Psoriazisul afectează atât pielea, cât și sănătatea emoțională

Dr. Marineanu Corina Diana, psiholog clinician principal și psihoterapeut la Ambulatoriul Clinic Integrat al Spitalului Universitar de Urgență Militar Central „Dr. Carol Davila”, subliniază că psoriazisul afectează nu doar pielea, ci și sănătatea emoțională a pacienților.

Potrivit acesteia, psoriazisul este o boală inflamatorie cronică care afectează aproximativ 3% din populația globului și în jur de 2% din populația României. Ea se numără printre cele cinci afecțiuni cronice netransmisibile prioritare la nivel global, alături de bolile cardiovasculare, cancerul, diabetul și afecțiunile respiratorii cronice – semn că impactul bolii depășește nivelul strict dermatologic.

Specialista explică faptul că pielea este un organ viu, sensibil la stres și emoții, iar în cazul psoriazisului, pacienții nu suferă doar din cauza leziunilor vizibile, ci și din cauza efectelor psihologice și sociale: frustrare, rușine, evitarea relațiilor sociale, anxietate sau depresie.

Conform datelor prezentate, până la 30% dintre persoanele cu psoriazis pot dezvolta tulburări psihice comorbide, precum depresia sau anxietatea. În acest context, stresul este identificat drept un factor major care poate declanșa sau agrava boala.

Dr. Marineanu subliniază că psihoterapia, în special cea cognitiv-comportamentală, nu înlocuiește tratamentul medical, dar îl completează în mod esențial. Terapia ajută pacienții să își corecteze gândurile disfuncționale, să dezvolte strategii de coping eficiente, să reducă anxietatea și depresia, să-și reconstruiască stima de sine și să accepte boala fără a se lăsa definiți de aceasta.

Programele de consiliere recomandate includ frecvent 6–8 ședințe, cu teme dedicate acceptării bolii, gestionării reacțiilor sociale și reducerii izolării. Totodată, implicarea familiei sau a partenerului este importantă în procesul de echilibrare emoțională, iar consilierea de cuplu poate aduce beneficii considerabile.

Impactul psoriazisului asupra calității vieții poate fi major chiar și în formele ușoare, mai ales când leziunile apar în zone vizibile precum fața, gâtul sau mâinile. Afecțiunea poate duce la izolare, dificultăți în viața profesională și personală, tulburări de somn și chiar comportamente de evitare sau consum de substanțe ca mecanisme de coping.