Definiţiile de caz pentru Sindromul respirator acut cu noul coronavirus (COVID-19) au fost actualizate, luni, de Centrul Naţional de Supraveghere şi Control al Bolilor Transmisibile (CNSCBT). Astfel, criteriile de laborator s-au modificat, iar diagnosticul de confirmare a infectării cu SARS-CoV-2, în cazul persoanelor simptomatice, inclusiv personal medico-sanitar și auxiliar, conform definiţiei de caz,  se poate face atât prin test RT-PCR, cât și prin test antigenic rapid.

Criterii clinice

O altă noutate, în ceea ce privește actualizarea definițiilor de caz, o reprezintă faptul că orice persoană care prezintă cel puţin unul din următoarele semne şi simptome poate solicita testarea in vederea conf inf diag de anti COVID-19:

– tuse

– febră

– scurtarea respiraţiei

– debut brusc al anosmiei, ageuziei sau disgeuziei

Criterii de laborator

Detecţia acidului nucleic sau a antigenului SARS-CoV-2 într-o probă biologică (Testul rapid antigenic ar trebui efectuat în maximum 5 zile după data debutului sau în maximum 7 zile după data expunerii. Dacă data expunerii nu este cunoscută, testul rapid antigenic ar trebui efectuat cât mai curând posibil)

Criterii epidemiologice

Cel puţin unul dintre următoarele:

– contact direct cu un caz confirmat cu COVID-19 în perioada de 14 zile anterioară datei debutului;

– rezident sau personal al unei instituţii pentru îngrijirea persoanelor vulnerabile în perioada de 14 zile anterioară datei debutului, instituţie în care transmiterea SARS-CoV-2 a fost confirmată

Potrivit INSP, caz posibil înseamnă orice persoană care întruneşte criteriile clinice.

Caz probabil este orice persoană care întruneşte criteriile clinice şi care are legătură epidemiologică cu un caz confirmat sau orice persoană care întruneşte criteriile de diagnostic imagistic.

Caz confirmat înseamnă orice persoană care întruneşte criteriile de laborator.

Testarea pentru SARS-CoV-2 este obligatorie pentru toate cazurile posibile.

Cine este contact direct

Contactul direct este definit ca: persoana care locuieşte în aceeaşi gospodărie cu un pacient cu COVID-19; persoana care a avut contact fizic direct cu un caz de COVID-19 (ex. strângere de mână fără igiena ulterioară a mâinilor); persoana care a avut contact direct neprotejat cu secreţii infecţioase ale unui caz de COVID-19 (ex. în timpul tusei, atingerea unor batiste cu mâna neprotejată de mănuşă); persoana care a avut contact faţă în faţă cu un caz de COVID-19 la o distanţă mai mică de 2 metri şi cu o durată de minimum 15 minute; persoana care s-a aflat în aceeaşi încăpere (ex. sala de clasă, sala de şedinţe, sala de aşteptare din spital) cu un caz de COVID-19, timp de minimum 15 minute şi la o distanţă mai mică de 2 metri; persoana din rândul personalului medico-sanitar sau altă persoană care acordă îngrijire directă unui pacient cu COVID-19 sau o persoană din rândul personalului de laborator care manipulează probe recoltate de la un pacient cu COVID-19, fără portul corect al echipamentului de protecţie.

Potrivit INSP, orice persoană care a purtat mască/echipamentul de protecţie corespunzător şi a respectat distanţarea fizică nu este considerată contact direct.

Definiţiile de caz COVID-19 asociat asistenţei medicale (IAAM):

* Un caz COVID-19 poate fi de origine comunitară sau asociat asistenţei medicale (IAAM) în funcţie de sursa SARS-CoV-2 asociată asistenţei medicale versus transmisă comunitar.

* Clasificarea cazurilor de COVID-19 ca infecţii asociate asistenţei medicale trebuie să ţină cont de perioadele de incubaţie cunoscute la acest moment, respectiv numărul de zile până la debutul simptomelor, sau până la testul de laborator pozitiv (indiferent care este primul), după admiterea într-o unitate sanitară (în ziua 1), evaluarea sursei, prevalenţa COVID-19 în instituţie/secţie, contactul cu cazuri cunoscute din comunitate sau din unitatea medicală, precum şi orice alte date care indică în mod plauzibil sursa infecţiei.

În acest sens, pot fi întâlnite următoarele situaţii:

* Caz COVID-19 internat, cu sursa în comunitate:

– Simptomele prezente la internare sau cu debut în ziua 1 sau 2 după admitere;
– Debutul simptomelor în zilele 3-7 şi o suspiciune puternică de transmitere în comunitate.

* Caz COVID-19 internat, cu sursa nedeterminată:

– Debutul simptomelor în ziua 3-7 după admitere, cu informaţii insuficiente cu privire la sursa de virus pentru a-l aloca la o altă categorie.

* Caz COVID-19 internat, cu sursa probabilă în spital:
– Debutul simptomelor începând cu a 8-a – a14-a zi de la internare;
– Debutul simptomelor în ziua 3-7 şi o suspiciune puternică de transmitere a virusului prin asistenţa medicală acordată.

