„Credem cu tărie că tânăra generație este cel mai potrivit <<ambasador>> în a transmite mesaje publicului larg, mesaje legate de istoria recentă a României, pe care, deși nu au trăit-o, au înțeles-o și nu vor ca aceasta să se mai repete” – este mesajul Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului (IICCMER); acesta a invitat, ieri, elevii liceelor din București (Colegiul Național ,,Iulia Hașdeu’’, Colegiul Național ,,Școala Centrală’’ și Colegiul Economic ,,A. D. Xenopol’’) să se alăture unui manifest de conștientizare și informare cu privire la miile de copii decedați în căminele-spital care au funcționat pe teritoriul României în perioada regimului comunist.

IICMER: Programul de ucidere sistematică a copiilor din Căminele-spital ale regimului Ceauşescu

Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc a susţinut, miercuri, o conferinţă de presă în care a prezentat investigaţiile privind decesul a 436 minori aflaţi în Căminul-spital Plătăreşti, în perioada regimului comunist. Totodată, a anunţat că a depus un denunţ la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie privind organizarea unui regim caracterizat prin tratamente inumane şi degradante aplicate minorilor internaţi în Căminul-spital nr. 4 Plătăreşti.

La evenimentul amintit au fost prezenţi prof.univ.dr. Florin-Daniel Şandru – preşedintele executiv al IICCMER, dr. Florin S. Soare – expertul IICCMER care a coordonat investigaţia din Căminul-spital Plătăreşti, dr. Cosmin Popa – cercetător în cadrul Institutului de Istorie ,,Nicolae Iorga” al Academiei Române şi doctor Mihai Bran, medic primar psihiatru (Spitalul Clinic Colţea).

Căminul-spital nr. 4 Plătăreşti, aflat la aproximativ 20 km de Bucureşti, a fost înfiinţat în 1952, în incinta Mănăstirii din Plătăreşti, practic în chiliile mănăstirii şi era destinat persoanelor adulte cu afecţiuni neuropsihiatrice cronice. Pentru că la nivelul municipiului Bucureşti, în anii 70, nu exista o unitate de profil pentru minorii cu deficienţe, se ia decizia înfiinţării unei secţii speciale, într-o clădire nouă, special construită, care ţinea administrativ de spital. Această secţie de minori a funcţionat între februarie 1978 şi iunie 1991 – precizează IICMER.

Comparativ cu investigaţiile anterioare desfăşurate de IICCMER pentru celelalte Cămine-spital care au existat pe teritoriul României în perioada regimului ilegitim şi criminal comunist, în această investigaţie, Institutul a solicitat medicilor un raport de analiză medicală a cazurilor din Căminul- spital nr. 4 Plătăreşti, pentru a demonstra, în fapt, că nu toţi pacienţii internaţi în Secţie erau irecuperabili, cum, de asemenea, ridică suspiciuni durata de spitalizare scăzută şi rata crescută a mortalităţii pentru un camin-spital în care sunt internaţi pacienţi cu patologie cronică.

La redactarea raportului au contribuit dr. Florin Scărlătescu, medic primar neurolog (Spitalul de Urgenţă Floreasca) şi dr. Mihai Bran, medic primar psihiatru (Spitalul Clinic Colţea).

„Prezentul demers judiciar are la bază prevederile HG nr. 1372/2009 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea IICCMER, care fixează scopurile şi atribuţiile acestei instituţii. Astfel, la art. 2 lit. e din HG nr. 1372/2009 se arată că printre scopurile înfiinţării IICCMER se numără şi investigarea ştiinţifică şi identificarea crimelor, abuzurilor şi încălcărilor drepturilor omului pe întreaga durată a regimului comunist în România, precum şi sesizarea organelor în drept în acele cazuri în care sunt depistate situaţii de încălcare a legii”,  informează instituția.

Prof.univ.dr. Florin-Daniel Şandru: „ În spatele acestui sistem au stat oameni, cu nume şi prenume”

,,Fac un apel la procurori să conexeze aceste dosare, pentru că avem de-a face cu un tipar, avem de a face în mod clar cu un program de exterminare. (…) Îi rog să se raporteze, cel puţin la acest nou denunţ, aşa cum merită, cu celeritate, încât, în cel mai scurt timp, cei responsabili să fi aduşi în faţa Justiţiei. Societatea românească nu mai poate purta şi această povară istorică după sine.

Sunt deja prea multe: represiunea în anii ’50 – ’60, torţionarii, represiunea din anii ’70 – ’80, (…) Dosarul Revoluţiei, Dosarul Mineriadei. Astea, toate, în condiţiile în care avem o tendinţă nostalgică, bazată pe ignoranţă şi pe minciuni, în creştere, după epoca Ceauşescu, după epoca în care eram, vezi Doamne, suverani şi independenţi.

Comunismul a fost condamnat formal în România, ca regim ilegitim şi criminal. Nu mai putem continua să discutăm în termeni abstracţi despre un „sistem”, pentru că în spatele acestui sistem au stat oameni, cu nume şi prenume. Procurorii îi au acum în acest dosar. Îi rugăm să treacă la treabă” – a menționat în declaraţia de presă prof.univ.dr. Florin-Daniel Şandru, Preşedintele executiv al IICCMER.

