Când să mergem la medic și ce trebuie să știm despre sindromul febril

Medicul rezident în Boli Infecțioase, dr. Dana Dan, de la Spitalul Clinic „Dr. Victor Babeș” din Timișoara, subliniază importanța clinică a sindromului febril în cadrul campaniei educaționale „Lecția de la Babeș”.

Sindromul febril poate fi caracterizat ca acea stare a organismului în care temperatura depășește 38°C și care poate sau nu să fie însoțită și de alte simptome.

În rutina examenului clinic al bolnavului, în general, și al bolnavului febril, în special, există mai multe categorii:

Bolnav febril purtător al unei urgențe medicale sau chirurgicale, cum ar fi infecția sistemică – vorbim despre sepsis ori endocardită. Apoi, în cazul unei meningite, unei leucemii, peritonită, apendicită etc.;

Bolnav febril cu o suferință de organ bine conturată, precum pneumonie, scarlatină, infecție urinară etc.;

Bolnav febril purtător al unei infecții acute autolimitante, cum este infecția acută de căi respiratorii, adenoviroza etc.;

Bolnav febril nediferențiat, atunci când febrei nu i se asociază alt element de ordin subiectiv sau obiectiv semnificativ diagnostic – cum este cazul infecției HIV.

În cazul unui bolnav febril, vorbim de încadrarea în următoarele modele evolutive:

• boală febrilă cu elemente sugestive pentru o suferință de organ, aparat, sistem;

• boală febrilă cu elemente sugestive pentru o infecție sistemică;

• boală febrilă nediferențiată, cu durată de 7–15 zile;

• boală febrilă lipsită de manifestări conexe (febra solitară);

• boală febrilă prelungită de etiologie nedeterminată.

Recunoașterea în timp util a infecției sistemice ridică în continuare dificultăți de ordin diagnostic și terapeutic.

În infecțiile cu coci piogeni, sindromul febril este asociat cu un procent de mortalitate de până la 30%.
În infecțiile urinare, respiratorii, digestive, sepsele produse de bacterii gram-negative, procentul de mortalitate este între 30% și 60%.
Acelasi potențial de gravitate îl regăsim și în evoluția meningitelor bacteriene.

Dacă asociat febrei sunt prezente simptome precum:

• erupții cutanate,

• tuse,

• disfagie,

• dureri de mușchi ori articulare,

• dureri abdominale,

• disconfort la urinare,

• adenopatii,

• colorația sclerelor (colorarea părții albe a ochilor),

Este indicată vizita la medicul de familie sau la medicul specialist, pentru stabilirea diagnosticului și a tratamentului.

În același timp, vorbim despre sindrom febril prelungit atunci când febra persistă fără diagnostic mai mult de 3 săptămâni, în ciuda investigațiilor efectuate în spital.

Febra prelungită se întâlnește în:

• infecțiile bacteriene: leptospiroză, listerioză, boala ghearelor de pisică, TBC pulmonar/extrapulmonar;

• infecțiile virale;

• infecțiile parazitare: malaria, toxoplasmoză, amibiază, leishmanioză, histoplasmoză;

• infecțiile fungice: criptococoză.

Uneori, febra apare ca parte a unor patologii neinfecțioase:

• neoplasme,

• hemopatii maligne,

• boli ale țesutului conjunctiv,

• vasculite,

• boli autoimune,

• boli granulomatoase.

În prezent, incidența cazurilor de febră neelucidată a scăzut mult, datorită descoperirilor făcute în domeniul tehnicilor de diagnostic biologic, paraclinic și a ritmului accelerat al explorărilor.