În cadrul celei de-a 43-a reuniuni a Comitetului de Urgență, specialiștii în sănătate publică au tras un semnal de alarmă asupra provocărilor persistente în eliminarea poliomielitei și au semnalat apariția unor noi focare de virusuri poliomielitice derivate din vaccin (cVDPV) în mai multe regiuni ale lumii. Reuniunea a avut loc prin videoconferință la 1 octombrie 2025, cu participarea a opt membri din nouă ai Comitetului și a consilierului, împreună cu reprezentanții țărilor afectate și sprijinul Secretariatului OMS.
Virusul poliomielitic sălbatic
De la ultima ședință a Comitetului de Urgență (18 iunie 2025), au fost raportate 15 noi cazuri de WPV1 din cele două țări endemice, Afganistan (2) și Pakistan (13). Cazurile din Afganistan au fost raportate din regiunile de sud și de est ale țării, în timp ce în Pakistan cazurile au fost raportate din provinciile Khyber Pakhtunkhwa și Sindh. În 2025 (la 17 septembrie), au fost raportate 28 de cazuri de WPV1: 4 în Afganistan și 24 în Pakistan. Aceasta se compară cu 99 de cazuri de WPV1 raportate în tot anul 2024. Pentru supravegherea mediului, până în prezent în 2025 au fost raportate un total de 443 de probe pozitive pentru WPV1 (53 din Afganistan și 390 din Pakistan), comparativ cu 741 de probe pozitive raportate pe tot parcursul anului 2024 (113 din Afganistan și 628 din Pakistan).
Comitetul a luat act cu îngrijorare de transmiterea continuă a WPV1 în ambele țări endemice, în special de-a lungul coridoarelor epidemiologice transfrontaliere sudice (Afganistanul de Sud – Blocul Quetta) și centrale (Pakistanul de Nord-Vest/Pakistanul de Sud – Afganistanul de Sud-Est).
În Pakistan, WPV1 continuă să fie detectat în probele de mediu din toate cele patru provincii principale. Transmiterea rămâne cea mai intensă în Khyber Pakhtunkhwa de Sud (KP), după cum indică raportarea continuă a cazurilor de WPV1 și a izolatelor pozitive de mediu. Deși Karachi, din provincia Sindh, nu a raportat niciun caz de WPV1 în 2025, detectările continue în probele de mediu indică o transmitere continuă în oraș. O scădere atât a cazurilor de WPV1, cât și a detectărilor de mediu a fost observată în blocul Quetta și Peshawar. Transmiterea activă a WPV1 este detectată și în 2025 în Lahore, provincia Punjab, și în mai multe districte din blocul epidemiologic Pakistan Central. În Afganistan, transmiterea intensă continuă în regiunea de sud, detectată atât prin paralizie flască acută (AFP), cât și prin supravegherea mediului. Transmiterea WPV1 în regiunea de est a Afganistanului a scăzut semnificativ în 2025, indicând o îmbunătățire a nivelului de imunitate a populației.
În ceea ce privește epidemiologia moleculară, s-a înregistrat o scădere generală a biodiversității genetice între 2020 și 2023. Cu toate acestea, în 2024 s-a observat o creștere a biodiversității genetice, ceea ce a necesitat o divizare a două clustere genetice în opt clustere genetice, dintre care trei sunt active în 2025. Lanțurile de transmitere rămase continuă să circule în populații și zone geografice cu o acoperire vaccinală persistent scăzută, inclusiv în districtele limitrofe coridoarelor epidemiologice sudice și nordice din cele două țări endemice.
Afganistanul și Pakistanul continuă să implementeze un program intensiv și în mare parte sincronizat de campanii, cu accent pe obținerea unei acoperiri vaccinale ridicate în rezervoarele principale și pe asigurarea unui răspuns prompt și eficient la detecțiile de WPV1 în alte zone ale fiecărei țări. Afganistanul a implementat două runde de vaccinare la nivel național și trei runde subnaționale, în timp ce Pakistanul a implementat trei runde de vaccinare la nivel național și una subnațională în prima jumătate a anului 2025.