Dr. Cosmin Popa: „ Plasarea acestor cămine-spital sub autoritatea Ministerului Muncii şi Ocrotirii Sociale urmărea scoaterea acestor instituţii de sub incidenţa legilor şi regulamentelor specifice instituţiilor medicale”

La rândul său, dr. Cosmin Popa, cercetător, Institutul de Istorie ,,Nicolae Iorga” al Academiei Române a subliniat că tratamentul administrat copiilor consideraţi „irecuperabili” din Căminele-spital a fost şi el subscris politicii productiviste a regimului, care favoriza investiţiile ce puteau aduce venituri, de preferinţă în valută, şi de reducere uneori până aproape de zero a cheltuielilor fără impact economic. Potrivit acestuia, copiii în cauză, prin faptul că purtau eticheta de „irecuperabili”, ceea ce însemna că urmau să necesite asistenţă pe termen foarte lung sau chiar pe tot parcursul vieţii, fără a discuta despre temeinicia medicală a încadrării lor într-o astfel de categorie, reprezentau pentru statul român de la acea vreme o cheltuială inutilă, având în vedere că cei mai mulţi dintre ei erau consideraţi incapabili să îndeplinească cândva o muncă utilă din punct de vedere social:

„Pornind de la această situaţie, statul român comunist era deplin interesat în scăderea numerică a acestei categorii, prin orice mijloace, dar în principal prin tolerarea şi încurajarea efectelor pe care le producea asupra acestor copii privarea sistematică de resurse şi personal de specialitate.

Mai mult, plasarea acestor Cămine-spital sub autoritatea Ministerului Muncii şi Ocrotirii Sociale urmărea două efecte majore. Primul, scoaterea acestor instituţii de sub incidenţa legilor şi regulamentelor specifice instituţiilor medicale, care prevedeau repercusiuni legale clare. Al doilea, ascunderea cifrelor mortalităţii din Căminele-spital. Personal nu am întâlnit până acum în niciunul dintre rapoartele de bilanţ ale Ministerului Muncii date despre mortalitatea instituţiilor de asistenţă socială din subordinea sa, iar Ministerul Sănătăţii nu o consemna fiind în afara autorităţii sale” – a precizat cercetătorul.

Dr. Florin S. Soare: „Sute de minori au fost ţinuţi în condiţii insalubre, subnutriţi, subdezvoltaţi, bătuţi, legaţi, tranchilizaţi şi unde mai mult de jumătate dintre ei şi-au găsit sfârşitul”

,,Căminul spital nr. 4 şi-a început activitate încă din anul 1952 şi deservea persoane adulte cu afecţiuni neuropsihice. În 1978 s-a înfiinţat o secţie pentru minori, într-o clădire nou construită, ce urma să-i adăpostească pe minorii cu deficienţe considerate nerecuperabile din Municipiul Bucureşti.

Plătăreşti întruneşte toate condiţiile unui loc special conceput pentru eliminarea fizică a celor vulnerabili şi consideraţi inutili. Căminul era plasat într-o localitate izolată, unde sute de minori au fost ţinuţi în condiţii insalubre, subnutriţi, subdezvoltaţi, bătuţi, legaţi, tranchilizaţi şi unde mai mult de jumătate dintre ei şi-au găsit sfârşitul. Pornind de la rata incredibil de mare a mortalităţii şi a cauzelor acesteia, care într-o proporţie covârşitoare erau legate de condiţiile existente, se poate avansa ipoteza existenţei unui regim de exterminare a minorilor internaţi la Plătăreşti.

Oficial, rolul acestei instituţii era acela <<de a asigura minorilor internaţi, în condiţiile legale în vigoare, cazare, întreţinere completă, condiţii de îngrijire şi tratament medical, corespunzător menţinerii sau ameliorării sănătăţii, urmărind formarea deprinderilor de autoservire’>>. Probele ataşate denunţului depus astăzi demonstrează că aceste scopuri nu au fost atinse şi mai mult, condiţiile de trai deficitare (legate încălzire, alimentaţie, igienă, asistenţă medicală etc.) au contribuit nemijlocit la rata foarte mare a deceselor” – a relatat expertul IICCMER dr. Florin S. Soare.

În fața jurnaliștilor prezenți la conferință, dr. Mihai Bran, medic primar psihiatru (Spitalul Clinic Colţea) a subliniat: ,,Susţinem faptul că pe lângă suportul medical, nevoile de bază pentru îngrijire precum şi terapiile specifice ar fi trebuit să fie asigurate în centre precum căminul spital Plataresti.

Pentru a compara ratele de supravieţuire din Căminul spital Plătăreşti cu date din literatura de specialitate se poate consulta articolul din The New England Journal of Medicine (1990) care analizează datele a 99543 de persoane cu dizabilitati în intervalul 1984-1987 din California.

Conform datelor din acest studiu speranţa de viaţă a acestui tip de pacienţi se corelează cu gradul de mobilitate/imobilitate. Tot acest studiu relevă faptul ca în cazul persoanelor cu retard mental sever, principala cauza de mortalitate este reprezentată de afecţiunile respiratorii şi în special de pneumonie”.

Foto: IICMER