Fenomenul „astmului de furtună” devine tot mai frecvent pe fondul schimbărilor climatice, atrag atenția specialiștii Compartimentului de Pneumologie Pediatrică

Compartimentul de Pneumologie Pediatrică avertizează că tusea intensă, respirația şuierătoare, senzația de presiune în piept și lipsa de aer apărute în timpul furtunilor de vară pot semnala o criză de astm. Fenomenul, cunoscut drept „astm de furtună”, poate afecta și copii care nu au fost diagnosticați anterior cu această afecțiune, iar medicii atrag atenția că apariția acestor episoade este favorizată de schimbările climatice.

În România nu există statistici care să arate câte astfel de episoade se produc, iar fenomenul este considerat subraportat. Specialiștii explică faptul că mulți copii ajung la camera de gardă cu dificultăți de respirație, iar situația este înregistrată drept criză de astm, episod de bronhospasm sau reacție alergică. Legătura dintre furtună, concentrația ridicată de polen și apariția simptomelor respiratorii este adesea trecută neobservată.

Astmul de furtună nu este o afecțiune distinctă, ci o reacție respiratorie acută determinată de combinația dintre cantitatea mare de polen din aer, umiditatea ridicată și curenții puternici care apar înaintea și în timpul unei furtuni.

„În mod obișnuit, ploaia este considerată benefică pentru persoanele alergice, deoarece curăță temporar aerul de polen. În cazul furtunilor puternice de vară, efectul poate fi însă exact invers. Curenții de aer aduc spre sol cantități mari de polen aflate în straturile superioare ale atmosferei. Din cauza umidității, particulele de polen absorb apă și se sparg în fragmente extrem de mici. Dacă particulele întregi sunt oprite, de cele mai multe ori, în nas și în gât, fragmentele rezultate pot pătrunde adânc în căile respiratorii și pot ajunge până la nivelul bronhiilor. O dată inhalate, acestea pot provoca inflamația și îngustarea căilor respiratorii, declanșând o criză de astm”, spune prof. dr. Ioana Ciucă, medic primar pneumolog pediatru, coordonator Compartimentul de Pneumologie Pediatrică Spitalului Județean Timișoara.

Copiii cu astm alergic sunt cei mai expuși, mai ales dacă boala nu este controlată corespunzător sau tratamentul nu este administrat conform recomandărilor medicale. Există însă și copii care nu au fost diagnosticați cu astm, dar care prezintă sensibilitate la polen și au, de obicei, doar simptome precum strănut, nas înfundat, secreții nazale, mâncărimi sau lăcrimarea ochilor. În timpul unei furtuni, aceștia pot dezvolta pentru prima dată tuse severă, respirație șuierătoare și senzația că nu mai au aer.

Simptomele pot apărea chiar înainte de începerea ploii, deoarece rafalele puternice care preced furtuna pot transporta polenul și fragmentele rezultate pe suprafețe extinse. În aer pot ajunge și spori de mucegai, praf sau alte particule iritante, care pot agrava problemele respiratorii.

Fenomenul este întâlnit mai ales în perioadele cu o concentrație ridicată de polen, în special polen provenit de la graminee. Riscul crește în zilele călduroase urmate de furtuni puternice.

„Atunci când se anunță o furtună, recomandarea pentru părinții copiilor alergici la polen sau diagnosticați cu astm este să închidă ferestrele și să îi țină pe cei mici în interior. Copilul trebuie să urmeze tratamentul prescris și să aibă la îndemână medicația indicată pentru situațiile în care simptomele se agravează. Tratamentul de control nu trebuie întrerupt doar pentru că, într-o anumită perioadă, copilul se simte bine. Tocmai administrarea corectă a acestuia reduce riscul apariției unei crize severe”, spune prof. dr. Ioana Ciucă- medic primar pneumolog pediatru, coordonator Compartimentul de Pneumologie Pediatrică Spitalului Județean Timișoara.

Schimbările climatice favorizează prelungirea perioadelor de polenizare, creșterea cantității de polen din aer și apariția mai frecventă a fenomenelor meteorologice extreme. În aceste condiții, episoadele de astm declanșate de furtuni ar putea deveni mai frecvente.

Medicii recomandă părinților să solicite imediat ajutor medical atunci când copilul respiră cu dificultate, nu poate vorbi normal din cauza lipsei de aer, respiră greu sau des, devine agitat sau somnolent ori dacă buzele încep să devină cianotice.