Diagnosticarea rapidă și tratamentul eficient al sepsisului depind de markerii biologici

Dr. Daniel Alexandru Jipa, medic specialist în Anestezie și Terapie Intensivă la Spitalul Clinic de Boli Infecțioase și Pneumoftiziologie „Dr. Victor Babeș” din Timișoara, subliniază importanța crucială a markerilor biologici în gestionarea pacienților cu sepsis și șoc septic internați în secția de Terapie Intensivă.

El definește sepsisul ca o disfuncție de organe cauzată de un răspuns anormal al organismului la o infecție, caracterizată printr-un sindrom complex de anomalii fiziologice, fiziopatologice și biochimice. Potrivit dr. Jipa, această afecțiune reprezintă una dintre principalele cauze de mortalitate la nivel mondial, atribuindu-i-se anual peste 11 milioane de decese.

Medicul subliniază importanța recunoașterii timpurii a sepsisului și a tratamentului prompt, ceea ce crește considerabil șansele de supraviețuire ale pacientului.

Referitor la utilizarea biomarkerilor în diagnostic și monitorizare, dr. Jipa explică că, de-a lungul timpului, au fost evaluați numeroși markeri biologici pentru diagnostic, prognostic, urmărirea evoluției infecției și ghidarea tratamentelor antimicrobiene. Totuși, din cauza complexității fiziopatologice a sepsisului, niciun biomarker singur nu poate oferi toate informațiile necesare. Prin urmare, este nevoie de o integrare a mai multor markeri care să reflecte diferitele aspecte ale răspunsului imun, inflamației și disfuncțiilor organice, astfel încât să se poată evalua starea clinică și biologică a pacientului și să se ghideze terapia antimicrobiană și susținerea funcțiilor vitale în mod eficient.

În practica zilnică, dr. Jipa evidențiază trei markeri importanți în monitorizarea pacienților cu sepsis:

• Proteina C reactivă, un reactant de fază acută, care crește rapid în reacții inflamatorii, inclusiv în sepsis. Deși nu este specifică sepsisului, este folosită pe scară largă pentru a ghida răspunsul la tratament.

• Procalcitonina, care are o acuratețe diagnostică superioară Proteinei C reactive și este utilizată frecvent atât în practică, cât și în studii pentru diagnostic și prognostic. Dr. Jipa precizează că anumite condiții, precum traumatismele sau intervențiile chirurgicale majore, pot crește temporar nivelul procalcitoninei în primele 24 de ore, dar scăderea ulterioară a acesteia ajută la identificarea unei infecții. Alte situații care pot crește procalcitonina includ arsuri extinse, patologii oncologice sau disfuncții organice.

• Interleukina 6, care oferă un răspuns mai rapid la infecții decât Proteina C reactivă și procalcitonina, fiind considerată un marker precoce al sepsisului. Creșterile semnificative ale procalcitoninei și interleukinei 6 se corelează cu agravarea septicemiei, ajutând la estimarea severității bolii și la ghidarea terapiei antimicrobiene.

De asemenea, dr. Jipa explică rolul lactatului, o substanță produsă în organism în timpul metabolismului energetic, ca un marker prognostic important. Deși nu este specific sepsisului, nivelurile crescute de lactat indică stres metabolic crescut și livrare insuficientă de oxigen la nivelul organelor, fiind asociate cu disfuncții circulatorii și severitatea sepsisului. Monitorizarea lactatului ajută la identificarea și gestionarea șocului septic.

Prin aceste informații, dr. Daniel Alexandru Jipa subliniază că utilizarea integrată a acestor biomarkeri permite o evaluare complexă a pacientului și ajustarea rapidă a tratamentului în secția de Terapie Intensivă, contribuind la îmbunătățirea prognosticului și la creșterea șanselor de supraviețuire.