Stenoza traheala este o afectiune la nivelul aparatului respirator, ce presupune ingustarea spatiului prin care trece aerul, ca urmare a unei iritatii interne produse, de obicei, de intubatia prelungita a pacientului.
“Cele mai frecvente sunt stenozele traheale post-intubatie. Sigur ca exista si cauze tumorale, doar ca tumorile de trahee sunt relativ rare”, a explicat, intr-un interviu pentru SanatateaTV.ro, prof. dr. Ioan Cordos, seful sectiei de Chirurgie Toracica din cadrul Institutului de Pneumoftiziologie “Marius Nasta” din Bucuresti.
Frecventa acestora este intre 1% si 8% si apar, in medie, la 21 de zile dupa detubare – timp in care are loc un proces de cicatrizare.
“in momentul cand diametrul traheei a scazut sub 50%, atunci pacientul la eforturi mici, medii, incepe sa aiba dispnee. Și nu numai atat, dar incepe sa aiba o respiratie suieratoare, acest wheezing. De multe ori este confundat – aici este problema la acesti pacienti, de aceea pacientul trebuie intrebat daca a avut un traumatism sau, ma rog, o intubatie in antecedente – este confundat cu astmul. Multi pacienti sunt tratati de astm bronsic multa vreme, pana cand stenoza devine tot mai stransa si situatia lui mai dramatica. Abia atunci cineva isi aduce aminte despre politraumatism sau de intubati si abia atunci pacientul este trimis pentru a fi obiectivata aceasta stenoza prin bronhoscopie”, a avertizat prof. dr. Cordos.
insa dupa interventie, acesti pacienti se recupereaza complet.
Va prezentam mai jos interviul cu prof. dr. Ioan Cordos:
iNTREBARE Care sunt cauzele stenozelor traheale?
Prof. Dr. Ioan CORDOȘ: Cele mai frecvente sunt stenozele traheale post-intubatie. Sigur ca exista si cauze tumorale, doar ca tumorile de trahee sunt relativ rare (…). Ele sunt, de fapt, rezultatul succesului. Lumea se intreaba “Cum adica sa fie un succes o stenoza?”. Este vorba de pacienti care au suferit ori politraumatisme, ori boli grave si au fost recuperati. Dar cu ce pret? Cu pretul intubatiei prelungite. Adica Terapia Intensiva a ajuns la un asemenea nivel de perfectionare incat foarte multi pacienti care, sa zicem, in urma cu 15-20 de ani nu aveau nicio sansa de viata acum sunt recuperati, unii dintre ei uitand ca au fost bolnavi vreodata, Vorbim mai ales de marile politraumatime. Dar, nu trebuie uitat ca uneori – nu fac toti pacientii – uneori aceasta intubatie de lunga durata poate sa duca la aparitia acestor stenoze. De aceea daca, dupa trei saptamani de la detubare, pacientul incepe sa aiba greutati in respiratie sau se aude o respiratie suieratoare ar trebui vazut bronhoscopic si sigur se va depista, in timp util, in timp tratabil, aceasta stenoza de trahee post-intubatie.
iNTREBARE Cat de frecvente sunt stenozele post-intubatie?
Prof. Dr. Ioan CORDOȘ: Destul de rare. in literatura scrie ca intre 1% si 2% dintre pacientii care au fost intubati. De multe ori se ajunge pana pe la 8%. E in functie de presiunea de aer care se intoarce in balonul de intubatie. Acum, in epoca moderna, exista niste dispozitive, niste sonde de intubatie cu autoreglarea presiunii, in asa fel incat aceasta leziune de trahee, datorita timpului de mentinere a sondei de intubatie, sa fie din ce in ce mai rare. Sunt anumite tari in care nici nu mai exista. (…). Cei din Terapia Intensiva deja stiu despre ce este vorba si se comporta in consecinta.
iNTREBARE in medie, la cate zile de la detubare prezinta un pacient riscul de dezvolta stenoza traheala?
