Algoritmul decizional după care acționează sindicaliștii în timpul protestelor: „Reușita negocierilor depinde de capacitatea de mobilizare a angajaților din Sănătate”

De către
Codruț BURDUJAN
-
0
481
foto: Federația “Solidaritatea Sanitară” din România
Sindicaliștii din Federația Solidaritatea Sanitară din România(FSSR) au transmis o informare publică cu privire la modul de stabilire a deciziilor și acțiunilor pe durata protestelor, în relația cu guvernul, pe tema salarizării din Sănătate:
„Pentru a evita speculațiile în gol și acuzațiile fără fundament, precizăm algoritmul decizional după care funcționăm (într-o formă simplificată):
(1) Țintim de fiecare dată la ceea ce considerăm nivelul maxim al reușitei posibile. Pentru asta mobilizăm toate formele de acțiune posibile (pichetări, miting, alte forme de acțiune, greva). Regula de analiză este simplă: doar protestele maxime (greva) au șanse să determine obținerea reușitelor ideale.
(2) Recalibrăm așteptările minime în funcție de acțiunile de protest reușite. Astfel:
a. Dacă acțiunile includ pichetări și/sau miting de amploare atunci știm că avem un bun punct de referință.
b. Dacă cel puțin 50% dintre angajații din sănătate semnează pentru grevă (angajându-se astfel să participe la ea) atunci știm că avem șanse semnificative de reușită, ținându-ne de solicitările maxime posibile.
(3) Dacă ajungem la situația de grevă atunci știm că avem șanse semnificative de reușită (alături de marea problemă a coordonării unei greve în sănătate). Cu mențiunea că reușita numită grevă este dependentă de o variabilă adițională: capacitatea angajaților din sănătate de a rezista fără salariu pe perioada grevei. Acest lucru se întâmplă din două cauze:
a. Deoarece legea prevede suspendarea contractului individual de muncă (CIM) pe perioada grevei. Dacă CIM-ul este suspendat atunci este suspendată și plata salariului.
b. Din cauza absenței fondurilor de grevă. (De ce nu au sindicatele fond de grevă? Două răspunsuri simple: din cauză că „l-au cheltuit” pe cadouri și ajutoare date membrilor de sindicat și deoarece nu avem o funcționare a sindicatelor timp de mai bine de un secol – cum se întâmplă în Occident – pentru a avea resurse financiare adunate.)
(4) Dacă nu avem numărul necesar de angajați care înțeleg să participe la grevă, încercăm să fructificăm rezultatelor acțiunilor intermediare.
(5) Dacă și acțiunile intermediare sunt timide (din cauza numărului redus de participanți) atunci ne bazăm în special pe capacitatea de comunicare publică și, mai ales, pe capacitatea de negociere. În acest caz însă, dată fiind absența susținerii semnificative a angajaților, referința pentru reușită o constituie orice aduce un mai bine cel puțin pentru unele categorii de angajați” – precizează FSSR.

FSSR: „Reușita negocierilor depinde de capacitatea de mobilizare a angajaților din Sănătate”

Liderii sindicali subliniază că reușita acțiunilor și a negocierilor depinde în mod semnificativ de capacitatea de mobilizare, la apelurile acestora, a angajaților din Sănătate și subliniază că fără strategie și consecvență din partea protestatarilor, nu se pot aștepta „miracole” din partea guvernanților:
„Acțiunea sindicală nu este bazată pe miracole ci pe o logică a implicării angajaților.
De fiecare dată acțiunile esențiale pot fi făcute doar cu angajații din sănătate, după cum urmează:
– protestele intermediare doar cu membrii de sindicat;
– protestele de tipul grevei (sau al demisiei din CIM-urile aferente gărzilor) de toți angajații din sănătate sau de marea majoritate a lor (a medicilor, în cazul gărzilor).
De ce vă spunem asta?
Deoarece am anunțat acțiuni de protest, am demarat pregătirea unui miting, am inițiat culegerea semnăturilor pentru grevă și știm că vor începe negocieri. Pentru a ști pe cine să judecați pentru nivelul reușitei. Suplimentar, pentru a vă oferi o referință pentru ce s-a întâmplat în trecut.
Câteva exemple:
(a) În lunile aprilie-mai 2017 Federația „Solidaritatea Sanitară” a emis apeluri repetate la adresa angajaților din sănătate, indicând punctele unde legea este greșită. În condițiile în care nu a existat nici o reacție de sprijin singura soluție a fost să ne bazăm doar pe capacitatea de a negocia. Rezultatul? Unul discutabil. Evident, n-ar mai fi atât de discutabil dacă angajații și-ar aminti punctul inițial de pornire al negocierilor. Știm însă că adesea se aplică regula: „o persoană nu poate să înțeleagă (și nu dorește să-și amintească) ceea ce nu este în in interesul ei să înțeleagă (și să-și amintească)”.
(b) În toamna anului 2017 am reușit să mobilizăm peste 2.000 de membri Solidaritatea Sanitară la un miting. Cele cca. 10 runde de negocieri s-au încheiat cu o serie de rectificări ale legii salarizării. Nivelul ideal nu a fost atins din cauza unui eveniment neplăcut (pe care nu dorim să-l amintim având în vedere speranța unei acțiuni solidare în această perioadă).
(c) În primăvara anului 2018 am lansat un alt apel la grevă generală. Rezultatul (bazat pe numărarea semnăturilor) a fost mai mult decât timid. Am fost nevoiți să utilizăm ocazia unor „proteste spontane” și, mai ales, capacitatea de negociere pentru a finaliza un Regulament de sporuri acceptabil și un Acord cu Guvernul, care au rectificat altele dintre problemele legii salarizării (începând cu eliminarea pierderilor). Evident, în lipsa unei greve generale a trebuit să ne limităm la a utiliza presiunile existente.
(d) (…) și povestea poate continua cu seria protestelor pe tema creșterilor salariale anuale, cu sporurile din perioada pandemiei și așa mai departe.
Cel mai important motiv pentru care vă explicăm aceste mecanisme în mod transparent este pentru a înțelege ce trebuie să faceți acum și ce se întâmplă dacă nu faceți ceea ce ar trebui” – informează liderii sindicali pe pagina de facebook a FSSR.
Articolul precedentSindicaliștii critică declarațiile ministrului Sănătății: „Fie nu cunoaște problemele actualele ale angajaților fie dorește să le ocolească”
Articolul următorSpitalul Virtual pentru Copii: Minivacanța de Rusalii, atenție la riscul căpușelor ascunse în iarbă
Codruț BURDUJAN
Codruț BURDUJAN