mor de pneumonie, iar microbii vin din gura – in Marea Britanie 3.000 de oameni au murit in felul acesta anul trecut. Deci sunt situatii in care gura chiar omoara oameni, si sunt situatii prevenibile.
Ce poate face Europa pentru sanatatea orala?
Europa nu are mare influenta in ce priveste tratamentul. Dar in ce priveste preventia, poate oferi recomandari si politici, si acesta este scopul actualei Actiuni comune pe boli cronice, la fel si scopul Actiunii comune pe planificarea si prevederea fortei de munca. De pilda, aceasta din urma se refera la toate profesiile din sectorul de sanatate, in care cele din sanatatea orala reprezinta o proportie destul de mica. Nu este ciudat ca exista niste cote europene care limiteaza cantitatea de peste care poate fi pescuita din Mediterana, Marea Neagra si Marea Nordului, dar suntem fericiti sa instruim o multime de doctori, asistente si dentisti care nu vor putea sa se angajeze? Nu este deci logic sa existe recomandari europene in acest sens? Este in continuare decizia fiecarei tari europene, dar pune un pic de presiune pe politicieni, ca sa afle ce se intampla. Asa influenteaza Europa, facand recomandari si oferind sfaturi, dar nu de a reglementa in acest domeniu.
Nevoile de sanatate orala ale populatiei trebuie riguros analizate
Spuneati despre Romania ca ar avea prea multi dentisti – exista vreo norma in aceasta privinta?
Este foarte discutabil, OMS sugereaza ca pentru tarile dezvoltate ar fi necesar un dentist la 1.500 de oameni, dar de fapt e o proportie complet nebuna. Grecia are cei mai multi dentisti raportati la populatie, 1 la fiecare 400 oameni in Atena, dar daca mergi intr-o insula izolata de langa granita cu Albania, nu gasesti niciun dentist. Asta se leaga de intrebarea pe care o aveati despre zonele rurale: am fost in Delta Dunarii, si desi nu am mers prin Carpati, dar sunt sigur ca la cativa kilometri de Cluj sau Targu Mures exista zone foarte izolate, care nu sunt acoperite. Deci nu este foarte usor sa vii cu un raport. in plus, in Olanda, de pilda, sunt pregatiti anual la fel de multi medici dentisti si terapeuti orali (oral therapists- n.r), care sunt igienisti cu responsabilitati extinse. Deci amestecul de profesionisti care oferi servicii de sanatate orala este foarte diferit, iar prin definitie, olandezii probabil ca nu vor dori sa aiba acel raport de 1 medic la 1.500. in Danemarca, tinerii au o sanatate orala tot mai buna, iar pe masura ce vor imbatrani, cativa vor suferi traumatisme sau probleme majore, dar multi nu vor avea nevoie de tratament stomatologic complex, asa ca nu ai nevoie de dentisti in situatia asta. Asadar, din cauza problemelor legate de distributia geografica dintr-o tara si a nevoilor diferite ale populatiei, este foarte periculos sa lucrezi cu o astfel de proportie. Trebuie sa analizezi nevoile actuale si viitoare si apoi sa determini care este cea mai buna combinatie de personal medical pentru acele nevoi. Iar acest lucru este arareori facut.
Da, iar pentru asta ai nevoie de acel gen de date…
Pe care nu le avem.
De ce nu se fac aceste studii epidemiologice, despre care vorbeati si la inceput?
in primul rand, din motive financiare: cine plateste pentru un studiu? in Maria Britanie, la fiecare 10 ani se face un studiu despre sanatatea orala a adultului si unul pentru sanatatea orala a copilului. Iar ultimul a costat cam 3,6 milioane de euro, ceea ce nu-i o suma enorma, dar trebuie totusi sa negociezi cu Ministerul Sanatatii pentru a primi banii acestia. in Germania, studiul este desfasurat de Camera Dentistilor, dar ei au 65.000 de dentisti activi si 80.000 daca ii socotesti si pe cei pensionati, asa ca e nevoie de o contributie mica/dentist pentru a plati studiul. Danemarca si Suedia nu fac studii, deoarece considera ca, cel putin pentru copii, pentru ca oricum ii vad pe toti. Deci exista date bune pe care sa se faca o planificare.
