Focarul de legionelloză – sau „boala legionarilor” cum mai este numită – identificat la Rzeszów, sud-estul Poloniei, ridică bilanţul victimelor la cinci morţi și 76 de persoane spitalizate dintre care zece se află la Terapie Intensivă, informează AFP.
Toți cei decedați erau vârstnici, au anunţat joi autorităţile locale, care încearcă să stabilească exact sursa contaminării.
Infecțiile induse de Legionella sunt dobândite exclusiv din surse exterioare, legate de mediu; nu au fost descrise cazuri de transmitere prin contact interuman.
Numărul infectărilor ar putea crește dacă se ține seama de specificul bolii: simptomele debutează în general între a doua și a zecea zi de la infectare, însă, în cazuri rare, pot trece și trei săptămâni până la apariția lor.
Potrivit Spitalului Universitar de Urgenţă Militar Central “Dr. Carol Davila”, infecțiile cu Legionella pot imbraca forme clinice variate: de la cazuri asimptomatice până la forme severe de boală, pulmonare sau extrapulmonare, uneori letale. „Pot fi afectate atât persoane normale cât și cele debilitate sau imunodeprimate (vârstnici, mari fumători, persoane spitalizate, cu afecțiuni respiratorii preexistente, sau care se află sub corticoterapie). Boala pulmonară poate sa apară sporadic (ca pneumonie comunitară, legionelele fiind responsabile de 3-8% din cazuri) sau in epidemii” – informează instituția.
Autoritățile locale din orașul Rzeszów, care este centrul regional, au creat o echipă de criză
În weekend, specialiștii vor dezinfecta rețeaua de apă din oraș ca măsură de precauție: „Aceasta este o procedură standard, inofensivă. Se va putea mirosi o cantitate mai mare de clor în apă”, au transmis autoritățile.
Echipa de criză se ocupă de limitarea răspândirii infecției iar specialiștii caută sursa de contaminare, deocamdată necunoscută: „Se investighează posibilitatea ca sursa infecției să fie rețeaua de apă a orașului”, a tansmis, miercuri seară, Departamentul de Sănătate local pe rețelele de socializare.
Ce este Legionella și care sunt simptomele
Potrivit unei informări a Centrului European pentru Controlul și Prevenirea Bolilor, boala legionarilor este o formă severă de pneumonie (infecție la nivelul plămânilor) cauzată de bacteria Legionella a cărei rată de deces în rândul pacienților este de aproximativ 5-10 %.
Nu toate persoanele expuse la Legionella dezvoltă boala, riscul de a se îmbolnăvi din cauza bacteriei Legionella fiind mai mare în cazul celor cu boli subiacente, al fumătorilor și al persoanelor în vârstă.
Printre primele simptome se numără de obicei febra, frisoanele, durerile de cap și durerile musculare, urmate de o tuse seacă și de dificultăți de respirație care pot avansa rapid spre pneumonie sever; aproximativ o treime din pacienți suferă și diaree sau vomă iar la aproximativ jumătate din pacienți apar stări de confuzie sau delir.
Majoritatea pacienților trebuie să fie spitalizați și tratați cu antibiotice adecvate iar pentru diagnosticare trebuie realizate teste de laborator specifice.
Cum se contractează boala legionarilor
Potrivit sursei citate, Boala legionarilor se contractează prin inhalarea de picături de apă microscopice (aerosoli) contaminate cu bacteria Legionella. Aceste bacterii trăiesc în apă și se multiplică în cazul în care condițiile le sunt propice: de exemplu, în bazinele de apă stătută, la 20-50°C, în sistemele de apă create de om.
Există risc de infecție oriunde se pot crea picături fine de apă (aerosoli), precum:
• dușuri și robinete
• unități spa/căzi cu bule de aer
• turnuri de răcire și condensatoare prin evaporare utilizate pentru aerul condiționat
• fântâni ornamentale, în special cele instalate în interior
• vitrine frigorifice cu sistem de umidificare și alte dispozitive cu pulverizare fină
• sistemele de irigare cu care sunt prevăzute furtunurile de grădină utilizate pentru udarea plantelor
Bacteriile Legionella pot supraviețui și multiplica în următoarele medii:
• rezervoare sau cisterne cu apă caldă și rece
- apă la temperaturi cuprinse între 20°C și 50°C,
- conducte cu debit redus de apă sau prin care nu curge deloc apa (aici se încadrează și cele din camerele neocupate din unitățile turistice de cazare)
• sedimentele (biofilmele) și murdăria de pe suprafețele interioare ale conductelor și ale rezervoarelor
• pe cauciucul și fibrele naturale din mașinile de spălat și dispozitivele de etanșare
• în boilere și rezervoarele de stocare a apei calde
• în depunerile de piatră și în rugina din conducte, dușuri și robinete.
Cum se monitorizează boala legionarilor?
Potrivit Wikipedia, Legionella a fost identificată împreună cu amoeba și cu reprezentanți din genul Francisella. Este principalul agent ce cauzează boala legionarului, și a formei mai ușoare numită febra Pontiac.
Se transmite pe calea aerului, fiind inhalată cu ușurință. Se pare că o sursă importantă ar fi turnurile de răcire si instalațiile de aer condiționat iar ca surse naturale se poate întâlni în ape curgatoare sau heleșteie. Odată intrată in organism, bacteria incubează o perioadă de circa două săptămâni.
