Suicidul: Un strigăt de ajutor

De la începutul acestui an și până la sfârșitul lunii trecute, la Unitatea de Primiri Urgențe a Spitalului Județean de Urgență Târgu-Jiu s-au prezentat 21 de pacienți care au încercat să se sinucidă iar alți 176 au fost diagnosticați cu alte afecțiuni psihice; din informațiile furnizate de reprezentanții UPU, în cursul anului anterior au fost înregistrați 90 pacienți cu tentativă de suicid, 57 cazuri în 2021, 62 cazuri în 2020 și 125 cazuri în 2019.

Cum poate fi explicată tendința suicidară

Suicidul reprezintă un act conștient de autoanihilare, stare generată de o situație pentru care actul suicidar pare a fi cea mai bună soluție, menționează dr. Lidia Șiuinea, medic psihiatru, într-o postare pe pagina Spitalului Județean de Urgență Târgu Jiu.

Aproximativ un sfert dintre indivizii cu tentative suicidare nu au dezvăluit ideația suicidară în cursul vizitelor medicale, conform Patient Health Questionnaire-9 (PHQ-9).

Pentru a înțelege mai bine ce a contribuit la apariția discordanței dintre tentativa autolitică (suicidară) și negarea ideației suicidare, cercetătorii au intervievat 26 indivizi care au încercat să se sinucidă la 60 zile după ce au negat existența gândurilor de suicid în cursul vizitei medicale. Astfel, un procent dintre cei intervievați au admis că tentativa autolitică a avut loc sub influența băuturilor alcoolice sau a drogurilor de abuz iar alții au recunoscut că le-a fost teamă de faptul că în situația în care ar povesti medicului despre gândurile suicidare, acesta din urmă ar avea o reacție inflexibilă (ex. să propună imediată spitalizare); se evidențiază o problemă importantă  – stigmatul, rușinea care conduc la hotărârea de a nu dezvălui gândurile de suicid.

Potrivit medicului amintit, indivizii care prezintă risc maxim de suicid caută expres o soluție, prezintă durere psihologică intolerabilă, se află sub imperiul emoțional al disperării și prezintă o îngustare a percepțiilor soluțiilor posibile cu ignorarea celor accesibile.

Tipuri de atitudini suicidare

„Trebuie să facem distincția între cele trei entități:

1. Parasuicidul reprezintă o tentativă aparent suicidară a unei persoane care nu intenționează să moară atunci când își provoacă leziunea, dar o face din alte motive (ex. șantaj, pedepsirea altor persoane).

2. Tentativa suicidară este comisă impulsiv, într-o manieră care predispune la desconspirarea intenției prin mijloace mai puțin agresive, de către persoane aflate în situații reactive.

3. Suicidul este un act atent plănuit, disimulat, realizat prin mijloace periculoase”, explică specialistul.

Important de reținut: orice tentativă suicidară/ parasuicidară trebuie tratată ca o virtuală posibilă recidivă cu potențial de suicid real

„90% dintre cei care se sinucid suferă de o boală psihică. Printre simptomele psihiatrice cu risc suicidar se numără: anxietate severă, depresie severă, idei de culpabilizare, sentimente de inferioritate, idei delirante, halucinații imperative, impulsivitate, dependența de băuturi alcoolice și droguri, insomnii.

Suicidul nerealizat (tentativa de suicid) și ideația autolitică (suicidară) sunt printre cele mai frecvente solicitări de la camerele de gardă ale spitalelor de psihiatrie, dar și în secțiile de reanimare ale spitalelor de urgență”, completează specialistul.

Eroarea prin plus de diagnostic, preferabilă în cazul suicidului

„Dacă nu putem fi siguri că pacientul se va sinucide, putem bănui că se află într-o situație de risc, ceea ce ne dă dreptul moral și etic, de a-l pune în cele mai sigure condiții față de această prezumție.

Nevoia de a-și comunica decizia (ex. “o scrisoare de adio”) arată că suicidarul investește moartea cu semnificație, iar gestul suicidar este un ultim act de comunicare.

Medicul trebuie să încurajeze blând pacientul în a-și dezvălui ideația/planul suicidar. A nu-l întreba despre suicid pentru “a nu-i da idei” este un mit și o greșeală pentru că atunci când pacientul își pune problema suicidului este ambivalent în ceea ce privește trecerea la act și se va simți asigurat de oportunitatea de a prezenta cuiva dilema sa.

Impresiile medicului, după interviul clinic trebuie discutate deschis cu pacientul, rudele acestuia sau cu orice alte persoane considerate importante”, conchide medicul de la Spitalului Județean de Urgență Târgu Jiu.