Dar in tarile din sudul Europei, daca exista studii, acestea sunt mici, organizate de universitati intr-o anumita regiune. Cunosc studiile desfasurate in Constanta si cred ca au fost unele si in Cluj, dar ele analizeaza doar populatia din zona si nu neaparat o mostra aleatorie, ci una care cuprinde poate doar pe cei care se intampla sa vina la clinica universitatii sau la clinicile de stat, iar in felul acesta nu obtii o imagine corecta. Sa va dau un exemplu: in Portugalia, prin 1999-2000 au fost doua studii nationale, unul desfasurat de o facultate de medicina dentara si altul, de Institutul de Sanatate Publica. in primul studiu, indicele DMFT (indice al numarului de dinti cariati, lipsa sau obturati – n.r) a fost de 1,6 , iar in cel de-al doilea de 3,1 – o diferenta uriasa. Motivul este ca in studiul facultatii au fost recrutate 15 scoli din cele 5 regiuni ale Portugaliei continentale, nu si Insulele Azore, iar selectia scolilor nu a fost aleatorie: au fost alese scolile in care dentistii erau in relatii bune cu profesorii, si probabil ca acestea erau in zonele mai instarite, asa ca populatia studiata era foarte diferita. in schimb, studiul national putea fi gresit in anumite privinte: de pilda, marimea esantionului in Lisabona, a carei zona metropolitana are o populatie de 2,5 milioane, a fost de 300 de copii, in timp ce pentur Azore, care are 300.000, esantionul a fost tot de 300 de copii – vedeti care e dificultatea aici. in orice caz, cand vezi asemenea diferente, intelegeti de ce am preocupari legate de calitatea studiilor. Ele trebuie sa fie atent monitorizate si sa respecte o metodologie europeana unica si acceptata. Dar nu suntem singurii cu probleme, situatia este aceeasi si pentru alte boli cronice: specialistii spun ca nu exista date bune, comparabile, in afectiuni precum fibrilatia atriala sau diabet… Deci nu suntem unici, e o problema generala, si este genul de problema la care Comisia Europeana poate oferi recomandari.
Preventia si urgentele trebuie finantate de stat, facultatile de medicina dentara trebuie sa se reorienteze
Avem deci in Romania o combinatie de sanatate orala proasta, probleme cu forta de munca, o situatie financiara precara. Ce sfaturi ati da ministrului sanatatii – care, apropo, este si el medic dentist – sau guvernului?
I-as spune ministrului ca trebuie sa demonstreze ca gura este parte din corp si ca problemele din gura trebuie privite la fel ca cele din alte parti. Sa nu ai deloc finantare publica pentru sanatatea orala pentru mine este nebunie curata. Daca ministrul ar avea o menajera, iar fiicei menajerei i s-ar umfla fata si nu ar putea plati pentru extractia dentara si ar suferi complicatii majore, cred ca s-ar simti foarte prost. Asadar, ca un minimum absolut, trebuie ca preventia sa fie finantata public si ca urgentele sa fie disponibile gratuit pentru toata populatia. in ce priveste forta de munca din domeniu, cred ca politicienii trebuie sa spuna: destul!, bagam bani publici in universitati ca sa ofere pregatire, si este o risipa sa instruim toti acesti oameni daca nu-i putem angaja pe toti – si evident nu putem. si asta-i o decizie dificila, pentru ca exista toate interesele din universitati, decanii facultatilor…
Nu credeti ca prietenii dumnevoastra decani din Romania se vor supara pe dumneavoastra?
Multi dintre stiu deja ce parere am, trebuie sa accepte, si multi sunt de acord. Ţi-ai sustine copilul sa mearga 6 ani la facultate si apoi sa nu se angajeze? Nu ai face-o – aceasta-i problema si acesta-i raspunsul.
Şi se poate investi in alte arii…
Da, in facultate nu trebuie sa pregatesti doar tineri dentisti. Ai si specialitatile, educatia medicala continua, cercetarea, pregatirea asistentelor, tehnicienilor si igienistilor, deci de fapt discutia ar fi: „nu va inchidem facultatea, insa mai finantam doar jumatate din numarul studenti la medicina dentara, iar daca poti sa dezvolti toate celelalte zone, o sa ne gandim sa le finantam pe acelea”. E o alta abordare, nu-i asa? si e mai pozitiva, pentru ca raspunde si problemelor populatei, nu doar ale managerului facultatii de medicina dentara.