* Caz COVID-19 internat în spital, cu sursa în spital:

– Debutul simptomelor în ziua 14 după internare.

„Aceste definiţii nu se pot aplica în situaţia COVID-19 la personalul medico-sanitar. Clasificarea sursei de virus în rândul personalului medico-sanitar recunoaşte aceleaşi categorii, dar trebuie să se bazeze pe o evaluare individuală a fiecărui caz privind probabilitatea expunerii la cazurile de COVID-19 în cadrul asistenţei medicale acordate în unitatea sanitară, respectiv în comunitate”, precizează INSP.

Deces la pacient confirmat cu COVID-19

* Decesul cu COVID-19 este definit ca decesul survenit la un pacient confirmat cu COVID-19, cu excepţia situaţiilor în care există o altă cauză clară de deces care nu poate fi în relaţie cu COVID-19 (ex. traumatism, hemoragie acută majoră, infarct miocardic acut, accident vascular cerebral acut, septicemie etc) şi la care nu a existat o perioadă de recuperare completă între boala şi momentul decesului.

* Decesul la un pacient confirmat cu COVID-19 nu poate fi atribuit unei boli pre-existente (de ex. cancer, afecţiuni hematologice etc.) şi COVID-19 trebuie raportat ca şi cauză a decesului, independent de condiţiile medicale pre-existente care se suspectează că au favorizat evoluţia severă a COVID-19.

* COVID-19 trebuie menţionat pe certificatul de deces drept cauză a decesului pentru toate persoanele decedate la care COVID-19 a cauzat sau se presupune că a cauzat sau a contribuit la deces, afirmă sursa citată

Categorii de persoane pentru care INSP recomandă testarea:

* Persoane simptomatice, inclusiv personal medico-sanitar si auxiliar, conform definiţiei de caz

* Persoane simptomatice cu rezultat negativ la testul pentru antigenul SARS-CoV-2, efectuat în unități sanitare

* Contacți direcți ai cazurilor confirmate

* Pacienţi cu maximum 48 de ore înainte de procedura de transplant (asimptomatici) şi donatorii de organe, ţesuturi şi celule stem hematopoietice înainte de donare; pacienți cu transplant de organe, ţesuturi şi celule stem hematopoietice aflați în tratament imunosupresor, înaintea fiecărei internări din perioada de monitorizare posttransplant – 2 teste la 24 de ore interval

* Echipele medicale de prelevare a organelor pentru transplant care se deplasează de la centrul de transplant în centrele de prelevare – la fiecare 2 săptămâni

* Pacienţi asimptomatici cu imunosupresie în contextul bolii sau indusă medicamentos, cu maximum 48 de ore inainte de internarea în spital

* Pacienți oncologici asimptomatici aflați în curs de chimioterapie și/sau radioterapie: Pacienți oncologici asimptomatici aflați în curs de chimioterapie – cu maximum 48 de ore înainte de fiecare cură, respectiv de fiecare prezentare la spital pentru monitorizare; Pacienți oncologici asimptomatici aflați în curs de radioterapie – înainte de prima ședință și apoi la 14 zile, până la terminarea curei

* Pacienți oncologici asimptomatici înainte de intervenții operatorii sau manevre invazive, cu maxim 48 de ore înaintea intervenției/manoperei

* Însoțitorii pacienților copii de la punctele 6., 7. și 8.

* Pacienți hemodializaţi asimptomatici – de 2 ori pe lună / Pacienți hemodializați asimptomatici contacţi cu caz confirmat, 2 testări la 6-7 zile interval între ele

* Persoane instituționalizate asimptomatice, inclusiv pacienții cronici psihiatrici cu durata de internare care depășește o lună, la internare, persoane din penitenciare, la admiterea în unitate și ulterior. În acest caz, INSP recomandă testarea de două ori pe lună cu teste RT-PCR sau de patru ori pe lună cu test rapid antigenic.

* Personalul de îngrijire din centre rezidențiale, secțiile de psihiatrie cronici și personalul din penitenciare

* Gravidele asimptomatice care se află în carantină / izolare la domiciliu sau au fost contact direct cu un caz confirmat – în ziua 14, dacă nu au devenit simptomatice

* Personal medico-sanitar și auxiliar asimptomatic contact direct cu caz confirmat, în a 5-7 zi de la ultimul contact posibil infectant.

Protocoale de testare pentru medici

Unitățile medicale pot stabili protocoale de testare pentru personalul medical şi/sau pacienți prin tehnici de RT-PCR, suplimentar faţă de aceste recomandări, care pot fi realizate cu resurse proprii, în laboratoarele pe care le dețin sau în alte laboratoare.

Ministerele cu rețea sanitară proprie pot stabili protocoale de testare pentru personalul propriu, în funcție de specificul activității.

În aceste cazuri, unităţile sanitare îşi vor efectua propria anchetă epidemiologică şi vor adopta măsuri de limitare a infecției, acţiuni ce intră în responsabilitatea directă a managerului. Raportul anchetei epidemiologice va fi trimis în termen de 24 de ore direcţiei de sănătate publică a judeţului de apartenență a cazului.