Mucormicoza asociată cu COVID-19: Simptome, tratament, rata mortalității

Mucormicoza este o infecție fungică gravă și rară, cauzată de expunerea la o ciupercă ce se găsește de obicei în pământ, în plante, bălegar, fructe sau legume putrezite, fiind raportată recent în COVID-19 la pacienţi din întreaga lume.

Acestă ciupercă nu este dăunătoare pentru majoritatea oamenilor, dar poate provoca infecții grave în rândul celor cu sistem imunitar slăbit, potrivit Centrului pentru Controlul și Prevenirea Bolilor din Statele Unite (CDC).

Cele mai frecvente simptome observate la pacienții cu mucormicoză asociată cu COVID-19 au fost durerea facială, ptoza palpebrală, scăderea acuității vizuale și chiar pierderea vederii, afectare sinusală cu risc de extindere cerebrală și pulmonară. Evoluția poate fi fatală în cazul pacientului cu diabet și imunitate scăzută.

În timpul pandemiei de COVID-19 s-a constatat că utilizarea excesivă a corticoterapiei, un tratament care suprimă sistemul imunitar la pacienți care au afecțiuni cronice, în special diabet zaharat, a dus la creșterea numărului de cazuri de mucormicoză.

Diabetul zaharat este un factor predispozant pentru dezvoltarea mucormicozei. Mecanismul fiziopatologic posibil  este sindromul inflamator excesiv din infecția virală, care induce tulburări ale echilibrului glicemic.  Cetoacidoza diabetică favorizează dezvoltarea mucormicozei la pacientul cu COVID-19.

O atenție deosebită trebuie să fie acordată și pacientilor cu COVID-19 care au ca și comorbidități afecțiuni neoplazice, afecțiuni hematologice, pacienților transplantați și pacienților care necesită corticoterapie de lungă durată.

Studiile observaționale din perioada pandemiei au evidențiat că cele mai frecvente forme de mucormicoză la pacientii cu COVID sunt  mucormicoza rino-orbitală (16%) și  mucormicoza  cerebrală (11,3%). În ambele forme de infecție, ciuperca invadează mucoasa nazală și peretele orbital, declanșând apariția durerii faciale, obstrucției nazale, ptozei palpebrale, oftalmoplegiei și chiar pierderea vederii.

Într-o meta-analiză care a evaluat 35 de studii, terapia utilizată pentru tratamentul mucormicozei a fost Amfotericinum B administrată în doze de  doze 5 mg/kg/zi. Din cei 167 de pacienți evaluați, 142 de pacienți monitorizați au necesitat și intervenție chirurgicală pentru proceduri de debridare, iar 23 de pacienți au beneficiat de tratament medical.

64,96% din pacienții care au fost supuși atât tratamentului medical, cât și chirurgical, au supraviețuit, în timp ce doar 21,73% din pacienții cu mucormicoză asociată cu COVID-19 care au fost supuși tratamentului medical au supraviețuit. Decesul pacienților a intervenit între 7 și 62 de zile după diagnosticul de mucormicoză.

Mortalitatea generală în rândul pacienților cu mucormicoză asociată cu COVID-19 din studiile incluse a fost de 38,32%.

De menționat este că pacienții evaluați au avut o formă severă sau critică de COVID-19, 76,04% au fost tratați cu cortizon, iar 11,64% dintre pacienți au fost tratați cu antivirale.

17,54  din pacienți au asociat concomitent mucormicoză și COVID-19, în timp ce 82,43 % din pacienți au fost diagnosticați cu mucormicoză după ce au trecut prin COVID-19, la o distanță medie de 19,24 de zile.

În ceea ce privește prognosticul, mucormicoza este asociată cu un risc ridicat de mortalitate la mai mult de jumătate din pacienți (54%), în funcție de localizarea infecției și starea generală a pacientului.

Controlul glicemic optim și identificarea precoce a mucormicozei ar trebui să fie prioritare pentru reducerea morbidității și mortalității în cazul pacienților cu mucormicoză asociată cu COVID-19. Potrivit studiilor, numărul de pacienți de sex masculin cu mucormicoză a fost de două ori mai mare decât al celor de sex feminin.

Mucormicoza în India

Mucormicoza asociată cu COVID-19 a creat ravagii în al doilea val al pandemiei în India. Țările cu venituri mici și medii, precum India, au înregistrat un număr masiv de cazuri mucormicoză asociată cu COVID-19  în cel de-al doilea val al pandemiei, ceea ce a condus la un colaps al sistemului de sănătate în plină pandemie. Guvernul indian (guvernele de stat) a declarat mucormicoza ca focar în mai 2021. Majoritatea pacienților au dezvoltat mucormicoză după recuperare de COVID-19.