Un material informativ, realizat de dr. Cristina Cornoiu – medic specialist medicină de familie la Cabinetul de Planificare familială, postat pe pagina de socializare a Spitalului Județean de Urgență Târgu-Jiu abordează problema enurezisului – urinarea nocturnă și diurnă cu caracter involuntar, având la bază pierderea reflexului la impulsul interoreceptorilor vezicii urinare, destinsă de urină.
Specialistul detaliază manifestările afecțiunii, diagnosticul dar oferă și sfaturi utile părinților a căror copii se confruntă cu această problemă, după cum urmează:
Cum se stabilește diagnosticul
Incontinența de urină se caracterizează prin pierderea controlului conștient și voluntar al contracției vezicale, urina diurnă și nocturnă nemaiputând fi reținută în cavitatea acestui organ. La început parțială, incontinența de urină devine treptat globală, ajungându-se la scurgerea continuă a acestui produs biologic. Enurezisul nocturn reprezintă pierderea involuntară a urinei în timpul somnului de noapte, depășind etapa fiziologică de 3-4 ani acceptată de copilul mic.
La nivel mondial, aproximativ 10% copii cu vârstele de 6-7 ani suferă de enurezis.
Enurezisul se clasifică în primar și secundar. În enurezisul primar lipsește controlul asupra evacuării vezicii urinare. Enurezisul secundar (dobândit) apare după perioada controlului asupra micțiunii (nu mai puțin de 6 luni) și indică acțiunea factorilor patologici (urologici, neurologici, psihologici etc.).
Diagnosticul include colectarea anamnezei, evaluarea semnelor clinice, examenul de laborator. Medicul trebuie să cunoască dacă enurezisul este permanent (are loc în fiecare noapte), dacă rudele apropiate au suferit de enurezis. Este important a se cunoaște dacă minorul nu a avut și dacă la momentul actual nu are incontinență de urină, manifestată prin încrucișarea picioarelor dar și cât de des urinează copilul în timpul zilei, informația fiind primită prin analiza agendei cu înregistrarea micțiunii.
La suspectarea infecției sistemului urinar este obligatorie examinarea regiunii sacro-coccigiene și a organelor genitale externe. Agenda de înregistrare a micțiunilor include micțiunile spontane; astfel, pe parcursul a 3 zile se apreciază ora și volumul urinei evacuate.
Primele două zile se completează jurnalul vezical pentru a evalua capacitatea vezicii urinare a copilului, prin măsurarea maximală a vezicii urinare în timpul zilei (cu excepția volumului de dimineața). Al doilea jurnal înregistrează suma urinei produsă timp de 7 nopți consecutive pentru a stabili dacă poliuria nocturnă este prezentă.
Diagnosticul diferențial al variantelor incontinenței de urină se face cu incontinența uretrală, care se manifestă prin scurgerea întârziată a câtorva picături de urină din uretră sau mici jeturi intermitente, formând un rest din coloana neevacuată de urină în timpul micțiunii, datorită pierderii elasticității uretrei, prezenței stricturilor, iar alteori a unui diverticul suburetral umplut în timpul micțiunii.
Institutul Național pentru sănătate și excelență clinică (NICE) a publicat un ghid privind evaluarea și tratamentul copiilor care au enurezis nocturn; acest ghid face recomandări pentru copiii cu vârsta sub 7 ani și oferă și câteva sfaturi pentru părinții copiilor cu vârsta sub 5 ani. Selectarea tratamentului este individualizat în funcție de etiologie.
Sfaturi generale
- Pacienții trebuie să bea suficient lichid în timpul zilei (~ 1000 ml / zi pentru copilul de 10 kg; 1500 mL / zi pentru copilul de 20 kg) și să atingă un debit urinar ~ 30-40 mL / kg, cu restricție de lichide înainte de somn. O încercare a acestui sfat poate fi recomandată înainte de începerea tratamentului-alarmă / desmopresină. Deși, atât tratamentul-alarmă, cât și desmopresina, au succes într-o mare măsură la pacienți, unii dintre aceștia sunt rezistenți la terapie. Acest lucru ar trebui menționat la prima consultare cu medical de familie pentru a minimiza frustrarea și abandonul.
