Un somnifer obișnuit poate reduce acumularea de proteine asociate bolii ​​Alzheimer

Legătura dintre somnul slab și agravarea bolii Alzheimer este una pe care cercetătorii o explorează într-un nou studiu scurt, care a implicat un grup mic de adulți sănătoși, publicat în Annals of Neurology: recent, au descoperit că utilizarea somnifere ar putea reduce acumularea de aglomerări toxice de proteine ​​în lichidul care „spală” creierul în fiecare noapte.

Cercetătorii americani de la Universitatea Washington din St. Louis au observat astfel că persoanele care au luat suvorexant, un tratament comun pentru insomnie, timp de două nopți la o clinică de somn, au experimentat o scădere ușoară a două proteine, beta-amiloid și tau, ce se acumulează în boala Alzheimer.

Teoria principală, conform căreia aglomerările anormale de proteine ​​conduc la patologia Alzheimer, a fost supusă unei examinări intense în ultima perioadă, după decenii de cercetări menite să scadă nivelurile de amiloid care nu s-au tradus într-un medicament sau terapie utilă care să prevină sau să încetinească boala, lucru care i-a determinat pe cercetători să regândească modul în care se dezvoltă Alzheimer – conform Science Alert.

O demonstrație a legăturii dintre somn și markerii moleculari ai bolii Alzheimer

Tulburările de somn pot fi un semn timpuriu de avertizare al bolii Alzheimer care precede alte simptome precum pierderea memoriei și declinul cognitiv: până la primele simptome, nivelurile anormale de beta-amiloid sunt aproape de vârf, formând aglomerări, numite plăci, care înfundă celulele creierului.

Cercetătorii consideră astfel că promovarea somnului ar putea fi o modalitate eficientă și simplă de a preveni boala Alzheimer, permițând creierului adormit să se îndepărteze de proteinele rămase și de celelalte deșeuri ale zilei.

Dar, deși somniferele pot ajuta în această privință, „ar fi prematur ca persoanele care sunt îngrijorate de dezvoltarea bolii Alzheimer să o interpreteze ca un motiv pentru a începe să ia suvorexant în fiecare noapte”, susține neurologul Brendan Lucey, de la Centrul de Medicină a Somnului de la Universitatea Washington, care a condus cercetarea.

Studiul a durat doar două nopți și a implicat 38 participanți de vârstă mijlocie fără semne de tulburări cognitive sau probleme de somn

Utilizarea somniferelor pe perioade prelungite nu este însă o soluție pentru cei care nu dorm, deoarece pot provoca dependență. Acestea pot să liniștească oamenii în perioade mai puțin adânci de somn, mai degrabă decât în ​​fazele de somn profund iar acest lucru ar putea fi problematic deoarece cercetările anterioare au descoperit o legătură între calitatea mai puțin bună, somn cu unde lente, și nivelurile ridicate de încurcături tau și proteina beta-amiloid.

În recentul studiu, specialiștii au vrut să afle dacă îmbunătățirea somnului cu ajutorul somniferelor ar putea scădea nivelurile de tau și beta-amiloid din lichidul cefalorahidian care scaldă creierul și măduva spinării în condițiile în care, cercetările anterioare arătau că  și o singură noapte de somn perturbat poate duce la creșterea nivelului de beta-amiloid.

Astfel, un grup de voluntari, cu vârsta cuprinsă între 45 și 65 ani, a primit una dintre cele două doze de suvorexant sau o pastilă placebo, la o oră după ce cercetătorii au recoltat o probă din lichidul cefalorahidian. În continuare, s-au colectat probe la fiecare două ore, timp de 36 ore, în timp ce participanții dormeau, cât și în ziua și noaptea următoare, pentru a se măsura modul în care s-au schimbat nivelurile de proteine.

Concentrațiile de beta-amiloid au fost reduse între 10 și 20 la sută cu o doză de suvorexant

Potrivit publicației amintite, nu au existat diferențe de somn între grupuri, totuși, concentrațiile de beta-amiloid au fost reduse cu între 10 și 20 la sută cu o doză de suvorexant prescrisă de obicei pentru insomnie, comparativ cu un placebo. Doza mai mare de suvorexant a redus, de asemenea, momentan, nivelurile de tau hiperfosforilat, o formă modificată a proteinei tau legată de moartea celulelor.

Acest efect a fost observat doar cu unele forme de tau, iar concentrațiile acestora au crescut din nou în 24 de ore de la administrarea somniferului:„Dacă se reduce fosforilarea tau, ar putea exista mai puțină formare de încurcături și mai puțină moarte neuronală” – explică Brendan Lucey, sugerând că studiile viitoare pe adulții în vârstă care testează somnifere timp de luni de zile ar putea măsura un efect de durată asupra nivelului de proteine.

Altfel spus, somniferele îi pot ajuta pe unii oameni să-și închidă ochii dar folosirea lor ca tratament preventiv pentru Alzheimer este încă o perspectivă neclară care depinde de o ipoteză acum surprinzătoare a patologiei bolii.

Dovezi care leagă tulburările de somn de boala Alzheimer, boală pentru care nu există tratamente

Specialistul consideră că îmbunătățirea igienei somnului și căutarea de tratament pentru probleme de somn, cum ar fi apneea, sunt ambele abordări sensibile pentru îmbunătățirea sănătății generale a creierului la orice vârstă: „Sper că vom dezvolta în cele din urmă medicamente care să profite de legătura dintre somn și Alzheimer pentru a preveni declinul cognitiv. Dar nu am ajuns încă acolo” – a subliniat neurologul în studiul amintit.