Prof. Dr. Ioan CORDOȘ: Cam la 21 de zile. La 21 de zile pentru ca sunt niste procese de cicatrizare. Adica presiunea din balon duce la leziuni de decubit pe mucoasa si apoi cicatrizarea duce la stenozare pentru ca traheea are o vascularizatie foarte precara, iar daca este tulburata pe zona in care balonul, inflat mai mult decat trebuie, duce la aparitia de necroza de mucoasa, aici se va cicatriza cu defect. Ca, de fapt, asta este. Stenoza este ca o cicatrice care apare la locul balonului.
iNTREBARE Cum este viata pacientului cu stenoza?
Prof. Dr. Ioan CORDOȘ: Destul de dificila pentru ca, asa cum spunea, sa spun asa, parintele chirurgiei traheale, prof. Grillo, a carui carte am studiat-o in mod deosebit inainte de a ne apuca de chirurgia acestor stenoze, nimic nu este mai dramatic decat sa mori sufocat, cu sentimentul ca esti strans de gat, ca nu-ti mai intra aer in tine. Aceasta este senzatia. Pacientii, la eforturi foarte mici – pentru ca, vedeti dumneavoastra, Dumnezeu l-a facut pe om cu rezerve, adica sectiunea de respiratie a noastra este suficienta pana cand ajunge la mai putin de jumatate din suprafata de sectiune, abia atunci incepem sa avem simptome, pana atunci lucrurile stau bine. Deci, in momentul cand diametrul traheei a scazut sub 50%, atunci pacientul la eforturi mici, medii, incepe sa aiba dispnee. Și nu numai atat, dar incepe sa aiba o respiratie suieratoare, acest wheezing. De multe ori este confundat – aici este problema la acesti pacienti, de aceea pacientul trebuie intrebat daca a avut un traumatism sau, ma rog, o intubatie in antecedente – este confundat cu astmul. Multi pacienti sunt tratati de astm bronsic multa vreme, pana cand stenoza devine tot mai stransa si situatia lui mai dramatica. Abia atunci cineva isi aduce aminte despre politraumatism sau de intubati si abia atunci pacientul este trimis pentru a fi obiectivata aceasta stenoza prin bronhoscopie.
iNTREBARE in ce consta interventia chirurgicala?
Prof. Dr. Ioan CORDOȘ: Consta in rezectia fragmentului care este stenozat, care este ingustat, sa spune asa, astfel incat capetele normale sunt aduse in contact, suturate. As vrea sa va mentionez ca sunt si cazuri in care stenoza este completa. Atunci pacientii sunt internati de urgenta, de obicei in servicii de ORL unde li se pune o canula. Adica sunt salvati. Li se face traheostoma cu canula. Și la noi ajung doar pentru ca aceasta canula nu poate fi indepartata. Vin, li se face explorarea bronhoscopica, se vede o stenoza completa, sub corzile vocale, deci este un fund de sac si atunci trebuie neaparat operatie. Se recupereaza si vocea, adica pot sa foneze, sa discute (…) si respiratia normala. Avem trei cazuri de genul acesta, in care pacientii ne dau la data operatiei telefon, cu vocea normala, sa ne spuna: “Uite, mi-ati redat vocea si, ca sa spun asa, relatia sociala pe care pot sa o am cu ceilalti vorbind”.
iNTREBARE Cum este viata pacientului dupa interventia chirurgicala?
Prof. Dr. Ioan CORDOȘ: Dupa interventie este o viata normala. Aceasta este si intentia interventiei: refacerea diametrului normal al traheei , pacientul ducand o viata normala.
iNTREBARE Exista un caz care v-a ramas in minte in mod deosebit?
