Obezitatea trebuie tratată ca boală cronică, cu impact asupra întregului organism, atrag atenția prof. univ. dr. Bogdan Timar și prof. univ. dr. Cătălina Poiană

Prof. univ. dr. Bogdan Timar a vorbit, în cadrul OBESITY PODCAST, despre modul în care obezitatea este încă insuficient înțeleasă la nivel general ca boală cronică, deși aceasta are efecte extinse asupra întregului organism. Medicul a subliniat că nu există practic un singur sistem sau organ care să nu fie influențat de prezența obezității, ceea ce face ca această afecțiune să genereze consecințe importante pentru starea generală de sănătate și să necesite o schimbare de perspectivă în abordarea ei, inclusiv în politicile de sănătate publică.

„Dacă ar fi să ne gândim la obezitate, știm în momentul de față că prezența obezității afectează, de fapt, întregul organism: fiecare aparat, fiecare sistem, fiecare organ este afectat de prezența obezității. Deci, practic, această obezitate creează consecințe de sănătate pentru întregul organism. Pe de cealaltă parte, este important să vedem obezitatea ca pe o boală cronică, deoarece, dacă ar fi să definim politici de intervenție, politici de sănătate publică, conștientizarea obezității ca patologie, ca boală, este deosebit de importantă. Până acum, de regulă, obezitatea era privită mai degrabă ca un defect estetic, fără să ne mai gândim că, în urmă cu mai mulți ani, nu doar că nu era văzută nici măcar ca o boală, ci nici măcar ca un defect estetic. Astfel încât este deosebit de importantă conștientizarea obezității ca problemă de sănătate publică în populația generală.

Vă dau un simplu exemplu: țările care au cea mai mare prevalență a obezității, cum ar fi Arabia Saudită sau Turcia, au cea mai redusă percepție cu privire la obezitate. Practic, dacă sunt întrebați oamenii din acea populație, aproximativ jumătate dintre cei care au obezitate tind să spună că nu au niciun fel de probleme cu kilogramele acestea. Motivul pentru care, evident, primul pas este să percepem obezitatea ca o afecțiune, pentru a putea lupta împotriva consecințelor sale”, a explicat prof. univ. dr. Bogdan Timar.

Prof. univ. dr. Cătălina Poiană a explicat, în cadrul aceluiași podcast, că obezitatea a fost mult timp percepută exclusiv ca o problemă estetică și tratată superficial prin recomandări generale de tip „mănâncă mai puțin și mișcă-te mai mult”. Aceasta a arătat însă că, în prezent, obezitatea este recunoscută de organismele medicale ca o boală cronică, progresivă și recidivantă, care implică mecanisme complexe și necesită o abordare multidisciplinară, integrată, pentru a putea fi gestionată eficient și pentru a aduce beneficii reale pacienților.

„Din păcate, multă vreme obezitatea a fost considerată doar o problemă estetică și a fost trivial abordată cu sintagma „mănâncă mai puțin și mișcă-te mai mult”. Este evident faptul că, la ora actuală, organismele profesionale recunosc obezitatea ca o boală cronică, progresivă și recidivantă și care necesită o abordare holistică, multidisciplinară pentru a putea fi tratată corespunzător și să aducă într-adevăr un beneficiu pacienților noștri. Simplul fapt că pacienții încearcă să slăbească și totuși, după ce slăbesc, recâștigă în greutate dacă utilizează doar o simplă modificare a stilului de viață și, de cele mai multe ori, un asemenea ciclu de scădere în greutate urmată de o creștere în greutate duce ca totalul de țesut adipos din organism să fie în cantitate și mai mare, pentru că, de fapt, obezitatea este o boală cronică care presupune un exces de țesut adipos care afectează starea generală de sănătate a organismului.

De ce se întâmplă aceste creșteri în greutate după ce se slăbește? Pentru că organismul își creează niște mecanisme de adaptare care fac ca această modificare de dezechilibru energetic, care este de fapt caracteristică a obezității, unde dezechilibrul în raportul energetic și excesul energetic, aceste adaptări fac ca să scadă consumul energetic și fac ca hormonii implicați în foame și sațietate să se modifice: să crească foamea, să scadă sațietatea. Și atunci organismul recuperează, pentru că el percepe această scădere în greutate ca pe o amenințare. Toate aceste elemente arată că este o boală cronică și care necesită intervenție farmacologică, bineînțeles, indiferent de tipul de gravitate al obezității și indiferent de intervenția farmacologică sau terapeutică pe care noi o dăm pacienților noștri, modificarea stilului de viață și un regim de viață sănătos sunt parte integrantă a planului de management pentru persoana respectivă cu obezitate. Din păcate însă, pacienții încearcă ani de zile aceste regimuri de slăbire care de obicei sunt nemonitorizate corect și nerecomandate corect, pentru că nu există o formulă magică care să se aplice tuturor pacienților și trec ani de zile, cinci-șase ani în medie, până când se adresează unui profesionist în sănătate. De aici nevoia de educație pentru sănătate pentru a percepe obezitatea ca pe o boală atât în rândul pacienților, cât și în rândul profesioniștilor din sănătate”, a explicat prof. univ. dr. Cătălina Poiană.