Prevalenta obezitatii, in crestere in toata lumea. Sanatatea publica, in conflict cu interesele industriei alimentare

in ultimii 33 de ani, la nivel mondial, s-a inregistrat o crestere surprinzatoare a ratelor obezitatii si supraponderii, atat la adulti (crestere cu 28%) cat si la copii (cu 44%), numarul persoanelor obeze si supraponderale crescand de la 857 de milioane in 1980 la 2,1 miliarde in 2013, conform unei noi analize provenite din studiul Global Burden of Disease2013 (Povara globala a bolilor 2013), publicat in revista stiintifica The Lancet.

Cu toate acestea, ratele difera foarte mult in lume, peste jumatate din cele 671 de milioane de persoane obeze traind in doar 10 tari: SUA (peste 13%), China si India (15% impreuna), Rusia, Brazilia, Mexic, Egipt, Germania, Pakistan si Indonezia.

in ultimele trei decenii, cele mai mari cresteri ale nivelurilor obezitatii la femei au fost in Egipt, Arabia Saudita, Oman, Honduras si Bahrain, iar intre barbati, in Noua Zeelanda, Bahrain, Kuweit, Arabia Saudita si SUA. in grupul tarilor cu venituri mari, printre cele mai mari cresteri ale prevalentei obezitatii la adulti s-au petrecut in SUA (unde circa o treime din populatia adulta este obeza), Australia (unde 28% dintre barbati si 30% din femei sunt obezi) si Marea Britanie (unde un sfert din populatia adulta este obeza).

Concluziile provin dintr-o analiza comprehensiva a prevalentelor globale, regionale si nationale ale supraponderii si obezitatii la adultii cu varste peste 20 de ani si copii si adolescenti cu varste de 2-19 ani in perioada 1980-2013.

Echipa de cercetatori internationali, condusa de prof. dr. Emmanuela Gakidou, de la Institute for Health Metrics and Evaluation al Universitatii Washington din Statele Unite, a cautat datele disponibile din sondaje, rapoarte si literatura stiintifica pentru a urmari evolutiile prevalentei supraponderii (cand indicele de masa corporala (IMC) este de cel putin 25 kg/m2) si obezitate (IMC de cel putin 30 kg/m2), in 188 de tari din toate cele 21 de regiuni ale lumii, intre 1980 si 2013.

Iata cateva din principalele constatari ale studiului:

in tarile dezvoltate, barbatii au rate mai mari ale obezitatii decat femeile, raportul fiind invers in tarile in curs de dezvoltare. in prezent, 62% din totalul persoanelor obeze din lume traiesc in tarile in curs de dezvoltare.

Cea mai mare crestere a supraponderii si obezitatii a avut loc la nivel global intre 1992 si 2002, mai ales la persoanele cu varste intre 20 si 40 de ani.

Prevalenta supraponderii si obezitatii in copilarie a crescut remarcabil in tarile dezvoltate, de la 17% in 1980 la 24% in 2013 la baieti si de la 16% la 23% la fete. in tarile in curs de dezvoltare, ratele au crescut de la 8% la 13% atat la baieti cat si la fete in ultmele trei decenii.

in Vestul Europei, nivelurile obezitatii la baieti au variat intre 14% in Israel si 13% in Malta, la 4% in Olanda si Suedia. Nivelurile obezitatii la fete au fost cele mai mari in Luxemburg (13%) si Israel (11%), iar cele mai mici – in Olanda, Norvegia si Sueda (4%).

in tarile dezvoltate, rata cresterii obezitatii la adulti a inceput sa incetineasca in ultimii opt ani, si exista dovezi cconform carora, cohortee de nastere mai recente castiga in greutate mai lent decat cele anterioare.

Prof. dr. Gakidou a declarat ca „spre deosebire de alti factori globali de risc la adresa sanatatii, precum tutunul sau alimentatia copiilor, obezitatea nu scade la nivel mondial. Conform concluziilor noastre, cresterea prevalentei obezitatii a fost substantiala, raspandita si a aparut pe o perioada scurta de timp. Totusi, exista dovezi ca ratele obezitatii la adulti ating un platou, ceea ce ne da speranta ca epidemia ar fi putut atinge maximul in unele tari dezvoltate si ca populatiile din alte tari ar putea sa nu atinga ratele foarte crescute, de peste 40%, din unele tari in curs de dezvoltare”. Autoarea a opinat ca tinta ONU de a opri cresterea obezitatii pana in 2025 este un obiectiv greu de atins in lipsa unor actiuni concertate si a cercetarii asupra efectelor interventiilor la nivel populational. Ea a atras atentia ca mai ales tarile cu venituri mici si mijlocii trebuie ajutate sa intervina pentru reducerea aportului caloric excesiv, inactivitatea fizica si promovarea activa a consumului alimentar de catre industrie.

intr-un comentariu asupra studiului, prof. dr. Klim McPherson de la Universitatea Oxford a arata ca este esentiala „o reechilibrare a nevoilor de baza ale oamenilor cu disponibilitatea alimentelor, presupunand limitarea multor aspecte legate de productie si promovare ale industriei alimentare. Pentru a preveni consecintele nesustenabile pentru sanatate, IMC trebuie sa revina la cel de acum 30 de ani. Potrivit unor calcule, reducerea IMC la nivelul din 1980 in Marea Britanie ar presupune o reducere cu 8% a consumului in toata tara, cu pierderi de 8,7 miliarde de lire pe an pentru industria alimentara.” Vointa politica de restrangere a cresterii economice in favoarea sanatatii populatiei lipseste inca, la fel ca si in cazul schimbarilor climatice, arata profesorul McPherson.