Prof. Dr. Ioan CORDOȘ: Am sa va spun doua istorioare – sigur va intereseaza: cum am inceput si primul caz, care are o istorie mult mai sofisticata, sa spunem asa, si de la care primesc mereu mesaje pe telefon de multumire (…). Primul despre care vreau sa va spun este cum am inceput nevazand la nimeni cum se face acest lucru, doar in carte. Pe vremea cand eram in Spitalul Militar m-a sunat cineva de la un spital de chirurgie plastica si reparatorie despre un pacient care a fost recuperat dupa o arsura de 60%, cu grefoane de piele si asa mai departe, dar care, fiind intubat multa vreme, pentru ca a avut si arsuri pe caile aeriene, dezvoltase o stenoza. Știti cum e, in orice inceput sau in orice fel de drum, indiferent cat ar fi de scurt sau de lung, trebuie sa faci primul pas. Daca n-ai facut primul pas, nu faci drumul, clar. Asa era si aici. Deci trebuia sa operez primul pacient. Din nefericire, pacientul a fost trimis intr-o stare destul de grava, asta a fost problema, si a murit, pe targa, in lift. Am continuat drumul alaturi de el, i-am facut masaj cardiac si toate celelalte, am ajuns in sala la o sectie de chirurgie care era mai decat a noastra, deci era la etajul doi, noi eram la etajul cinci, si l-am operat, incercand sa… I-am facut aceasta rezectie – ma rog, fiind prima va imaginati ca nu eram nici asa de iute, dar am incercat sa vedem, macar sa vedem de ce a murit, totusi… A ajuns pana la spital sa moara in lift? Asta mi s-a parut asa… Avea o stenoza foarte stransa, avea 2-3 milimetri, deci mai nimic, prin care el suiera pana atunci, in care se uscase un muc. Secretiile astea mucoase care se uscasera si atat a mai trebuit, sa obtureze trei milimetri. in momentul acela mi-am spus: Orice s-ar intampla, fac aceasta chirurgie, nu conteaza. Și am fost plecat in 2000 la Congresul german de chirurgie toracica, invitat, sa zic asa, de omologul meu din vremea aceea. Ei faceau, aveau deja articole scrise, despre chirurgia stenozelor traheale. Nu foarte multe cazuri, dar le faceau. Acolo m-am intalnit cu profesorul Klepetko, de la Viena, care avea mult mai multe cazuri si am discutat de treaba asta. Cand m-am intors in tara s-a ivit primul caz, aceasta domnisoara, care fusese intubata pentru o hepatita fulminanta tip B. Dupa trei saptamani de la intubatie a venit la noi, pentru ca avea dispnee. Toata lumea vorbea de crize de astm, dar am zis “hai sa facem, totusi, o bronhoscopie, sa ne lamurim”. La bronhoscopie s-a descoperit aceasta stenoza de trahee si-am operat-o. Toata lumea fericita, cazul a mers foarte bine, s-a recuperat. Din pacate, hepatita si-a facut de cap si a dezvoltat o ciroza. Și a putut sa i se faca transplant hepatic. A facut transplant hepatic, este si astazi foarte bine. Asta a fost in 2001. Suntem in 2019. Deci de 18 ani respira bine, imi trimite poze pe WhatsApp cu ea si cu copilul pe care l-a infiat. Celelalte cazuri… Am avut un comandor care, tot asa, a facut infarct, a fost operat, recuperat – mare fumator, deci avea toti factorii de risc. Post-operatie a dezvoltat o stenoza completa, un ORL-ist dibaci din alt spital din tara i-a facut traheostoma in urgenta, l-a recuperat, si a venit la mine soptind, ca nu mai putea sa vorbeasca, nemaiavand coloana de aer care sa treaca printre corzile vocale, ca neaparat trebuie sa vorbeasca. I-am spus: “Domnule, asta e, incercam, dar dumneata esti cu factori foarte multi de risc”. Zice “domnule, nu ma intereseaza, eu vreau sa vorbesc”. Zis si facut. ii facem toata treaba asta. La o luna vine aici cineva cantand aici “La Donna e Mobile”. Intra pe usa si zice “Ati vazut ce mi-ati facut? Acum pot sa cant, nevasta-mea nu mai scapa de gura mea”. A fost chiar simpatic.