Combinatiile medicamentoase cu potentiale riscuri, frecvente la pacientii externati din departamentele de urgenta

Tratamentul simultan cu mai multe medicamente este tot mai frecvent, mai ales in terapia bolilor cronice netransmisibile si in preventia secundara a complicatiilor acestor boli. Dar in cate situatii, mai ales atunci cand tratamentul este administrat la camera de garda, se intampla ca aceste medicamente sa interactioneze intre ele sau sa aiba efecte secundare cumulative? Aceasta este intrebarea la care a incercat sa raspunda un studiu publicat in American Journal of Emergency Medicine.

Reactiile adverse la medicamente apar la aproximativ unul din patru pacienti tratati ambulatoriu. Studiile arata ca aproximativ 40% din aceste reactii adverse pot fi prevenite sau ameliorate, cel mai usor de prevenit fiind reactiile produse ca urmare a interactiunii dintre doua sau mai multe medicamente.

Interactiunile medicamentoase pot duce la modificari ale potentei, ale sigurantei sau ale eficacitatii unui medicament din cauza altui medicament.

Se estimeaza ca interactiunile medicamentoase la pacientii care ajung in urgenta la spital variaza intre 3 si 47%. Problema acestor interactiuni tine de faptul ca apar dupa plecarea din camera de garda sau unitatea de primire urgente, cand pacientii nu mai sunt monitorizati.

Studiul citat si-a propus sa identifice principalele interactiuni medicamentoase la pacientii carora li s-au prescris tratamente la externarea din departamentul de urgenta. Astfel, nu au fost incluse in cercetare cazurile in care pacientii au fost apoi internati, transferati in alta unitate sau nu au primit tratament la externare.

Au fost incluse in studiu 500 de foi de observatie, din care 38% aveau cel putin o interactiune medicamentoasa. in total, au fost 429 de interactiuni in cele 858 de tratamente prescrise. Din acestea, 15,6% s-au incadrat in categoria interactiunilor pentru care nu este necesara modificarea tratamentului, dar majoritatea (60%) necesitau monitorizarea tratamentului si nu mai putin de 22% se incadrau in categoria de risc in care trebuie luata in calcul schimbarea tratamentului. Doar 1,6% din tratamentele prescrise erau in categoria de interactiuni X (combinatii care trebuie evitate).

in principiu, medicii sunt instruiti in privinta combinatiilor medicamentoase. in fapt, cresterea continua a numarului de medicamente autorizate face ca sarcina de a identifica posibile combinatii medicamentoase riscante sa fie tot mai dificila. Acesta este si motivul pentru care multe spitale angajeaza medici specializati in farmacologie clinica, care sa identifice combinatiile medicamentoase cu riscuri si sa discute cu medicii curanti alternativele posibile.

in departamentele de urgenta, insa, natura activitatii face ca atentia medicilor sa se indrepte in special asupra salvarii si stabilizarii starii pacientilor, care apoi sunt trimisi catre alte servicii. Cazurile care primesc o prescriptie medicala si apoi sunt externate sunt, in general, mai usoare si nu necesita o atentie speciala din partea urgentistilor.

Iata insa ca studiul din American Journal of Emergency Medicine aduce o serie de date noi in aceasta privinta si chiar sugereaza ca ar fi necesara o verificare a prescriptiilor medicale realizate in departamentul de urgenta – eventual printr-un filtru suplimentar, la externarea pacientilor.