Intre 3 si 7% dintre elevi pot suferi de ADHD

in cadrul celui de-al III-lea a€œCongres de Psihiatrie a Copilului si Adolescentului” peste 250 de specialisti din Romania si din strainatate vor discuta despre intelegerea si tratamentul bolilor mintale ale copiilor si adolescentilor. Temele principale abordate sunt: a€œAutism si ADHD – de la evaluare la tratament si integrare sociala si scolara” si a€œSanatatea mintala a copilului si adolescentului din perspectiva echipei multidisciplinare”

ADHD se caracterizata prin hiperactivitate sau comportament impulsiv si deficit de atentie, probleme care nu pot fi explicate de nici o alta afectiune psihica si nu sunt in legatura cu abilitatile intelectuale ale copilului sau cu stadiul de dezvoltare.

Deficitul de atentie si hiperactivitate – ADHD (Attention-Deficit Hyperactivity Disorder), una dintre cele mai comune afectiuni intalnite in copilarie si adolescenta, este o tulburare neurobiologica cronica care incepe in copilarie si care se caracterizeaza prin nivel de neatentie [lipsa de concentrare, distractibilitate], de hiperactivitate si de impulsivitate nepotrivite cu dezvoltarea si care pot sa se manifeste in diferite combinatii la scoala, acasa si in contexte sociale. Desi nu se cunoaste exact cauza ce determina acesta afectiune, se pare ca exista influente genetice, neurochimice si vatamarea sistemului nervos central.

Se estimeaza ca intre 3 si 7% dintre elevi pot suferi de ADHD, baietii fiind de trei ori mai predispusi decat fetele sa aiba ADHD, ducand astfel la un procentaj crescut. Daca intr-o familie unul dintre copii sufera de ADHD, exista 30-40% sanse ca fratele sau sora sa aiba aceeasi afectiune. Mai mult de jumatate dintre adultii care au ADHD vor avea copii cu ADHD. De asemenea, se estimeaza ca pana la 60% dintre copiii cu ADHD vor avea boala si la maturitate.

Doar expertii cu pregatire speciala pot diagnostica in mod oficial ADHD, durata medie din momentul primei vizite la medic pana la stabilirea unui diagnostic de ADHD fiind in jur de doi ani.Analizele de sange sau alte teste fizice nu pot fi folosite pentru a diagnostica aceasta afectiune.

Pentru a intruni criteriile standard de diagnosticare, o parte din simptomele ADHD ar trebui sa apara pana la varsta de 7 ani, sa cauzeze probleme si sa persiste cel putin sase luni, pana la depasirea stadiului normal pentru varsta respectiva.

Unul dintre obiectivele Congresului este discutarea unei strategii comune de abordare a acestei tulburari, la tratamentul ADHD urmand sa fie implicati medici psihologi, psihiatri si neuropsihiatri de copii dar si familiile copiilor cu ADHD.

„Vestea buna este ca, depistata si tratata consecvent, ADHD-ul are mari sanse sa dispara iar copilul va deveni un adolescent si apoi un adult sanatos. Pe de alta parte, parintii trebuie sa inteleaga ca, odata inceput, tratamentul nu trebuie oprit pe perioada vacantelor”, declara prof. univ. dr Mircea Tiberiu.

„Prognosticul ADHD poate fi excelent daca strategiile terapeutice se initiaza din timp si iau in considerare comorbiditatile minore si variabilitatea individuala ca raspuns”, sustine prof. dr Iuliana Dobrescu.

De foarte multe ori, multumiti de rezultatul tratamentului din timpul scolii, cand vad ca intr-adevar copilul lor cu ADHD are o evolutie foarte buna, parintii decid sa intrerupa peste vara tratamentul. Aceasta abordare este eronata, pentru ca secretul este continuarea atat a tratamentului comportamental, alaturi de psihopedagogi, cat si a tratamentului medicamentos, conform recomandarilor specialistilor.

Familiile si tinerii informati participa mai activ la procesul terapeutic, iau decizii mai intelepte, se inteleg mai bine cu medicul lor si adera mai mult la tratament.

Majoritatea expertilor sunt de parere ca cea mai buna schema de tratament pentru ADHD ar trebui sa includa o combinatie de abordari medicale, educationale si comportamentale.

in cazul in care nu este diagnosticat, ADHD poate avea consecinte grave, printre care: lipsa de performanta la scoala, depresie, dificultati de relationare si mai tarziu dificultati in gasirea si mentinerea unui loc de munca, abuz de substante si alcool, activitate sexuala precoce si sex neprotejat, boli cu transmitere sexuala si o rata crescuta de sarcini nedorite la fete, iar baietii cu ADHD au un risc mai mare pentru activitati antisociale si delincventa.