În Afganistan, campaniile sunt desfășurate utilizând strategia „de la o locație la alta”, cu eforturi concentrate pentru a consolida abordările operaționale și de comunicare pentru a maximiza acoperirea copiilor vizați în cadrul acestei modalități. Campaniile „de la o locație la alta” nu au mai fost implementate din octombrie 2024 din cauza preocupărilor legate de securitate, limitând accesul deplin la campanii pentru toți copiii. Comitetul și-a exprimat îngrijorarea cu privire la faptul că aceste campanii adesea nu reușesc să ajungă la toți copiii, în special la copiii mai mici, ceea ce ar putea contribui la o răspândire geografică suplimentară în Afganistan și dincolo de acesta. În Pakistan, programul se confruntă cu dificultăți în a ajunge în mod constant și eficient la toți copiii vizați din KP de Sud, zona care se confruntă în prezent cu cea mai intensă transmitere a virusului WPV1 din țară; peste 250.000 de copii rămân neacoperiți, în principal din cauza constrângerilor de acces cauzate de insecuritate.
Comitetul a luat act cu apreciere de conducerea puternică și de angajamentul la nivel înalt față de eradicarea poliomielitei în Pakistan la toate nivelurile, inclusiv implicarea directă a Prim-ministrului, a Ministrului Federal al Sănătății și a Persoanei de Coordonare a Prim-ministrului pentru Eradicarea Poliomielitei. Comitetul a recunoscut, de asemenea, acoperirea vaccinală constant ridicată și ratele de promovabilitate ale testului de asigurare a calității lotului (LQAS) la nivel național și provincial. Cu toate acestea, Comitetul a observat variabilitate în calitatea campaniilor la nivel de district și subdistrict, atribuită provocărilor operaționale și insecurității predominante, în special în provinciile Khyber Pakhtunkhwa și Balochistan. Comitetul a remarcat, de asemenea, detectarea continuă a WPV1 în Karachi, în ciuda acoperirii vaccinale ridicate raportate în timpul campaniilor recente. Stoparea transmiterii WPV1 va necesita traducerea angajamentului politic și programatic puternic al Pakistanului într-o implementare de înaltă calitate a planurilor de vaccinare, în conformitate cu recomandările Grupului Consultativ Tehnic, în timpul următorului sezon cu transmitere scăzută. Va fi necesară o atenție deosebită asupra rezervoarelor principale și a zonelor cu transmitere persistentă.
Pe lângă mișcarea sezonieră a populației în interiorul și între cele două țări endemice, întoarcerea continuă a migranților fără acte din Pakistan în Afganistan continuă să agraveze provocările operaționale ale programului. Această strămutare a populației crește riscul transmiterii transfrontaliere și interne a virusului poliomielitic în ambele țări. Comitetul a observat că acest risc este atenuat prin vaccinarea la punctele de trecere a frontierei și prin actualizarea microplanurilor în zonele de origine și de întoarcere. Comitetul a recunoscut, de asemenea, mecanismele puternice de coordonare dintre programele din Afganistan și Pakistan, atât la nivel național, cât și subnațional, și a încurajat continuarea acestor eforturi de colaborare. Va fi esențial să se mențină campanii sincronizate între Afganistan și Pakistan și să se obțină o acoperire vaccinală uniformă și ridicată în zonele de frontieră ale ambelor țări pentru a întrerupe transmiterea WPV1 într-un mod cuprinzător.
În concluzie, datele disponibile indică faptul că transmiterea globală a WPV1 rămâne limitată geografic la cele două țări endemice. Cu toate acestea, în perioada 2024 și 2025, a existat o răspândire geografică, alături de o transmitere continuă în zonele principale de rezervor din ambele țări endemice.
