Un studiu recent demonstrează faptul că nevăzătorii își simt bătăile inimii mai bine decât restul semenilor

Specialiștii au conchis astfel că deprivarea vizuală duce la o abilitate sporită a persoanelor de a-și număra bătăile inimii, ceea ce are implicații importante pentru studiul amplorii plasticității transmodale după pierderea vizuală, înțelegerea procesării emoționale la indivizii nevăzători și învățarea modului în care conștientizarea de sine a corpului poate să se dezvolte și să fie susținute în absența experienței vizuale – relatează MedicalXpress.

Un experiment simplu

Acest experiment își propune să investigheze potențiala influență a orbirii asupra interocepției cardiace.

Astfel, treizeci și șase de persoane nevăzătoare și tot atâtea văzătoare au fost rugate să-și numere propriile bătăi ale inimii fără a-și verifica pulsul sau posibilitatea de a-și atinge corpul; în același timp, cercetătorii au înregistrat bătăile inimii reale ale participanților cu un pulsoximetru iar apoi, au comparat cifrele raportate cu cele înregistrate pentru a evalua în ce măsură participanții au putut să-și perceapă mai bine propriul ritm cardiac.

Analiza a arătat că participanții nevăzători au fost superiori la a-și simți bătăile inimii decât participanții fără probleme de vedere: primii au avut o precizie medie de 0,78 în timp ce restul au avut o precizie de 0,63 în medie, conform unei scale în care 1,0 reprezenta un scor perfect.

Cunoștințe sporite despre plasticitatea creierului

Scopul general al acestui studiu a fost de a face primul pas spre înțelegerea modului în care absența vederii influențează interocepția, ceea ce ar putea avea implicații importante pentru progresul înțelegerii rolului experienței vizuale în conștientizarea de sine a corpului și procesarea emoțională.

„Participanții nevăzători au fost mult mai buni în a-și număra bătăile inimii decât participanții cu văz în studiul nostru și în mai multe studii anterioare”, a relatat Dominika Radziun, Ph.D. student la Departamentul de Neurostiinte, Institutul Karolinska.

„Ne oferă informații importante despre plasticitatea creierului și despre modul în care pierderea unui simț îi poate îmbunătăți pe alții, în acest caz capacitatea de a simți ceea ce se întâmplă în interiorul propriului tău corp” – a precizat aceasta.

Capacitatea de a simți bătăile inimii poate oferi un avantaj atunci când vine vorba de procesarea emoțională

Studiile anterioare au legat gradul de acuratețe interoceptivă, adică capacitatea de a simți starea internă a corpului, de cât de bine percep oamenii propriile emoții sau ale celorlalți.

„Știm că semnalele inimii și emoțiile sunt strâns legate între ele; de ​​exemplu, inimile noastre bat mai repede atunci când simțim frică. Este posibil ca sensibilitatea sporită a indivizilor orbi la semnalele din propria inimă să afecteze și experiențele lor emoționale”, a exemplificat Dominika Radziun.

Specialiștii vor continua să studieze modul în care indivizii orbi își percep propriile corpuri, examinând dacă modificările structurale ale cortexului vizual – regiunea creierului responsabilă în mod normal de vedere – pot interpreta capacitatea crescută de a simți semnale din interiorul corpului.

Conform autorilor studiului, următorul pas este de a explora indicatorii de sănătate mintală și de a examina modul în care aceștia se relaționează cu procesele legate de corp din aceste grupuri implicate în experimentul amintit.