- Încurajați copilul, explicându-i faptul că udarea patului nu este din vina lui.
- Explicați importanța ingestiei adecvate a fluidelor. Atât copilul, cât și părinții / îngrijitorii, sunt sfătuiți să nu restricționeze lichidele sau dieta ca tratament la copiii cu enurezis. Necesarul de lichide va varia în funcție de factori precum nivelul lor de activitate, dieta și temperatura ambiantă.
- Copiii sunt încurajați să folosească toaleta în mod regulat (se ia în considerare de 4-7 ori pe zi ca fiind normal).
- Recompensele, cum ar fi diagrame stelare sau alte stimulente convenite, pot fi utile. Acestea nu ar trebui să fie oferite pentru nopțile uscate, ci pentru comportament, cum ar fi administrarea suficientă a lichidelor. Recompensele pot fi folosite singure în tratamentul copiilor mai mici, spre exemplu cei cu vârste sub 7 ani, precum și alături de alarme sau tratamentul farmacologic.
- Este posibil ca familiile să folosească scutece noaptea pentru preîntâmpinarea udării patului. Dacă acesta este cazul, părinții sunt încurajați să încerce fără scutece pentru câteva nopți dacă copilul a fost uscat pe timp de zi pentru o perioadă mai îndelungată.
Intervenții
Alarmele sau desmopresina sunt principalele intervenții utilizate în tratamentul enurezisului nocturn.
Alarm-terapia include trezirea copilului la sunetul ceasului pentru a merge la baie, apoi se pornește de sine stătător sunetul ceasului: este un tratament de prima linie care trebuie utilizat pe termen lung, după recomandări privind fluidele, toaleta și recompensele. Această modalitate de tratament durează mai mult timp, comparativ cu intervențiile farmacologice, și necesită efort atât din partea copilului, cât și a familiei.
Atunci când se ia în considerare utilizarea alarmelor, copilul implicat, precum și părinții / îngrijitorii, ar trebui să fie informați cu privire la următoarele:
• acest tratament are o rată mai înaltă de succes;
• utilizarea unei alarme necesită susținere, implicare și efort;
• utilizarea unei alarme poate perturba somnul și părinții / îngrijitorii ar putea avea nevoie să ajute copilul sau tânărul să se trezească la alarmă;
• progresul va trebui înregistrat;
• va fi nevoie de ajutor cu privire la modul de setare și utilizare; alarma va trebui menținută până la rezolvarea problemelor;
• pot trece câteva săptămâni înainte ca alarma să înceapă să aibă un efect, înainte de a se ajunge la nopțile uscate;
• semnele timpurii ale unui răspuns la o alarmă pot include: pete umede mai mici, copilul trezindu-se la alarmă, aceasta se declanșează mai târziu și de mai puține ori pe noapte; apar mai puține nopți ude;
• dacă udarea patului repornește după oprirea tratamentului, utilizarea alarmei poate fi repornită fără a consulta un medic.
Tratament
Poliuria nocturnă poate fi tratată utilizând analogul vasopresinei – desmopresina, care reduce cantitatea de urină în timpul nopții. Desmopresina are o acțiune mai rapidă și funcționează în timp ce copilul o ia, dar nu are același succes pe termen lung ca alarm-terapia.
Când se ia în considerare utilizarea desmopresinei, copilul și părinții / îngrijitorii ar trebui să fie informați despre următoarele:
• mulți copii și tineri vor experimenta o reducere a umezelii, dar apar numeroase recidive atunci când tratamentul este retras;
• aportul lichidian trebuie restricționat cu o oră înainte de a lua desmopresină și până la 8 ore mai apoi;
• desmopresina trebuie administrată la ora de culcare;
• tratamentul trebuie continuat până la 3 luni;
• pot fi utilizate cure repetate.
În abordarea terapeutică a enurezisului nocturn, încurajarea micțiunilor copiilor înainte de somnul de noapte pare mai rezonabilă față de sistemul alarmelor nocturne.