in cadrul Forumului European de Sanatate Gastein, migratia personalului medical a fost unul din subiectele principale de discutie. Despre tiparele de migratie din UE si despre ce poate face Romania pentru a-si pastra medicii si asistentele acasa, www.SanatateaTv.ro a discutat cu profesorul britanic James Buchan (foto, a©EHFG), unul din liderii studiului PROMETHEUS, dedicat mobilitatii personalului medical la nivel european.
– Domnule profesor, care sunt concluziile la care ati ajuns in urma studiului PROMETHEUS?
in ultimii ani, cu cateva exceptii, mobilitatea personalului medical s-a produs din sudul si estul Europei catre nord si vest. Au aparut si schimbari la nivel national. Unul din exemple ar fi Marea Britanie: recrutarea internationala dinainte de criza a fost tintita pe tarile vorbitoare de engleza -India, Australia si, intr-o oarecare masura, Africa -, iar acum vedem mai degraba recrutare din interiorul UE. Exemplul ar fi migratia asistentelor – inainte veneau din India, Filipine si Australia, acum cele mai multe vin din Spania, Portugalia, Irlanda si Romania. De ce se intampla asta? Cred ca sunt doi factori principali. Unul este ca tarile amintite – Spania, Portugalia si Romania – au fost puternic lovite de criza, ceea ce face ca asistentele de acolo sa-si caute de lucru in alta tara. Apoi, Marea Britanie a descoperit ca recrutarea din UE este mult mai directa si mult mai simpla. Ca individ, daca esti instruit intr-o tara UE, este relativ mai usor sa te muti in alta tara UE. Nu stim la fel de multe despre ce se intampla cu aceste asistente dupa ce ajung la noi in tara. Sunt dubii ca-si practica meseria la intregul nivel al aptitudinilor lor, uneori afli ca asistente bine instruite ajung sa lucreze in aziluri. Deci exista un risc ca acest flux, care adesea este prezentat doar la nivel de numere, sa ascunda si un deficit de aptitudini, in sensul ca aceste persoane nu pot sa-si aduca contributia optimain tara in care s-au mutat.
Banii nu sunt singurul motiv de plecare
Am constatat si alte lucruri in studiul PROMETHEUS. Primul este ca datele nu sunt grozave pentru a avea o imagine corecta si actualizata a fluxurilor de mobilitate. Acest lucru se imbunatateste datorita eforturilor OMS, Eurostat si OECD, dar avem in continuare un decalaj: in momentul in care analizam datele, avem o imagine rezonabila a situatiei de acum doi-trei ani, iar lucrurile se schimba foarte repede. Avem si o mai buna intelegere a motivatiilor persoanelor care se muta: ele nu sunt intotdeauna aceleasi si nu se rezuma doar la migratia economica; adesea acesta este motivul, dar mai sunt si alti factori – dezvoltarea profesionala, mutarea ca sansa unei mai bune educatii pentru familie, pentru a avea experienta muncii intr-o tara diferita cultural sau ca un prim pas catre mutarea ulterioara intr-o terta tara.
– Ce cunoasteti despre situatia Romaniei in aceasta privinta?
Avand in vedere pozitia geografica a Romaniei, ca si nivelul de resurse si venituri, aceasta se incadreaza in modelul de migratie sud-nord, vest-est. Deci este vulnerabila la migratia personalului sau medical catre alte tari din vest. Deci cred ca impactul acestei emigrari reprezinta o problema pentru Romania.
UE incurajeaza mobilitatea personalului medical
– Romanii vad asta si ca pe o problema adusa de UE: statul a cheltuit mult pentru pregatirea personalului medical. in plus, exista situatii dramatice, cand lipseste personal-cheie,de pilda anestezisti lipsa. Ar trebui sa fim cumva despagubiti?
Este o chestiune interesanta, care a fost intr-o oarecare masura discutata si in alte forumuri. Primele forme ale Codului OMS privind recrutarea internationala a personalului medical includea o sectiune despre posibila compensare a tarilor afectate, care ar fi putut fi sub forma de bani sau de sprijin pentru institutiile de invatamant. Dar versiunea finala a Codului nu prea cuprinde aspectul compensatiei, principiul beneficiului reciproc este cel inclus si cel mai puternic sustinut. Compensatia nu se afla in versiunea finala fiindca mai multe tari influente au avertizat ca nu vor sustine Codul daca va fi inclusa in el compensatia. Un alt aspect este o posibila despagubire bilaterala. Dar in ce priveste personalul medical, Uniunea Europeana exista in primul rand pentru promovarea liberei circulatii si, in al doilea rand, pentru a promova sincronizarea instruirii si a curriculei. Ambele aspecte vor facilita in mod clar mobilitatea.
