Cercetătorii identifică tipul de celule necesare în prevenirea complicațiilor transplantului de măduvă

Un transplant de măduvă osoasă poate fi un tratament care salvează vieți pentru persoanele cu cancere de sânge recidivante, însă, o complicație potențial letală cunoscută sub numele de boala grefă-contra-gazdă pune limitări acestei proceduri.

O nouă cercetare de la Universitatea din Wisconsin-Madison ajută la schimbarea acestei situații prin identificarea populației de celule care provoacă GVHD, o țintă care poate face transplanturile de măduvă osoasă mai sigure și mai eficiente.

În timpul transplantului, celulele imune ale pacientului sunt înlocuite cu celulele sănătoase ale donatorului; în timp ce celulele donatoare pot ajuta la vindecarea cancerului de sânge al pacientului, ele pot provoca, de asemenea, GVHD – în care celulele T donatoare, o celulă imunitară specializată din sânge, atacă celulele sănătoase ale pacientului. Însă, acest lucru provoacă complicații similare unei boli autoimune care poate fi letală  – relatează MedicalXpress, citând un studiu din Science Advances.

Un transplant alogenic (de la un donator) de măduvă osoasă este un tratament comun pentru cancerele de sânge și alte boli ale sistemului imunitar

„Boala grefă versus gazdă este una dintre cele mai frecvente complicații după o procedură de transplant alogen de celule hematopoietice, iar domeniul știe destul de bine că celulele T de la donator sunt cele care mediază boala.

Înainte de acest studiu, nu exista o populație finită de celule T pe care am putut să o identificăm ca fiind cauza GVHD, așa că toate schemele noastre de tratament au afectat în general întreaga populație de celule T. Dar țintirea tuturor celulelor T nu este ideală, deoarece nu doar provoacă această boală dăunătoare, ci au și un impact benefic asupra capacității de a preveni recăderile”, spune autorul principal al studiului, Nicholas Hess, un om de știință la Centrul de Cancer Carbone din UW–Madison.

În Science Advances , Nicholas Hess și colaboratorii, inclusiv membrii Centrului de celule stem și de medicină regenerativă, Christian Capitini, profesor de pediatrie, și Peiman Hematti, profesor de medicină, și-au publicat descoperirile, identificând celulele numite celule T dublu pozitive (DPT) CD4/CD8 care cauzează GVHD la șoarecii imunodeficienți iar pentru a confirma în continuare concluziile lor, cercetătorii au investigat direct mostre de pacienți umani.

„Am analizat peste 400 de mostre clinice de la 35 de pacienți ca parte a acestui studiu și am constatat că celulele T dublu pozitive sunt predictive pentru GVHD. Am găsit, de asemenea, alți patru biomarkeri care sunt predictive nu doar pentru GVHD, ci și pentru recidivă în general. Pe baza acestui fapt, următorul nostru pas este de a îmbina biomarkerii într-un algoritm de învățare automată care poate scoate un model de predicție a riscului. Clinicienii ar putea apoi folosi acest model pentru a înțelege riscul de recidivă și GVHD al pacientului” – menționează Nicholas Hess.

O echipă de la UW-Madison lucrează la modalități de a aborda celulele problematice la pacienți, lăsând în același timp celulele T sănătoase și utile să înflorească

potrivit surselor citate, Nicholas Hess spune că, în timp ce echipa este foarte încrezătoare că celulele T dublu pozitive sunt direct implicate în GVHD, pasul cheie în aducerea acestei descoperiri la clinică va fi dezvoltarea unei strategii de epuizare direcționată și a acestui model de predicție:

„Când putem câștiga încredere în această cercetare a biomarkerilor și în capacitatea noastră de a identifica pacienții cu risc, atunci vom putea să îi tratăm înainte ca aceștia să aibă toate efectele dăunătoare ale acestei boli.

Am aflat că DPT au fost găsite într-o varietate de boli inflamatorii cronice umane, ceea ce arată că acesta nu este un lucru specific pentru boala grefă contra gazdă . Este probabil un fenomen mai larg pe care îl fac aceste celule T umane. pe care nu le-am apreciat niciodată cu adevărat înainte.

Este foarte interesant pentru că ne oferă ceva de studiat mai departe. Întotdeauna am fost interesat să iau ceva ce descoperi în laborator și să-l traduc în clinică.

Cred că este ceea ce mă trezește în fiecare zi. Este un fel de suprem scopul vieții mele să pot spune că am participat la ceva care a ajutat într-un fel pacienții”, a precizat acesta.

Studiul a câștigat un premiu pentru cele mai bune rezumate de la Societatea Americană pentru Transplant și Terapie Celulară și a fost prezentat la conferințele Asociației Americane a Imunologilor (AAI) și ECOG-ACRIN , creând entuziasm pe baza impactului potențial al descoperirilor dincolo de cancerul de sânge și transplantul.