Astmul este una din afectiunile importante diagnosticate la copii. Acest lucru se datoreaza pe de o parte faptului ca vorbim despre o boala cronica, care va necesita tratament pe termen lung. Pe de alta parte, datorita simptomatologiei nespecifice, astmul la copii este inca o afectiune care nu este corect diagnosticata.
Am vorbit despre toate aspectele diagnosticarii si tratarii astmului la copil cu dr. Roxana Nemes, medic primar pneumolog si medic specialist pediatru.
Ce este astmul la copil? Cat de grav este?
Astmul la copil este o afectiune foarte importanta. Este una din cele mai importante afectiuni cu care ne intalnim – atat noi, ca pneumologi pediatri, cat si medicul de familie sau colegii nostri alergologi. Suntem o echipa multidisciplinara care lucreaza pentru a scoate la suprafata acest diagnostic. De ce spun acest lucru? Pentru ca astmul este o afectiune care nu este corect diagnosticata inca, este subdiagnosticata.
Care sunt cauzele care duc la aparitia astmului la copil?
Din punctul de vedere al cauzelor, ne referim la astmul alergic, care este cel mai important. Dar avem si astmul non-alergic, cum este cel dat de efort. Revenind la astmul alergic, cei mai importanti alergogeni sunt cei din aer. in aceasta categorie, praful este cel mai incriminat. De aceea, recomandam ca in camera in care doarme un copil astmatic sa nu existe depozit de carti. De asemenea, trebuie sa se faca curatenie periodic, este o recomandare medicala. Restul de alergeni pot sa fie pufurile, polenul de la anumiti arbori. Chiar si alimentele sunt de multe ori incriminate si putem uneori sa trecem cu vederea acest lucru.
Care sunt simptomele astmului la copil?
Unul din cele mai importante simptome este tusea. Tusea este un act reflex, un act de aparare. De multe ori, tusea intra in panoplia virozelor respiratorii, a pneumoniilor, a oricaror altor afectiuni. Aceasta tuse poate sa fie diurna, dar si nocturna, ea facand parte din principalele elemente de evaluare a controlului astmului. La asta se adauga senzatia de dispnee – respiram mai greu, uneori doar la eforturi mici sau mari, alterori si in repaos. Și, bineinteles, ceea ce stie toata lumea si asociaza cu astmul – acel suierat denumit in termeni medical wheezing. Ceea ce este foarte important de stiut este ca acest suier nu inseamna intotdeauna astm bronsic.
Cum se diagnosticheaza astmul copilului?
in principiu, pe copil trebuie sa-l vada pneumologul, pneumologul pediatru, pediatrul, alergologul. De multe ori, il poate vedea si dermatologul, pentru ca sunt copii care vin cu dermatite atopice foarte importante si care, intr-un context sau altul, intra intr-un corolar de astm bronsic. Ceea ce-si doreste un parinte – chiar daca exprima sau nu exprima acest lucru in acea prima consultatie pe care o ai – este sa-i spui in acel moment daca acel copil, copilul lui, are astm bronsic sau nu. Din punct de vedere pertinent, acest lucru nu este posibil intr-o prima consultatie. Asta deoarece diagnosticul implica investigatii functionale: spirometrie, daca copilul este mai mare de 5 ani, investigatii alergologice. De aceea, diagnosticul de astm este si ramane un diagnostic foarte responsabil. Fiind vorba despre o boala cronica, odata pus diagnosticul, nu se mai poate lua inapoi. Nu ne vindecam de astm bronsic, de aceea nu ne jucam cu acest diagnostic. il putem ridica la fileu doar in momentul in care stim sigur ca el exista, pentru ca el aduce la pachet o terapie de lunga durata.
Ce presupune tratamentul astmului? De cate feluri este?
Daca ne gandim ca astmul este o afectiune inflamatorie a cailor aeriene, ne vom gandi la o terapie tintita, „la locul faptei”. De departe cea mai tintita terapie este cea cea administrata pe cale inhalatorie. Ne referim aici la terapia administrata prin sprayuri inhalatorii sau cu dispozitive adjuvante – acele spacere cu supape speciale adaptate fetei copilului la diferite varste. Lasam undeva mai deoparte acea terapie care se adminsitreaza prin nebulizare, in conditiile in care administrarea prin nebulizare nu aduce nimic suplimentar cele administrate prin dispozitive presurizate, cu un spacer. Doar ca este mai spectaculoasa din perspectiva parintelui, pana la punctul in care devine o povara atat pentru copil, cat si pentru parinte. Noi nu trebuie sa chinuim copilul cu o terapie administrata prin nebulizare, in conditiile in care avem terapii care se administreaza intr-un minut.
Care este managementul pe termen lung al bolii? Cum evolueaza aceasta?
Aceasta afectiune necesita controale periodice, ideal odata la trei luni sau la sase luni. Atunci, copilul este evaluat de medicii care il ingrijesc si se face un bilant in care se considera daca acea terapie trebuie crescuta sau coborata intr-o alta treapta de severitate a bolii. Aceasta vine la pachet cu reducerea dozelor. Astmul este o afectiune cronica, este o inflamatie cronica. Chiar daca primele lucruri care se linistesc sunt simptomele. Trebuie sa lasam medicii specialisti sa discearna cand este nevoie sa se modifice tratamentul si cum. Important este ca este un tratament care va exista toata viata, dar care se va modifica in functie de anumite elemente de control.
Ce ar trebui sa stie un parinte in momentul in care copilul sau este diagnosticat cu astm?
Eu sunt pro-activitate: doar exercitiul fizic ne dezvolta armonios. Nu avem o contraindicatie de efort in astm. Copiii cu astm nu ar trebui sa fie scutiti de efort fizic. Exista doar o recomandare de a nu face anumite sporturi de sala, mai ales la cei care au o alergie la praf. Exista campion olimpic de natatie cu astm. Exista cineva care a urcat pe Everest cu astm bronsic. Eu consider ca putem fi deconditionati, cu o functie ventilatorie mult mai scazuta decat cea a unui pacient astmatic, care poate avea o functie ventilatorie normala si sa duca o viata absolut minunata. Și nu exista un pericol de neintegrare in colectivitate. Vorbim doar de cazurile speciale, cu astm sever, care se recruteaza din pacientii netratati corect sau neajunsi la timp la medic, sau care vin din spate cu o afectiune grava. Procentajul acestora este mult mai mic in populatie, mai als in secolul XXI, in care dispunem de o medicatie de ultima generatie, la standarde europene.
Ce mesaj vreti sa transmiteti parintilor ai caror copii au fost diagnosticati cu astm?
Chiar daca apare pe buletinul medical, as vrea sa inteleaga ca acest diagnostic nu este o patologie care sa puna in pericol viata copilului. Acesti copii pot sa duca o viata absolut normala, se pot dezvolta armonios si pot face orice isi doresc in viata. De asemenea, as vrea sa stie ca este foarte important sa apeleze la un medic specialist pentru orice nelamurire si ca usa unui medic specialist este deschisa intotdeauna.