Paradoxul obezitatii: cea mai mica mortalitate cardiovasculara o au pacientii cu greutate crescuta

Indicele de masa corporala (IMC) crescut este asociat cu bolile cardiovasculare, insa date recente sugereaza existenta unui „paradox al obezitatii”, potrivit caruia greutatea peste cea normala ar putea de fapt proteja impotriva mortalitatii cardiovasculare. Doua studii publicate saptamana trecuta in revista stiintifica Mayo Clinic Proceedings, explicate de serviciul de presa al Elsevier Health Sciences, par sa confirme acest paradox.

O meta-analiza a 36 de studii, realizata de cercetatori de la State University of New York, a constatat ca un IMC scazut (sub 20 kg/m2) a fost asociat, la zeci de mii de pacienti cu boala coronariana supusi interventiilor de revascularizare, cu un risc de 1,8-2,7 ori mai mare de infarct miocardic, mortalitate totala si mortalitate cardiovasculara, pe o perioada medie de urmarire de 1,7 ani. in schimb, pacientii supraponderali si obezi au avut rezultate mai favorabile: astfel, riscul de mortalitate cardiovasculara a fost cel mai mic la pacientii supraponderali (cu IMC de 25-30 kg/m2), iar la cei obezi (IMC de 30-35 kg/m2) si cu obezitate severa (IMC peste 35 kg/m2), mortalitatea generala a fost cu 27% s, respectiv, 22% mai mica decat cei cu IMC normal.

Autorii presupun ca acest paradox poate fi explicat prin faptul ca pacientilor cu greutate peste cea normala li se prescrie mai frecvent – si in doze mai mari – medicatie cardioprotectoare decat celor cu greutate normala. Alta ipoteza este ca pacientii supraponderali sau obezi au o afectare mai grava a vaselor coronare, astfel ca interventiile de revascularizare contribuie la rezultate mai favorabile. De asemenea, fiziopatologia bolilor cardiovasculare ar putea fi diferita la pacientii cu greutate mai mare, respectiv mai mica decat cea normala. in orice caz, explicatia rezultatelor meta-analizei trebuie cercetata prin alte studii.

Un alt studiu a cercetat acelasi paradox al obezitatii evaluand efectele compozitiei corpului (functie a indicelui de masa corporala degresata (IMCD) si a grasimii corporale) asupra relatiei dintre cresterea IMC si scaderea mortalitatii la aproape 50.000 de persoane. Studiul de mari dimensiuni a demonstrat ca un IMCD mai mare este asociat cu o mortalitate cu 29% mai mica, ceea ce nu se verifica in cazul grasimii corporale crescute. Asadar, tesutul „negras” are rolul principal in cresterea supravietuirii.

Acest lucru este intarit de unul din autorii studiului: „Compozitia corporala are un rol esential in paradoxul obezitatii. Cand este cercetat posibilul efect protector al grasimii corporale, indicele de masa corporala degresata – care reprezinta masa muschilor scheletici – trebuie luat in considerare. La IMC crescut, grasimea corporala este asociata cu mortalitate crescuta”, afirma dr. Carl Lavie, director medical pentru reabilitare cardiaca si cardiologie preventiva la Institutul John Ocsner din New Orleans.

Comentand rezultatele celor doua studii, dr. Kamyar Kalantar-Zaleh, de la Centrul Medicale Irvine din California, considera ca „in anumite populatii, IMC crescut, care este asociat cu risc mai mare de sindrom metabolic si consecinte cardiovasculare nefavorabile pe termen lung, confera avantaje pentru supravietuire pe tern scurt. Metaforic, putem compara factorii de risc cardiovasculari cu un prieten care are o influenta negativa, facandu-te sa nu te comporti cum trebuie si sa ajungi la inschisoare; dar odata ce esti inchis, acest prieten iti ramane loial si te apara de conditiile proaste din inchisoare si de ceilalti detinuti”.