Rețeaua Europeană de supraveghere a bolii legionarilor (ELDSNet) se ocupă cu supravegherea bolii legionarilor; aceasta este coordonată de Centrul European de Prevenire și Control al Bolilor (ECDC) și este alcătuită din epidemiologi și microbiologi desemnați de autoritățile naționale de sănătate publică din UE și din multe alte state din întreaga lume. Rețeaua partajează informații între țările în care se raportează cazuri de îmbolnăvire și cele în care este posibil să se fi infectat pacienții. De asemenea, rețeaua dispune de proceduri pentru informarea operatorilor de turism cu privire la clusterele de cazuri. Riscurile pot fi reduse printr-un plan de control al bacteriei Legionella.
Important de reținut pentru autorități și proprietari: 15 puncte pentru reducerea
riscului de infectare cu bacteria Legionella
Riscul de a contracta boala legionarilor poate fi redus la minim.
Autorităților și proprietarilor de locuințe sau structuri de cazare li se recomandă să respecte planul în 15 puncte pentru reducerea riscului de infectare cu bacteria Legionella:
1. Desemnați un responsabil pentru controlul bacteriei Legionella.
2. Asigurați-vă că responsabilul desemnat a beneficiat de formare corespunzătoare în acest domeniu și are experiența necesară pentru a-și îndeplini îndatoririle în mod competent și că ceilalți membri ai personalului sunt conștienți de rolul important pe care îl au în combaterea bacteriei Legionella.
3. Asigurați-vă că apa caldă are o temperatură ridicată și circulă în permanență: 50°C – 60°C (prea fierbinte pentru a ține mâna în apă mai mult de câteva secunde) în întregul sistem de apă caldă.
4. Asigurați-vă că apa rece rămâne rece în permanență. Temperatura apei reci trebuie menținută sub 20°C de-a lungul întregului sistem către toate gurile de evacuare (s-ar putea să nu fie posibil atunci când temperatura ambientală este ridicată, dar ar trebui să se depună toate eforturile pentru a asigura păstrarea la temperaturi cât mai joase a apei reci care intră în incinta structurii de cazare și care se stochează).
5. Cel puțin o dată pe săptămână, în cazul în care camerele nu sunt ocupate, și întotdeauna înainte de a fi ocupate, dați drumul la robinete și la dușuri și lăsați apa să curgă pentru câteva minute (până când ajunge la temperaturile menționate la punctele 3 și 4).
6. Asigurați-vă că robinetele și capetele de duș sunt curate și nu au depuneri de piatră.
7. Curățați și dezinfectați cu regularitate (cel puțin de două ori pe an) turnurile de răcire și conductele aferente cu care sunt prevăzute sistemele de aer condiționat.
8. Goliți, curățați și dezinfectați anual încălzitoarele de apă (caloriferele).
9. Dezinfectați sistemul de apă caldă cu o concentrație ridicată de clor (50mg/l) timp de 2-4 ore după efectuarea de lucrări la sistem și la încălzitoarele de apă și înainte de începutul fiecărui sezon.
10. Curățați și dezinfectați cu regularitate (cel puțin între o dată pe lună și o dată la trei luni) filtrele de apă, în conformitate cu indicațiile producătorului.
11. Controlați lunar rezervoarele de apă, turnurile de răcire și conductele vizibile. Asigurați-vă că toate acoperișurile sunt intacte și bine fixate.
12. Verificați cel puțin anual interiorul rezervoarelor de apă rece, dezinfectați-le cu o concentrație de clor de 50 mg/l și curățați-le, în cazul în care constatați depuneri sau reziduuri.
13. Asigurați-vă că operațiunile de modificare a sistemelor sau de creare a unor noi instalații nu vor conduce la oprirea completă a debitului de apă sau la un debit intermitent și dezinfectați sistemul în urma oricăror lucrări.
14. Dacă structura de cazare este dotată cu unități spa (cunoscute și sub numele de căzi cu bule de aer, jacuzzi, piscine cu hidromasaj), asigurați-vă că:
− acestea sunt tratate în permanență cu o concentrație de clor sau brom de 2-3 mg/l și că nivelurile acestor substanțe și pH-ul apei sunt verificate de cel puțin trei ori pe zi;
− cel puțin jumătate din apa utilizată se înlocuiește zilnic;
− filtrele de nisip sunt spălate în contracurent zilnic;
− întregul sistem este curățat și dezinfectat săptămânal.
15. Țineți evidența zilnică a tuturor citirilor legate de tratarea apei, precum temperatura, pH-ul și concentrațiile de clor, și asigurați-vă că toate aceste elemente sunt verificate cu regularitate de către administrator.
Pentru recomandări suplimentare privind controalele specifice ar trebui să vă adresați experților în domeniu. Aceștia pot realiza o evaluare completă a riscurilor pe care le comportă structura de cazare. Puteți primi informații suplimentare din partea autorităților locale competente în domeniul sănătății publice.
Testele pentru depistarea bacteriei Legionella constituie un instrument util, însă doar dacă sunt realizate de personal calificat, care evaluează și sistemul de apă în paralel. De asemenea, mostre de apă ar trebui examinate de laboratoare acreditate să efectueze teste pentru depistarea bacteriei Legionella (de exemplu UKAS, ISSO, ACCREDIA sau organisme naționale echivalente). Obținerea unui rezultat negativ în urma testului nu înseamnă neapărat că în structura de cazare nu există deloc bacteria Legionella sau că nu există riscul de contaminare cu aceasta – transmite ECDC.
De unde vine denumirea Bacteriei
Denumirea de Legionella provine de la prima epidemie de pneumonie severa, cu un numar mare de decese, care s-a produs printre participantii la Convenția Anuală din 1976 a Legiunii Americane a foștilor combatanți care s-a desfasurat la Philadelphia; bacteriile care au determinat aceasta epidemie au fost izolate în 1977 și denumite Legionella pneumophila, iar boala a intrat în patologie ca legioneloză sau „boala legionarilor”.