Virusuri poliomielitice derivate din vaccinuri circulante (cVDPV)
În 2025, au fost raportate un total de 143 de cazuri de cVDPV (la 17 septembrie), dintre care 136 sunt cVDPV2, cinci sunt cVDPV3 și două sunt cazuri cVDPV1. În plus, 141 de probe de mediu au fost testate pozitiv pentru cVDPV, inclusiv 11 cVDPV1, 121 cVDPV2 și nouă probe de mediu care au fost testate pozitiv atât pentru cVDPV1, cât și pentru cVDPV2. În 2024, au fost raportate un total de 463 de cazuri de cVDPV, inclusiv 448 de cazuri de cVDPV2, 11 cazuri de cVDPV1 și 4 cVDPV3. În același an, 291 de probe de mediu au fost testate pozitiv pentru cVDPV, 288 cVDPV2 și trei cVDPV3. De la ultima reuniune a Comitetului de Urgență, au fost raportate noi focare de cVDPV1 în Algeria, Djibouti și Israel. Recent, Camerun și Ciad au raportat focare de cVDPV3, în timp ce focarul de cVDPV3 din 2024 din Guineea a continuat și în 2025.
Nigeria și Ciadul din bazinul Lacului Ciad, împreună cu Yemenul și Etiopia din Cornul Africii, sunt principalii contribuitori la numărul global de cazuri de cVDPV2 în 2025. Republica Democrată Congo și Somalia, care anterior au înregistrat o transmitere intensă de cVDPV2, au înregistrat o scădere semnificativă a intensității transmiterii în 2025. Cu toate acestea, persistă provocări în asigurarea calității operaționale și ajungerea la toți copiii în timpul campaniilor de vaccinare împotriva poliomielitei.
Până în prezent, în 2025, au fost detectate un total de 20 de grupuri de emergentă cVDPV2 circulante, comparativ cu 31 în 2024 și 27 în 2023. Dintre cele 20 de grupuri de emergentă identificate în 2025, cinci sunt detectate nou în acest an: două derivate din noul vaccin OPV2, în timp ce originea celorlalte trei este în curs de investigare. De la introducerea sa în 2021, au fost administrate aproximativ 2 miliarde de doze de nOPV2 și un total de 32 de apariții cVDPV2 au fost asociate cu nOPV2. Comitetul a observat că nOPV2 continuă să demonstreze o stabilitate genetică semnificativ mai mare și un risc substanțial mai mic de revenire la neurovirulență în comparație cu Sabin OPV2.
În 2025, până în prezent au fost raportate două cazuri de cVDPV1, câte unul în Algeria și unul în Republica Democrată Congo (RD Congo). În plus, au fost confirmate focare de cVDPV1 în Djibouti și Israel, pe baza detectărilor efectuate în urma supravegherii mediului (nouă în Djibouti și zece în Israel).
Camerun și Ciadul au raportat co-circulația cVDPV de tip 2 și tip 3 în 2025. Aceeași apariție a cVDPV3 a cauzat focare în ambele țări, cu un caz de cVDPV3 în Camerun (debutul paraliziei în mai 2025) și două în Ciad (debuturi în iunie și iulie 2025). Focarul de cVDPV3 din Guineea, detectat pentru prima dată în 2024, a continuat în 2025. În total, Guineea a raportat șase cazuri de cVDPV3 în perioada 2024–2025.
Comitetul a observat că, deși transmiterea globală a cVDPV1 și cVDPV3 rămâne la niveluri mai scăzute în comparație cu cVDPV2, tendința ascendentă observată în 2025 este îngrijorătoare. Acest lucru subliniază importanța critică a menținerii unei imunități ridicate a populației împotriva poliovirusurilor de tip 1 și tip 3 printr-o imunizare de rutină robustă, precum și a asigurării unor activități de răspuns prompte și de înaltă calitate în cazul oricăror detectări.
Comitetul a observat că riscul focarelor de cVDPV este determinat în mare măsură de o combinație de inaccesibilitate, insecuritate, concentrații mari de copii cărora li se administrează doze zero și subvaccinați și strămutările continue ale populației.