Infecția cu noul coronavirus, SARS-CoV-2, continuă să prezinte multe necunoscute. Cu toate acestea, cercetările făcute în cele aproape șase luni de la instalarea pandemiei au relevat unele modificări la nivelul diferitelor organe, cu precădere la nivelul plămânilor, sechele cu care pacienții vindecați de COVID-19 rămân și pentru care este nevoie de o perioadă de recuperare.

”Infecția cu virus SARS-CoV-2 are două etape distincte de evoluție. Faza acută, în care testele de laborator dovedesc prezența virusului în organism și o fază cronică specifică perioadei post infecție SARS-CoV-2, moment în care pacientul este vindecat însă organismul trece printr-o perioadă de recuperare. Este încă devreme pentru a creiona exact care sunt efectele pe termen lung ale COVID-19. Un studiu din China indică că peste 40% din cei afectați au simptome neurologice diverse, iar 5% au dezvoltat AVC chiar și la pacienți tineri”, a declarat asist. univ. dr. Beatrice Mahler, manager Institutul de Pneumoftiziologie Marius Nasta.

Există trei sindroame specifice perioadei cronice

Conform literaturii de specialitate și specialiștilor din domeniu, specifice perioadei cronice sunt trei sindroame post COVID.

  1. Sindromul de oboseală cronică

Acest tip de sindrom este cunoscut și ca sindromul de encefalomielită mialgică sau sindrom de oboseală cronică prin disfuncție imună. Poate dura săptămâni și poate avea caracter recidivant și remitent. Pacienții acuză oboseală severă, tulburări de concentrare, neuropatie, dureri musculare, intoleranță la exerciții, anxietate și depresie. În ceea ce privește mecanismele implicate, acestea se realizează fie prin intermediul receptorilor ACE2 fie prin mecanism imun.

  1. Sindromul Guillain –Barre

Este o asociere rară și apare ca prin leziuni secundare produse de Ac anti-COVID care se atașează de teaca de mielină a axonilor. Se manifestă variat în funcție de gradul de afectare. Cel mai frecvent pacientii acuză astenie marcată, parestezii ale membrelor superioare și inferioare, simptomele putând varia de la manifestări secundare afectării nervilor motori până la manifestări vegetative secundare afectării sistemului nervos vegetativ.

  1. Fibroza pulmonară secundară post-COVID

Vindecarea infecției cu SARS-CoV-2 nu înseamnă și remiterea toată a simptomelor. Astfel tot mai multe cazuri necesită transferul într-o secție de pneumologie după vindecarea infecției virale. La admisie pacienții au astenie marcată, dispnee la efort mic, hipoxemie severă care se corectează cu oxigen în doză mare.

”Pacienții cu forme severe sau forme critice admiși din ATI în secție au o lungă perioadă de timp un necesar crescut de oxigen pentru a asigura o saturație normală, tuse, dispnee, astenie marcată. Evaluarea imagistică relevă afectare pulmonară bilaterală, predominant bazală cu tendință la fibrozare, retracții subpleurale și bronșiectazii secundare, retractile. Probele funcționale respiratorii evidențiază o disfuncție ventilatorie restrictivă, specifică afectării interstițiale. La pacienții evaluați până în acest moment afectarea membranei alveolo-capilară pare mult mai importantă, investigația care evidențiază această problemă indicând o scădere severă a factorului de transfer gazos. Această afectare la nivelul membranei alveolo–capilare este extrem de invalidantă pentru pacient, leziunea fiind responsabilă de concentrația scăzută a oxigenului în sânge. Și atunci se ridică multe semne de întrebare, precum: Cine determină scăderea factorului de transfer? Existe cytokine care persistă mai mult timp? Există un impact al complexelor imune circulante care sunt responsabile și de afectarea neurologică și psihică? Există evoluție spre resorbție a acestor cytokine și/ sau modificările sunt ireversibile?”, a mai adăugat managerul Institutului Marius Nasta.

Ca o comparație cu bolile pulmonare obstructive, mai ales cu BPOC, boală cu evoluție cronică, este de precizat că afectarea funcțională la nivelul membranei alveolo-capilare post COVID o întâlnim și în BPOC în stadiile finale ale bolii, la peste 20 de ani de evoluție, leziunile fiind responsabile de o afectare profundă a celor mai fine structuri pulmonare unde, practic, se realizează schimbul de gaze atât de necesar supraviețuirii.

Tratament

”Abordarea terapeutică a acestor pacienți este extrem de importantă și trebuie făcută din mai multe perspective. Mai exact, evaluarea pneumologică care trebuie să stabilească gradul afectării pulmonare prin teste funcționale complexe, impactul afectării asupra schimburilor gazoase prin gazometrie, evaluare periodică imagistică prin examinare CT cu doze mici de radiații; includerea în programe de reabilitare respiratorie care să cuprindă exerciții de antrenament al membrelor inferioare, antrenamentul membrelor superioare, antrenamentul musculaturii inspiratorii și tehnici de relaxare; evaluare psihologică și evaluare neurologică care sunt obligatorii la acești pacienți”, a subliniat asist. univ. dr. Beatrice Mahler.

Imagine CT torace la pacient admis în secția de pneumologie, imediat după negativarea infecției SARS-CoV-2. Se observă leziuni cu tendință evolutivă spre fibrozare mai ales la baza dreaptă, cu tendință de retracție și dezvoltare de bronșiectazii.

Examinare CT la o lună după internarea în secția de pneumologie post COVID. Leziunile pulmonare au caracter evolutiv spre fibrozare, cu bronsiectazii retractile prin fibroze pleurale, cu aspect de figure de miere în zonele subpleurale (aspect lezional imagistic similar fibrozei pulmonare).