Pot intelege perspectiva Romaniei ca accederea la UE ofera brusc personalului vostru medical acces mai usor la mai multe piete unde au posibilitati si potential excelent, chiar daca in majoritatea tarilor exodul nu a fost atat de mare pe cat s-a prezis. Cu toate acestea – apropo de ce spuneati cu anestezistii -, exista riscuri semnificative pentru elemente sistemului de sanatate care pierd personal critic, lucru care trebuie sa fie luat mai bine in considerare. Codul OMS, ca sa ma intorc la el, a fost dezvoltat in primul rand pentru a oferi o gama mai larga de politici pentru statele membre; mare parte din continut se refera la imbunatatirea retentiei, planificarea fortei de munca si capacitatea domestica, fie pentru reducerea nevoii de a recruta activ in cazul tarilor cu venituri mari, fie pentru imbunatatirea retentiei, in cazul celor cu venituri mici. Deci fiecare tara poate analiza ce face si vedea cum poate imbunatati ceea ce face.
– Revenind la Codul pe care l-ati mentionat, care a fost adoptat si de tarile bogate: de ce le-ar pasa de aceasta problema de vreme ce au bani sa aduca personalul de care au nevoie?
Cred ca sunt trei motive. Unul este ca bazandu-te mult timp si in mare proportie pe recrutarea internationala vei crea o vulnerabilitate in sistemul tau. Pentru ca lucrurile se schimba, la fel si tarile din care recrutezi s-ar putea schimba. in al doilea rand, daca te bazezi acest lucru pe termen lung, sunt sanse ca alte aspecte ale politicii tale legate de forta de munca in sanatate sa nu fie prea bine dezvoltate. Nu trebuie sa fii prea bun la pastrarea personalului, pentru ca poti sa-i aduci de altundeva; nu trebuie sa ai o planificare buna, pentru ca poti sa-i aduci de altundeva; nu folosesti eficient si productiv forta de lucru pentru ca poti aduce mai multa de altundeva. Asa ca poate fi un factor care contribuie la ineficiente in sistemul de sanatate. Iar a treia e dimenisunea etica, in ce masura vrei sa te identifici ca tara care face asa ceva pe termen lung, care practic ia personal medical de la tari care-si permit mai putin sa instruiasca personal decat tine. Acest lucru poate avea implicatii in politica, diplomatie, comert, etc.
Solutii pentru Romania
– Daca ati sta de vorba cu ministrul nostru al sanatatii, ce i-ati sugera sa faca pentru a pastra personalul medical in tara? Nu vom putea oferi prea curand salarii ca in tarile bogate ale UE…
Cred ca i-as transmite trei mesaje. Unul, discutati cu principalele tari de destinatie ale personalului medical pentru a le face sa inteleaga impactul a ceea ce se intampla; iar daca se face recrutare pe acea relatie, asigura-te ca este eficienta si etica. in al doilea rand, sa se uite la situatia interna a pietei muncii si sa identifice in ce masura exista optiuni si spatiu de manevra care sa poata imbunatati retentia personalului. Aici nu este doar despre salarii mai mari, sunt si alte aspecte care pot fi luate in calcul; multe din ele costa, dar pot fi mai putin costisitoare decat salariile: oportunitati de cariera, posibilitati de promovare, cu transparenta criteriilor de promovare, etc. Nu este vorba doar de pastrarea personalului, ci si de a te asigura ca este motivat si ca se afla pe cat posibil la locul potrivit; asta este o alta mare provocare, distributia urban-rural. O alta solutie partiala este sa analizezi intreaga forta de munca din sanatate si sa identifici categoriile a caror contributie poate fi optimizata prin diverse masuri. De pilda, sa permiti asistentelor sa aiba atributii sporite, in partepentru ca nu ai doctori si in parte pentru ca pot fi mai eficiente. in plus, instruirea lor dureaza trei-patru ani, fata de zece pentru un medic, este mai putin costisitor. Iar al treilea aspect ar fi imbunatatirea capacitatii de planificare a fortei de munca in functie de diferite scenarii, astfel incat factorul de decizie de la centru sa inteleaga mai bine ce este probabil sa se intample daca nu faci nimic si ce s-ar putea schimba daca ia anumite masuri, sa inteleaga mai bine posibilul impact al politicilor.
Un sistem de invatamant pentru export
– La cea mai recenta sesiune de admitere la facultate, multi candidati afirmau ca dau la Medicina ca sa poata pleca din tara…
Este un mesaj clar pentru factorii de deciziedin tara dvs ca plecarea din tara este o motivatie puternica.Aici intervine problema: cine finanteaza formarea si ce fel de beneficiiastepti ca tara daca oferi o investitie. Deci daca exista senzatia clara ca aceste persoane se formeaza ca sa plece, poate ca ar trebui sa contribuie la costul formarii lor sau sa le fie clar ca la terminarea instruirii trebuie sa lucreze o anumita perioada de timp, de pilda cinci ani in tara, sau doi ani in zone rurale. Nu cunosc suficient de bine situatia dumneavoastra ca sa stiu daca este posibil asa ceva, dar in alte tari pe care le cunosc asociatiile medicale adesea nu spriijina astfel de restrangeri ale mobilitatii. Dar cred ca guvernul trebuie sa puna in balanta impactul si costurile si sa ia o decizie. Altfel, daca nu schimbi situatia, conduce practic un sistem de invatamant care in mare masura instruieste pentru export, fara sa admita oficial ca asa stau lucrurile.